Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci
(Convorbirea lui Isus cu Nicodim).
10 septembrie 2017,
Închinarea Sfintei Cruci.
Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora (+sec IV).
(V 5; L 3; Ap Galateni 6,11-18; Ev Ioan 3,13-17)
Vecernia
După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.
Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc.
Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 5 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Prin cinstită crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai rușinat și prin Învierea Ta acul păcatului l-ai distrus, și ne-ai mântuit pe noi din porțile morții, mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus. Înfricoșatu-s-au de aceasta căpeteniile iadului și s-au ridicat porțile cele de durere, că a intrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: ,,Ieșiți"! și celor din întuneric: ,,Descoperiți-vă!”
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniți, semințiile neamurilor, Acestuia să i ne închinăm; că mântuindu-ne din rătăcire cu îndurările Sale, ne-am învăţat a-L lăuda pe unul Dumnezeu Cel în trei ipostasuri.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Închinare de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea timpului, ca într-o oglindă, prin trup ai strălucit lumii și până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de acolo l-ai stricat și lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Pe Hristos. Începătorul mântuirii noastre, să-L mărim; că înviind din morţi, lumea din rătăcire a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul a fost zdrobit.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Străjerii erau învăţaţi de cei fărădelege: Tăinuiţi învierea lui Hristos, şi luaţi arginţii şi ziceţi: Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul. Dar cine a văzut, cine a auzit pe mort să-l fure vreodată? Și mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce şi-a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Învăţaţi-vă zisele prorocilor şi cunoaşteţi că Acesta este cu adevărat Răscumpărătorul lumii şi cel Atotputernic.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Doamne, Cel ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstită Crucea Ta, îndură-Te spre noi.
2 Stihiri ale Nașterii Maicii Domnului, vers 2.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cu ce buze, noi, smeriții, vom lăuda pe Născătoarea de Dumnezeu? Ceea ce este mai sfântă decât toată făptura și mai cinstită decât heruvimii și decât toți sfinții. Pe scaunul cel neclintit al Împăratului, casa în care s-a sălășluit Cel preaînalt pentru mântuirea lumii, sfințenia lui Dumnezeu; pe cea care dă credincioșilor prin sfântă nașterea sa mare milă.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Ce cântări spirituale îți vom aduce, Preasfântă? Căci, după nașterea ta din cea stearpă, născând tu pe Cuvântul, toată lumea ai sfințit-o, pe Adam l-ai dezlegat din legături și pe Eva ai vindecat-o de dureri. Pentru aceasta, cetele îngerilor împreună sărbătoresc, cerul cu pământul se bucură și sufletele drepților se veselesc, strigând cântări cu credință, întru mărirea nașterii tale.
1 Stihiră a Mucenițelor, vers 4.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Cu trupul nevârstnice, dar cu mințile întregi, măritelor, ați biruit cu puterea Spiritului pe vrăjmașul balaur, pe începătorul răutății. Pentru aceasta ați primit cununile biruinței, Minodora, Mitrodora și Nimfodora, cele întocmai la număr cu Treimea.
Mărire…, Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 5.
În Marea Roșie chipul Miresii celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise, despărțitorul apei, iar aici Gavriil, slujitorul minunii; atunci adâncul l-a trecut pedestru, neudat, Israel, iar acum pe Hristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea fără prihană după nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești, și mai înainte ai fost, și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.
În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminându-se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luă m aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
După Ectenia stăruitoare, rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne, apoi Ectenia celor șase cereri După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, vers 5.
Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat și de ceruri nu Te-ai despărțit, în glasuri de cântări Te mărim; că crucea și moartea ai luat pentru neamul omenesc, ca Domnul cel iubitor de oameni; şi prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire tuturor ai izvorât; și cu trupul moartea ai luat, nemurire nouă dăruindu-ne, și, sălășluindu-Te în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună cu Tine înviindu-ne întru mărire ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Mai presus de înţelegere este răstignirea Ta și coborârea în iad, Iubitorule de oameni! Că, prădând iadul, ai înviat împreună cu Tine, întru mărire, pe cei legați de demult; raiul deschizându-1, i-ai învrednicit a-1 primi pe dânsul. Pentru aceasta și nouă, celor ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruiește-ne curăție păcatelor, învrednicindu-ne a fi locuitori raiului, ca un Îndurat.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat și a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre cele trupești vindecă-le și ne ridică din greșelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, și ne mântuiește.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Biserică și ușă ești și palat și scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu, Hristos Domnul, s-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptății fiind, vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneala către Dânsul, ca o maică, roagă-L neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) și celelalte.
