Duminica a 7-a a Paștilor
a Sfinților Părinți de la Conciliul I Ecumenic, Niceea, 325
Sfântul Martir Eutihie; Sfântul Beda Venerabilul (+735)
28 mai 2017
(V 6; L 10; Ap Fap 20,16-18 și 28-36; Ev In 17,1-13)
La Vecernie
La Doamne, strigat-am punem Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii, vers 6.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Biruinţă având, Cristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai răstignit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Cel ce eşti între morţi liber; Cel ce izvorăşti viaţă din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Astăzi Cristos, moartea călcând, a înviat, precum a zis, şi bucurie lumii a dăruit, ca toţi, strigând, cântare aşa să zicem: Izvorule a1 vieţii, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)
De Tine, Doamne, Cel ce eşti peste toată făptura, păcătoşii unde vom fugi? În cer? Însuţi locuieşti. În iad? Moartea ai călcat. Întru adâncurile mării? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, înaintea Ta căzând, ne rugăm: Cel ce ai înviat din morţi, îndură-Te spre noi!
3 Stihiri ale Înălţării, vers 6.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Domnul s-a înălţat la ceruri, că să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui. Îngerii se minunează văzând Om mai presus decât ei. Tatăl primeşte pe Acela pe Care îl are în sânuri de-a pururea. Spiritul Sfânt porunceşte tuturor îngerilor Săi: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre! Toate popoarele bateţi din palme, că s-a suit Cristos unde era mai înainte.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Doamne, de înălţarea Ta s-au mirat Heruvimii, când Te-au văzut pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu, Care şezi pe dânşii, suindu-Te pe nori; şi Te preamărim pe Tine, că bună este mila Ta, mărire Ţie.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
În muntele cel sfânt văzând înălţarea Ta, Cristoase, Cel ce eşti strălucirea măririi Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel luminat; ne închinăm patimilor Tale, cinstim Învierea, mărim strălucita înălţare; îndură-Te spre noi.
Apoi 4 Stihiri ale Sfinţilor Părinţi, vers 6.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Din pântece mai înainte de luceafăr Te-ai născut, din Tată fără de mamă, mai înainte de veci, măcar că Arie Te-a socotit pe Tine făptură, iar nu Dumnezeu, cu neruşinare amestecându-Te pe Tine, Făcătorul, cu făpturile, agonisindu-şi, ca un nebun văpaia focului veşnic. Dar adunarea cea din Niceea Fiu al lui Dumnezeu Te-a vestit pe Tine, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul pe scaun şezător.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cine Ţi-a rupt haina Mântuitorule? Arie, ai zis, cel ce a despicat începătoria cea întocmai cinstită a Treimii în despărţiri. Acesta a tăgăduit, că Tu eşti Unul din Treime; el a învăţat pe Nestorie să nu spună: Născătoare de Dumnezeu. Dar adunarea cea din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul pe scaun şezător.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
În prăpastia păcatului a căzut Arie, cel ce şi-a închis ochii să nu vadă lumina, şi cu undiţa cea dumnezeiască la cele dinăuntru se zbate să-i dea afară cu sila toată fiinţa şi sufletul, ca un alt Iuda făcându-se, cu năravul şi cu asemănarea. Dar adunarea cea din Niceea Fiu al lui Dumnezeu Te-a vestit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul pe scaun şezător.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Arie cel fără de minte a despărţit stăpânia cea una a Preasfintei Treimi, în trei fiinţe neasemănătoare şi străine. Pentru aceasta purtătorii de Dumnezeu Părinţi, adunându-se cu osârdie şi de râvnă fiind aprinşi, ca şi Ilie Tesviteanul, şi cu sabia Spiritului, precum Spiritul le-a grăit lor, au tăiat pe hulitorul, cel ce învăţa blasfemia ruşinii.
Mărire…, vers 6.
