de Pr. Sergio Argüello Vences
Nu pot să înțeleg cum a putut, un copil atât de mic, să aibă de înfruntat o tristețe atât de mare...
Am fost în orașul Puebla, unde am celebrat Euharistia în încheierea cursului de pregătire, a peste 150 de copii, pentru prima Sfântă Împărtășanie. Liturghia părea o sărbătoare; după predică, m-am înfiorat ascultând rugăciunea pe care au recitat-o pentru a primi „Pâinea cea Cerească”.
Acum, amintindu-mi de credința și veselia acestor copii, îl rog pe Dumnezeu să-mi dăruiască, măcar o frântură din acea devoțiune fericită și sinceră. Însă, în momentul în care am dăruit pacea copiilor, mi s-a frânt inima. Unul dintre ei mi-a spus, printre suspine: „Mi-e teamă că părinții mei se vor despărți. Ce să fac ca să nu se mai certe atât de des?”.
Copilul avea doar 7 ani și suspinele îi împiedicau vorbirea. Îmi frângea inima, mă simțeam foarte prost, și, înainte de Împărtășanie, pe când îl susțineam cu mâinile pe Domnul Nostru, I-am spus în taină că nu pot să înțeleg cum a putut, un copil atât de mic, să aibă de înfruntat o tristețe atât de mare...
Am terminat Euharistia, încă având un nod în gât. Și eu, simțeam nevoia să plâng, aveam multe întrebări în lăuntrul meu, lacrimile acelui micuț mă făcuseră într-adevăr să sufăr, așa că m-am întors către Tabernacol, pentru a cere ajutor.
În fața lui Isus Euharistic, am început să mă gândesc la toți tinerii care trăiesc supuși tristeții, pentru că familiile lor au numai probleme, sau la cei care plâng, pentru că părinții lor nu îi iubesc. Dacă ați ști cât de mulți au plâns în fața mea spunând: „Tatăl/mama mea nu mi-a spus nici o dată că mă iubește, nici o dată nu m-a îmbrățișat...”.
Apoi, mi-au venit în minte partenerii care se bat, țipă și se umilesc, care își abandonează familia; părinții care îi neglijează pe ai lor, pentru a munci și câștiga fără limite; tinerii care, lipsiți de conștiință, au copii, și apoi îi abandonează; la părinții care țipă la vlăstarele lor, spunându-le că nu sunt bune de nimic sau le spun că le pare rău că i-au avut. Este atât de ușor pentru ei, dar, de ar ști ei de rănile atât mari, pe care le provoacă copiilor lor...
De aceea, m-am rugat și mă rog mult pentru familii, ca să afle pacea și fericirea, și astfel, copiii lor să se simtă iubiți.
Astăzi, vreau să invit toate cuplurile să-l contemple pe Hristos de pe cruce, să-l vadă acolo pironit, suferind nemeritat, din iubire, pentru mântuirea noastră, să se gândească la asta: dacă Isus nu ar fi îndurat povara crucii, nu ne-ar fi salvat.
Tot așa și voi, dacă nu vă hotărâți să rezistați, din iubire, pentru copiii voștri, nimeni altcineva nu îi va salva, învățați de la Hristos, care a decis să înfrunte calvarul crucii din iubire pentru noi.
Este rândul tău, din inimă te rog: Din iubire, abține-te, rezistă, fii răbdător, trebuie să-ți salvezi familia! Hristos a pătimit din iubire pentru tine, acum, pătimește și tu, din iubire pentru copiii tăi...
REZISTĂ tentației de a fi agresiv, de a umili, de a maltrata, de a țipa, de a fi nervos...
REZISTĂ tentației de a fi infidel, de a face din muncă viața ta și de a-ți neglija familia, de a da mai multă atenție părinților și fraților tăi, decât soției/ului și copiilor, de a te deda alcoolului sau altor vicii...
REZISTĂ tentației de a te crede superior partenerului, de a crede că ți-ar fi mai bine singur, de a crede că totul depinde de celălalt, de a crede că ești nefericit, pentru că nu te lasă să fii fericit...
REZISTĂ și ia hotărârea de a fi fericit împreună cu familia ta, hotărăște-te să te mulțumești cu ceea ce ai, să faci tot ceea ce ține de tine pentru ca iubirea și pacea să crească; hotărăște-te să ierți și să uiți din iubire...
Și când simți că nu mai poți, apropie-te de Hristos cel răstignit, și vezi că el continuă să reziste în suferință, din iubire pentru tine, pentru a te mântui, pentru a te vedea fericit... Vei vedea că El îți va da forța și priceperea pentru a pune pe picioare familia ta!
Ești în rugăciunile mele,
Pr. Sergio
Traducere: Ștefan Munteanu
padresergio.org