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.
Mărire..., troparul Mucenițelor, vers 4.
Valurile cele întreite ale chinurilor și moarte amară, pentru viața cea veșnică ați schimbat, sfintelor mucenițe trei fecioare, mărturisind înaintea divanurilor celor fărădelege pe Treimea cea nezidită. Pentru aceasta, cu sabia fiind tăiate, urmați acum Mielului celui junghiat și vă rugați pentru cei ce cinstesc sfințită pomenirea voastră.
Și acum..., troparul Nașterii Maicii Domnului, vers 4.
Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică
Preotul face Încheierea.
Utrenia
După obișnuitul început, cântăreții pe melodia troparului versului de rând 5:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face rugăciunile și închinăciunile prescrise în Liturghier.
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.
Mărire..., troparul Mucenițelor, vers 4.
Valurile cele întreite ale chinurilor și moarte amară, pentru viața cea veșnică ați schimbat, sfintelor mucenițe trei fecioare, mărturisind înaintea divanurilor celor fărădelege pe Treimea cea nezidită. Pentru aceasta, cu sabia fiind tăiate, urmați acum Mielului celui junghiat și vă rugați pentru cei ce cinstesc sfințită pomenirea voastră.
Și acum..., troparul Nașterii Maicii Domnului, vers 4.
Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 5.
Crucea Domnului să o lăudăm, sfânta îngropare cu cântări să o cinstim și Învierea Lui să o preamărim; că a înviat pe cei morți, ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morții și tăria diavolului, iar celor din iad lumină le-a răsărit.
Mărire…,
Doamne, mort Te-ai numit, Cel ce ai omorât moartea; în mormânt Te-ai așezat Cel ce ai deșertat mormintele. Sus, ostașii au străjuit mormântul, jos, pe morții cei din veac i-ai înviat, întru tot puternice și necuprinse, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, munte sfânt și de Dumnezeu umblat; bucură-te, rug însuflețit și nears; bucură-te, ceea ce ești una lumii pod către Dumnezeu, care pe cei morți îi treci la viața veșnică! Bucură-te, neîntinată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea sufletelor noastre.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 5.
Doamne, după Învierea Ta cea de a treia și după închinarea apostolilor, Petru a strigat către Tine: „Femeile au luat îndrăzneală, iar eu m-am temut; tâlharul, Dumnezeule, Te-a cuvântat, iar eu m-am lepădat de Tine. Oare mai chema-mă-vei pe mine încă ucenic, sau iarăși mă vei arăta vânător adâncului? Ci mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, și mă mântuiește".
Mărire…,
Doamne, în mijlocul celor osândiți Te-au pironit călcătorii de lege și cu sulița coasta Ta au împuns, o îndurate! Şi îngropare ai luat, Cel ce ai stricat porțile iadului, și ai înviat a treia. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine și au vestit apostolilor Învierea, prea înălțate Mântuitorule. Pe care Te laudă îngerii: Binecuvântate, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Neispitită de nuntă, mireasă, de Dumnezeu Născătoare, care întristarea Evei întru bucurie ai întors, te lăudăm credincioșii și ne închinăm Ție, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel de demult. Roaga-te și acum neîncetat, cu totul lăudată, prea sfântă, ca să ne mântuim noi.
Îndată, Binecuvântările Învierii.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea și cu dumnezeiasca înviere luminându-se la suflet, mironosițele au binevestit apostolilor: Vestiți întru neamuri Învierea! Domnul împreună lucrând cu minuni și dăruindu-ne nouă mare milă.
Treptele, vers 5.
Antifonul I.