Pe trâmbiţele Spiritului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu Părinţi astăzi să-i lăudăm, pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii cântec armonios de teologie, pe Treimea Cea una, neschimbată, după şi după Dumnezeire, pe biruitorii lui Arie şi pe apărătorii dreptcredincioşilor, care se roagă totdeauna Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, Stihira dogmatică, vers 6.
Cine nu te va ferici pe tine, preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce fără de ani din Tatăl a strălucit, Fiul cel Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit întrupându-se; după fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
Se face Ieşirea cu cădelniţa. După imnul Lumină lină, se cântă
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Apoi se citesc Parimiile.
Prima Parimie
De la Facere, citire (14, 14-20a):
Auzind Avram, că Lot, feciorul fratelui său, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan şi năvălind asupra lor noaptea, el şi servitorii lui i-au bătut şi i-au alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. Şi au întors toată prada luată din Sodoma, au întors şi pe Lot, feciorul fratelui său, averea lui, femeile şi oamenii. Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor. Iar Melhisedec, regele Salemului i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului Celui Preaînalt. Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu Cel Preaînalt, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!”
A doua Parimie
De la Deuteronom, citire (1,8-12; 15-17a):
Zis-a Moise către fiii lui Israel: Iată, eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, lor şi urmaşilor lor. În vremea aceeav-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur; Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la numaăr ca stelele cerului. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El! Cum dar voi purta singur greutăţile voastre şi sarcinile voastre şi neînţelegerile dintre voi? Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi judecători peste seminţiile voastre. În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât şi cu cel străin. Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu.
A treia Parimie
De la Deuteronom, citire (10,14-21):
Zis-a Moise către fiii lui Israil: Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el. Dar numai pe părinţii tăi i-a primit Domnul şi i-a iubit, şi v-a ales pe voi, sămânţa lor de după ei, din toate popoarele, cum vedeţi astăzi. Deci să tăiaţi împrejur învârtoşarea inimii voastre şi de acum înainte să nu mai fiţi tari la cerbice; că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită; Care face dreptate orfanului şi văduvei, şi iubeşte pe cel pribeag şi-i dă pâine şi hrană. Să iubiţi şi voi pe pribeag, că şi voi aţi fost pribegi în pământul Egiptului. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi cu numele Lui să te juri. El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu tine acele lucruri şi înfricoşătoare, pe care le-au văzut ochii tăi.
La Litie
Stihira Înălţării, vers 1.
Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi coborât, nu ne lăsa pe noi orfani, Doamne; să vină Spiritul Tău aducând pace lumii; arată fiilor oamenilor lucrările puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
Mărire…, a Părinţilor, vers 3.
Păzitori credincioşi ai apostoliceştilor predanii v-aţi făcut, Sfinţilor Părinţi; că învăţând cu dreaptă credinţă că Sfânta Treime este de o fiinţă, împreună aţi zdrobit hulirea lui Arie; după care şi pe Macedonie vădindu-l luptător împotriva Spiritului, aţi osândit pe Nestorie, pe Eutihie şi pe Dioscor, pe Sabeliu şi pe Sever cel fără de cap; de a căror rătăcire şi noi fiind mântuiţi, cereţi să se păzească viaţa noastră neclintită în credinţă, rugămu-ne.
Şi acum…, a Înălţării, vers 6.
Doamne, după ce ai plinit taina rânduielii Tale, luând pe ucenicii Tăi, în Muntele Măslinilor Te-ai înălţat; şi iată, tăria cerului ai străbătut. Cel ce pentru mine ai sărăcit asemenea mie şi Te-ai suit acolo, de unde nu Te-ai despărţit, trimite pe Preasfântul Tău Spirit, să lumineze sufletele noastre.
La Stihoavnă, tropar vers 6.
Învierea Ta, Cristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri. Şi pe noi, cei de pe pământ, ne învredniceşte, cu inimă curată să Te preamărim.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1).
Porţile cele de aramă zdrobind şi încuietoarele iadului sfărâmând, ca un Dumnezeu atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta şi noi lăudând, strigăm: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie!
