Cel care se încrede în Domnul este ca muntele Sionului:
Nu se clatină, este stabil pentru totdeauna.
Munţii înconjură Ierusalimul:
Domnul împrejmuiește pe poporul Său,
De acum şi până în veac.
Pentru ca drepții să nu-şi întindă mâinile
Să săvârșească răul.
Fii bun, Doamne, cu cei buni
Și cu cei cu inima dreaptă.
Însă pe cei care se abat pe cărări strâmbe
Domnul îi asociază cu răufăcătorii.
Pace peste Israel!
Cel care se încrede în Domnul este ca muntele Sionului: nu se clatină, este stabil pentru totdeauna. Sfântul Atanasie interpretează psalmul în lumina pelerinilor care sosesc la orașul sfânt, Ierusalim: „Călătorii sosesc la muntele cel dorit: văzând orașul și zidurile sale, îi cer Domnului să fie zidul lor de susținere”.
Nu va dăinui sceptrul răufăcătorilor peste moștenirea drepților Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „sceptrul este simbolul împărăției: aici este vorba de cea a păcătoșilor. Dumnezeu nu permite însă ca păcătoșii să ocupe moștenirea drepților decât pentru o perioadă limitată, pentru corectarea și îmbunătățirea lor”.