Când sunt necăjit ca David cânt Ție, Mântuitorul meu: Mântuiește sufletul meu de limba vicleană.
Viața pustnicilor fericită este; a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt se țin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuși stăpânitor fiind, cu adevărat și El este unul din Treime.
Antifonul II.
La munți, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.
Mâna Ta cea dreaptă atingându-se și de mine, Hristoase, de toată înșelăciunea să mă păzească.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit, teologhisind, să-i zicem: Tu ești Dumnezeu, viața, dorirea, lumina, mintea, Tu bunătatea, Tu împărățești în veci.
Antifonul III.
Pentru cei ce mi-au zis mie: În curțile Domnului vom merge; de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalț.
În casa lui David cele înfricoșătoare se lucrează, că acolo este focul, care arde toată mintea cea întinată.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este vrednicia cea începătoare de viață, din care toate cele ce viază se însuflețesc, precum în Tatăl, împreună și în Cuvântul.
Prohimen, vers 5.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit (Ps 9,32).
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Ps 137,1a).
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 3:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
.
Apoi se citeşte a treia Evanghelie a Învierii (Marcu 16,9-20).
Învierea lui Cristos…, Psalmul 50 şi celelalte.
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.
Preotul rostește Ectenia : Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău
Urmează cântarea Canonului, vers 1.
Catavasia I
Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.
Catavasia III
Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum, Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi întărire.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.
Apoi, Condacul Nașterii Maicii Domnului, vers 4.
Ioachim și Ana din defăimarea nenașterii de fii, iar Adam și Eva din stricăciunea morții au scăpat, Preacurată, prin sfântă nașterea ta. Aceasta o sărbătorește și poporul tău, de vina greșelilor mântuindu-se când striga către tine: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
Icos Nașterii Maicii Domnului.
Rugăciunea împreună cu suspinul cel bineprimit, pentru nenașterea de fii, a lui Ioachim și a Anei, în urechile Domnului au intrat, și a odrăslit rod de viață purtător lumii; că acela rugăciune în munte a făcut, iar aceea în grădină defăimare a suferit; ci cu bucurie cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
Sedealna mucenițelor, antifon vers 4.
Spământatu-s-a de răbdarea voastră cea multă cetele cele cerești ale slujitorilor celor fără de trup; căci, sfărâmându-vi-se fluierele cu toiege, ați suferit ca și cum altul ar fi pătimit, și moarte amară ați răbdar cu trup femeiesc, zdrobind balaurul cel viclean; și nevoința voastră a fost primită la Dumnezeu dătătorul de viață, ca a unora ce v-ați luptat pentru credință.
Mărire…, Și acum..., a sărbătorii.
Fecioara Maria și Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al luminii, astăzi a strălucit nouă și din cei drepți a ieșit spre lauda noastră. Nu va mai fi osândit Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta, glăsuim strigând cu îndrăzneală către cea singură curată: Bucurie vestește la toată lumea nașterea ta.
Catavasia IV
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am preamărit dumnezeirea Ta.
Catavasia V
O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.
Catavasia VI
În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii, mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind, a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi, Condacul , vers 5.
Mântuitorul meu la iad Te-ai coborât și porțile sfărâmând ca un atotputernic, pe cei morți, ca un făcător de bine, i-ai înviat și acul morții l-ai zdrobit, Hristoase; iar Adam din blestem s-a mântuit, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toți strigăm către Tine: Mântuiește-ne pe noi, Doamne!
Icos
Auzind femeile graiurile îngerului, au încetat tânguirea, bucurându-se, și cu cutremur au văzut Învierea. Și iată, Hristos s-a apropiat de ele, zicând: Bucurați-vă! Îndrăzniți, Eu am biruit lumea și pe cei legați i-am eliberat. Deci stăruiți la ucenici, vestindu-le că voi merge mai înainte de voi în Galileea, ca să propovăduiesc. Pentru aceasta, toți către Tine strigăm: Doamne, îndură-Te spre noi!