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Din stricăciunea cea de demult vrând Cristos să ne îndrepteze pe noi, pe cruce s-a pironit şi în mormânt s-a aşezat. Pe carele purtătoarele de mir femei cu lacrimi căutându-L, plângând, au grăit: Vai nouă, Mântuitorul tuturor! Cum ai primit a Te aşeza în mormânt? Şi aşezându-Te cu voia, cum Te-au furat? Cum Te-ai mutat? Şi ce loc a ascuns trupul Tău cel de viaţă purtător? Ci, Stăpâne, precum Te-ai făgăduit nouă, arată-Te şi potoleşte tânguirea noastră cea cu lacrimi. Iar ele plângând, îngerul către dânsele a strigat: Potolind plângerea, spuneţi apostolilor că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Răstignitu-Te-ai precum ai voit, Cristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat ca un Dumnezeu întru mărire, dăruind lumii viaţă fără de sfârşit şi mare milă.
Mărire…, vers 4.
Pomenirea cea de peste an a purtătorilor de Dumnezeu Părinţi, care s-au adunat din toată lumea în luminata cetate a Niceei, adunarea dreptcredincioşilor bine cinstind-o, cu credinţă astăzi să o prăznuim. Că aceştia învăţătura cumplitului Arie, cea fără Dumnezeu, cu bună gândire o au surpat şi din Biserica cea Cato1ică, împreună adunaţi, l-au alungat luminat; şi au învăţat pe toţi să mărturisească lămurit că Fiul lui Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl, împreună veşnic şi mai înainte de veci, lăsând în scris acestea, cu grijă şi cu evlavie, alcătuind Simbo1ul Credinţei. Pentru aceasta şi noi, dumnezeieştilor lor învăţaturi urmând, cu credinţă tare, ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Spiritului celui preasfânt, Treimii celei de o fiinţă, întru o Dumnezeire.
Şi acum…, vers 4.
Doamne, taina cea din veac şi neamurilor ascunsă, plinind-o ca un bun, venit-ai cu învăţăceii Tăi în Muntele Măslinilor, având cu tine şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor. Că se cădea ca ceea ce ca o maică la patima Ta a suferit durere mai mu1t decât toţi, să se îndulcească şi de o bucurie covârşitoare, la preamărirea trupului Tău; căreia şi noi împărtăşindu-ne, întru suirea Ta la cer, Stăpâne, mare mila Ta, ce s-a făcut spre noi, o mărim.
După Acum slobozeşte şi Tatăl nostru, urmează cântarea troparelor.
Troparul Învierii, vers 6.
Puterile îngereşti la mormântul Tău, şi străjerii au amorţit; şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă. Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie!
Mărire…, al Sfinţilor Părinţi, vers 8.
Preamărit eşti Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai aşezat, şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi pe toţi ne-ai îndreptat, mult Îndurate, mărire Ţie!
Şi acum…, al Înălţării, vers 4.
Înălţatu-Te-ai întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.
La Utrenie
După Ectenia mare, la Dumnezeu este Domnul, se cântă troparele cu care am încheiat Vecernia.
Troparul Învierii, vers 6.
Puterile îngereşti la mormântul Tău, şi străjerii au amorţit; şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă. Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie!
Mărire…, al Sfinţilor Părinţi, vers 8.
Preamărit eşti Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai aşezat, şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi pe toţi ne-ai îndreptat, mult Îndurate, mărire Ţie!
Şi acum…, al Înălţării, vers 4.
Înălţatu-Te-ai întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 6.
Mormântul fiind deschis şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către apostolii cei ascunşi: Ieşiţi, lucrătorii viei, vestiţi cuvântul Învierii! Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.
Mărire…
Doamne, stătut-a înaintea mormântului Tău Maria Magdalena şi a plâns strigând, şi grădinar pe Tine socotindu-te, a zis: Unde ai pus Viaţa cea veşnică? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul heruvimilor? Că cei ce-L străjuiau, de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-l, sau cu mine strigaţi: Cel ce ai fost între morţi şi morţii i-ai înviat, mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Cela ce ai numit pe Maica Ta binecuvântată, venit-ai la patimă prin sfatul cel de bună voie; strălucit-ai pe cruce, vrând să cauţi pe Adam, grăind îngerilor: Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută! Cela ce ai rânduit toate cu înţelepciune, mărire Ţie!
După Ectenia mică, urmează a doua serie de Sedelne, vers 6.
Viaţa în mormânt a zăcut, şi pecetea pe piatră s-a pus. Ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Cristos; iar pe vrăjmaşii săi cu orbire bătându-i, a înviat Domnul.
Mărire…
Prin moartea Ta cea de bună voie viaţa fără de moarte am aflat, Atotputernice şi Unule Mântuitorule al tuturor; că Tu întru cinstită Învierea Ta pe toţi i-ai chemat, Cel ce ai stricat biruinţa iadului şi acul morţii.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Cel ce de bună voie s-a pironit pe cruce şi a înviat din morţi, pe Cristos Dumnezeul nostru, să se mântuiască sufletele noastre.
Îndată se cântă Binecuvântările Învierii, vers 5.
Stih: Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale! (Ps 118,12).
(Acest stih se repetă înaintea fiecărui tropar).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri, prin milostivire cu lacrimi amestecaţi, o, uceniţelor? Grăit-a îngerul, cel ce a strălucit la mormânt către mironosiţe. Vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se, dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci apostolilor spuneţi Învierea.
Mironosiţele femei cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…,
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului acestuia şi Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt! Sfânt! Sfânt eşti Doamne!
Şi acum…,
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!
După Ectenia mică, Ipacoiul, vers 6.
Cu moartea Ta cea de bună voie şi de viaţă făcătoare, Cristoase, porţile iadului sfărâmându-le ca un Dumnezeu, ne-ai deschis raiul cel de odinioară; şi înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.
Apoi, îndată cele trei serii de Antifoane, vers 6.
Antifonul I.
La cer ridic ochii spre Tine, Cuvinte: Îndură-Te spre mine, ca să viez Ţie.
Miluieşte-ne pe noi urgisiţii, întocmindu-ne vase de bun folos Ţie, Cuvinte.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit este începutul a toată mântuirea; de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică dintre cele de pe pământ, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.
Antifonul II.
De n-ar fi fost Domnul întru noi, nimenea din noi nu ar putea suferi viclenia vrăjmaşului; că cei ce biruiesc, prin aceea se înalţă.
Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvinte. Vai mie! Cum voi scăpa de vrăjmaşi, iubitor de păcate fiind?
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Antifonul III.
Cei ce nădăjduiesc în Domnul, vrăjmaşilor le sunt înfricoşaţi şi tuturor minunaţi, că la cele de sus privesc.
Spre fărădelegi mâinile sale nu şi le întinde cel ce are partea drepţilor, ajutor pe Tine avându-Te.
Mărire…, Şi acum…
Spiritului Sfânt se cuvine stăpânirea peste toţi: Acestuia se închină oştile cele de sus şi toată suflarea celor de jos.
Prohimenul, vers 6.
Doamne, deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi (Ps 79,3).
Stih: Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! (Ps 79,1a)
Doamne, deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi.
După Exclamaţiunea: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru…
Îndată, pe tropar vers 6: Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului.
Lăudaţi pe Domnul din ceruri!
Evanghelia a 10-a a Învierii (In 21,1-14).
Învierea lui Cristos văzând…, Psalmul 50 şi celelalte.
După Ectenia specială şi Exclamaţiune:
Canonul şi Catavasiile Înălţării.
Catavasia I.
Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a spus Legea cea scrisă de Dumnezeu. Că scuturând tina de pe ochiul minţii, vede pe Cel ce este, şi se învaţă cunoştinţa Spiritului, prăznuind cu dumnezeieşti cântări.