Catavasia VII
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al nostru ești binecuvântat.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu- Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Că Hristos a înviat, nimeni să nu se îndoiască; că s-a arătat Mariei, apoi a fost văzut de cei ce mergeau la un sat. Și celor unsprezece cunoscători, cari erau împreună, iarăşi s-a arătat; pe care trimiţându-i să boteze, s-a înălțat la ceruri, de unde s-a şi coborât, întărind propovăduirea cu mulţime de semne.
Mărire..., a Sfintelor.
Trei fecioare mărind pe Preasfânta Treime, propovăduiesc pe Dumnezeu înaintea tiranilor, pentru aceasta chinuindu-se a dobândit cununile cele nepieritoare.
Şi acum..., a Nașterii Maicii Domnului.
Veselia îngerilor, luminarea oamenilor, părtinitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu Marie, spală de greșeli pe cei ce cu credință te laudă pe tine, Fecioară.
Îndată, pe versul 3, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4 și ale lui Anatolie 4, vers 5.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fără de lege, ieșit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. Îngerii cei fără de trup n-au cunoscut cum Te-ai întrupat; ostașii cei ce Te-au străjuit n-au simțit cum ai înviat; că amândouă s-au pecetluit față de cei ce ispiteau, și s-au arătat minuni celor ce se închină cu credință Tainei; pe care noi lăudând-o, dă-ne nouă bucurie și mare milă.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii, Tăi, ușile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule, cel necuprins, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Doamne, Împărate al veacurilor şi Făcătorule al tuturor, Cel ce pentru noi răstignire şi înmormântare cu trupul ai luat, ca pe toţi din iad să ne eliberezi, Tu eşti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Doamne, minunile Tale cele preastrălucite cine le va spune? Sau cine va vesti înfricoşătoarele Tale taine? Că întrupându-Te pentru noi, precum Însuţi ai voit, tăria puterii Tale ai arătat; cu crucea Ta tâlharului raiul ai deschis, și cu îngroparea Ta, încuietorile iadului ai zdrobit, iar cu învierea Ta toate le-ai îmbogăţit, Îndurate, mărire Ție.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Purtătoarele de mir femei la mormântul Tău ajungând foarte de dimineaţă, cu miruri au căutat să Te ungă pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu; şi graiurile îngerului auzind, cu bucurie s-au întors să vestească apostolilor lămurit, că ai înviat, Viaţa tuturor, şi ai dăruit lumii curăţire şi mare milă.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Străjerii mormântului Tău celui de Dumnezeu primitor au zis către iudei: O, sfatul vostru cel cu minte deşartă! Încercând să păziți pe Cel necuprins, în zadar v-aţi ostenit. Vrând să tăinuiți învierea Celui răstignit, deslușit o aţi arătat. O, adunarea voastră cea cu minte deşartă! Pentru ce vă sfătuiţi a tăinui iarăşi ceea ce nu se poate tăinui? Ci mai degrabă auziți de la noi și credeți adevărul celor întâmplate: Înger purtător de lumină coborându-se din cer, a răsturnat piatra; de a cărui frică eram cuprinși, ca amorțiți, și acela strigând, a zis femeilor purtătoare de mir, celor neîncrezătoare: Nu vedeți oare amorţirea străjerilor, dezlegarea peceţilor şi deşertarea iadului? Pentru ce căutați, ca pe un mort, pe Cel ce a surpat biruința iadului și acul morţii l-a sfărâmat? Ci mergând degrab, binevestiţi Apostolilor învierea, fără frică strigând: Cu adevărat a înviat Domnul, Cel ce are multă milă.
Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 3, propriu-zis.
Magdalenei Maria, care a vestit învierea din morți și arătarea Mântuitorului, necrezându-i ucenicii, au fost mustrați pentru învârtoșarea inimii; dar fiind înarmați cu semne și cu minuni, la propovăduire au fost trimiși. Și Tu, Doamne, la Începătorul luminii, Tatăl, Te-ai înălțat; iar ei au propovăduit pretutindeni Cuvântul, cu minuni încredințându-L. Pentru aceasta, luminându-ne printr-înșii, mărim învierea Ta cea din morți, Iubitorule de oameni, Doamne.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 5 .
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Cântăreții: troparul, vers 8:
Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