Catavasia III.
Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp, şi ocara cea nesuferită a celei bine roditoare, singură rugăciunea profetesei Ana de demult, a celei ce avea spirit umilit, către Cel puternic şi Dumnezeul cunoştinţelor.
Ectenia mică, apoi Condacul Înălţării, vers 8:
Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărţindu-Te, ci rămânând nedepărtat, şi strigând celor ce Te iubesc: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!
Icos.
Pe cele pământeşti pe pământ lăsându-le şi pe cele din ţărână ţărânii dându-le, veniţi să ne trezim şi la înălţime să ne ridicăm ochii şi gândurile; să ne îndreptăm vederile, împreună şi simţirile, spre părţile cele cereşti, noi ceşti muritori; să ne socotim a fi în Muntele Măslinilor, şi că privim la Răscumpărătorul pe nor purtându-se, că de acolo Domnul la ceruri s-a înălţat, şi de acolo daruri cu îndurare a împărţit apostolilor Săi, mângâindu-i şi întărindu-i ca un Părinte, şi îndreptându-i ca pe nişte fii, şi zicând către ei: Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!
Apoi Sedealna, vers 4.
Luminători prealuminaţi ai adevărului lui Cristos v-aţi arătat lumii pe pământ, după adevăr, preafericiţilor Părinţi, nimicind ereziile limbuţilor celor cu rău nume, şi stingând tulburările cele învăpăiate ale celor hulitori. Pentru aceasta, ca nişte ierarhi ai lui Cristos, rugaţi-vă să ne mântuim.
Mărire…
Cetatea niceenilor cea luminată a chemat la sine astăzi, de peste tot pământul, trei sute optsprezece arhierei, împotriva lui Arie, celui ce grăia hule şi micşora pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este Unul din Treime. Şi pe acela surpându-l, credinţa au întărit.
Şi acum…, a Înălţării
Cel ce Te-ai suit la ceruri cu mărire şi ai şezut împreună de-a dreapta Tatălui, de Care nici cum nu Te-ai despărţit, Iubitorule de oameni Cristoase, şi ai făgăduit a trimite pe Spiritul Sfânt înţelepţilor Tăi învăţăcei, luminând şi gândurile noastre, dă-ne nouă lumină ca să Te lăudam neîncetat pe Tine, Stăpâne.
Catavasia IV.
Împărate al împăraţilor, Unule dint-Unul singur, Cuvinte, Cel ce ieşi din Tatăl cel nepricinuit, pe Cel întocmai puternic, Spiritul Tău apostolilor, cu adevărat, L-ai trimis, ca un Făcător de bine, celor ce cântă: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V.
O, fii prealuminaţi ai Bisericii! Luaţi curăţire dezlegătoare de păcate, roua Spiritului cea cu foc insuflată. Că acum din Sion a ieşit legea, darul Spiritului Cel în chip de limbi de foc.
Catavasia VI.
Stăpâne Cristoase, curăţire şi mântuire ai strălucit nouă din Fecioara! Că precum din rânza fiarei celei din mare ai scos pe proorocul Iona, aşa ai venit să scoţi din stricăciune pe Adam cel căzut cu tot neamul.
Ectenia mică, apoi Condac, vers 8.
Propovăduirea apostolilor şi învăţăturile părinţilor au întărit o singură credinţă a Bisericii; care purtând haina adevărului, cea ţesută din Cuvântarea de Dumnezeu cea de sus, drept învaţă şi măreşte taina cea mare a bunei credinţe.
Icos.
Să auzim Biserica lui Dumnezeu, care strigă cu înaltă glăsuire: Cel însetat să vină la Mine şi să bea; paharul pe care-l ţin Eu este paharul înţelepciunii; băutura lui am dres-o cu cuvântul adevărului, turnând nu din apa grăirii împotrivă, ci din a mărturisirii; din care bând Israelul cel de acum vede pe Dumnezeu, grăind: Vedeţi, că Eu Însumi sunt şi nu Mă schimb; Eu sunt Dumnezeu întâi, Eu şi după acestea şi afară de Mine nu este altul nicidecum. Cei ce se împărtăşesc din Acesta se vor sătura şi vor lăuda taina cea mare a bunei credinţe.
Catavasia VII.
Cu un glas a răsunat cântarea orgoanelor, pentru a cinsti chipul cel făcut din aur şi neînsufleţit, iar darul Mângâietorului, cel purtător de lumină, vrednici ne face a striga: Treime una, întocmai puternică, Cea fără de început, eşti binecuvântată!
Catavasia VIII.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii!
Dezleagă legăturile şi răcoreşte văpaia, chipul cel întreit luminător al dumnezeieştii împărăţii; lăudă tinerii şi binecuvintează pe unul Mântuitorul şi a toate Ziditorul, ca pe un Făcător de bine, toată făptura cea zidită.
Cântarea IX. Irmos.
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind mărita sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară!
Stih: Îngerii, văzând înălţarea Stăpânului, s-au mirat: Cum s-a ridicat, cu mărire, de pe pământ, la cele de sus!
O, daruri mai presus de pricepere! O, taină înfricoşată! Că Cel ce stăpâneşte toate, de pe pământ înălţându-Se la cele cereşti, a trimis învăţăceilor pe Spiritul Sfânt, Care a luminat mintea lor şi ca de foc i-a făcut cu darul.
Cetei învăţăceilor Domnul a zis: Voi să şedeţi în Ierusalim şi Eu voi trimite vouă alt Mângâietor, Care şade pe scaun împreună cu Tatăl şi este cinstit întocmai cu Mine, pe Care Mă vedeţi înălţându-Mă şi pe nor luminos fiind purtat.
Mărire…
Fost-a ridicată, cu strălucire, mai presus de ceruri, mărirea Celui ce s-a smerit în trup, iar cu şederea cea împreună cu Tatăl a cinstită firea noastră cea căzută. Să prăznuim şi cu un glas toţi să strigăm şi să batem din palme, bucurându-ne.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Cel ce a strălucit Lumină din Lumină, din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană a răsărit, şi toată negura nedumnezeirii o a risipit, şi pe cei ce dormeau în noapte i-a luminat. Pentru aceasta toţi, după datorie, pe tine, fără încetare, pururea te fericim.
Catavasia IX.
Bucură-te, Împărăteasă Maică, mărirea fecioriei! Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind, nu te poate lăuda cum se cade şi se întunecă toată mintea a cunoaşte naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas, pe tine te mărim!
Ectenia mică, apoi:
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru! (de două ori)
Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este Domnul!
Luminătoarele.
Marea Tiberiadei, pe Natanail şi cu Petru, împreună cu fiii lui Zevedeu, şi cu alţi doi şi pe Toma i-a avut de demult la pescuire; care, după porunca lui Cristos, de-a dreapta aruncând mrejele, au prins mulţime de peşti; pe Care cunoscându-L Petru, către Dânsul a înotat; cărora, arătându-se a treia oară, le-a arătat şi pâine şi peşte pe cărbuni.
Mărire…, a Părinţilor
Astăzi pomenirea părinţilor toată adunarea credincioşilor o sărbătoreşte: Arie se ruşinează, Sabelie se înfruntă, ticăloasa faţă a lui Nestorie se bate şi mulţimea ereticilor se risipeşte; iar Biserica lui Cristos se mângâie cu Tatăl mărind pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt. Pomenirea dumnezeieştilor părinţi astăzi sărbătorind, pentru rugăciunile lor, Preaîndurate, rugămu-ne: Mântuieşte de toată vătămarea ereziilor pe poporul Tău, Doamne, şi pe toţi ne învredniceşte să mărim pe Tatăl şi pe Cuvântul şi pe Spiritul cel preasfânt.
Şi acum…, a Înălţării
Privind învăţăceii la Tine, Te-ai înălţat, Cristoase, la Tatăl, împreună cu dânsul şezând. Îngerii înainte mergând, au strigat: Ridicaţi porţile, ridicaţi! Că Împăratul s-a înălţat la mărirea cea începătoare de lumină.
Ectenia mică. Apoi,
La Laude
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Punem Stihirile pe 8.
4 ale Învierii, vers 6.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este poporului Tău; şi spre dânsa nădăjduind, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm. Îndură-Te spre noi!
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm. Îndură-Te spre noi!
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Cu Tatăl şi cu Spiritul, pe Cristos să-L lăudam, pe Cel ce a înviat din morţi şi către Dânsul să strigăm: Tu eşti viaţa noastră şi învierea! Îndură-Te spre noi!
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
A treia zi ai înviat din mormânt, Cristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta Te şi măreşte neamul omenesc şi laudă Învierea Ta.
4 ale Sfinţilor Părinţi, vers 6.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Toată ştiinţa sufletească adunând, şi împreună cu dumnezeiescul Spirit cercetând, cinstiţii Părinţi au aşternut în scris, cu litere dumnezeieşti, fericitul şi sfântul Simbol, în care măriţii, preafericiţii şi cu adevărat de Dumnezeu cugetătorii Părinţi, urmând vădit învăţăturile apostolilor, prealuminat ne-au învăţat despre Cuvântul, că este împreună fără de început şi, cu adevărat, de o fiinţă cu Cel ce L-a născut.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
Fericiţii înainte stătători ai evengheliceştilor dogme şi ai învăţăturii celei mai presus de fire, primind toată luminarea spirituală a Sfântului Spirit, au rostit din dumnezeiească insuflare, în cuvinte puţine, dar cu mult înţeles, adevărul cel mai pe sus de fire, ca nişte propovăduitori ai lui Cristos, luând de sus, în chip vădit, descoperirea lor şi luminaţă fiind, au aşternut în scris hptărârea cea de la Dumnezeu învăţată.
Stih: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci.
Dumnezeieştii păstori, ca nişte slujitori cu totul credincioşi ai lui Cristos şi cunoscători preasfinţiţi ai dumnezeieştii propovăduiri, strângându-şi toată iscusinţa lor păstorească şi mânaţi fiind acum de o preaîndreptăţită mânie au alungat cu praştia Spiritului pe lupii ce primejdioşi şi molipsitori, izgpndind din staulul Bisericii pe cei ce căzuseră spre moarte şi care erau ca nişte bolnavi fără vindecare.
Stih: Adunaţi-i Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe (Ps 49,6).
Toată ştiinţa sufletească adunând, şi împreună cu dumnezeiescul Spirit cercetând, cinstiţii Părinţi au aşternut în scris, cu litere dumnezeieşti, fericitul şi sfântul Simbol, în care măriţii, preafericiţii şi cu adevărat de Dumnezeu cugetătorii Părinţi, urmând vădit învăţăturile apostolilor, prealuminat ne-au învăţat despre Cuvântul, că este împreună fără de început şi, cu adevărat, de o fiinţă cu Cel ce L-a născut.
Mărire…, vers 8.
Ceata Sfinţilor Părinţi de la marginile lumii adunându-se, a dogmatizat o fiinţă şi o fire a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, şi învăţătura despre Dumnezeu luminat au dat-o Bisericii; pe care, lăudându-i cu credinţă, îi fericim, zicând: O! dumnezeiască tabără, de Dumnezeu grăitori ostaşi înarmaţi ai oştirii Domnului; stele mult luminoase ale tăriei cerului celui spiritual; stâlpi nesurpaţi ai Sionului celui de taină; flori cu sufletească mireasmă ale raiului; guri cu totul de aur ale Cuvântului; lauda Niceei; podoaba lumii, rugaţi-vă cu de-adinsul pentru sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că prin Cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând strigăm: Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Doxologia mare
Și troparul vers 8:
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
