„Nu îți e rușine să păcătuiești în prezența mea?”
Sfânta Gemma Galgani (1878-1903) s-a bucurat de tovărășia constantă a Îngerului ei Păzitor, cu care a păstrat un raport familial. Ea îl vedea, se rugau împreună și-l considera ca fiind prietenul cel mai bun. El o ajuta în toate, inclusiv să ducă mesaje confesorului ei, la Roma.
De la acest preot, don Germano de San Stanislao, din Ordinul Călugărilor Pasioniști, fondat de Sfântul Paul al Crucii, au rămas informații despre relația dintre Sfânta Gemma și protectorul ei ceresc: „Deseori când întrebam dacă Îngerul Păzitor a rămas mereu la locul lui, lângă ea, Gemma se îndrepta spre el și imediat cădea în extaz pe tot timpul în care se uita la el”.
Ea îl vedea pe durata întregii zile. Înainte să adoarmă îi cerea să vegheze la capătul patului și să-i facă semnul crucii pe frunte. Când se trezea, dimineața, avea o mare bucurie să-l revadă lângă ea, după cum ea povestise confesorului: „În această dimineață, când m-am trezit, el era acolo lângă mine”.
Când mergea să se spovedească și avea nevoie de ajutor, fără ezitare Îngerul o ajuta, precum povestește: „ [El] îmi reamintea unele idei, mi-a zis și câteva cuvinte...”. În plus, Îngerul era un excelent maestru al vieții spirituale, și o învăța cum să procedeze corect: „Amintește-ți, fiica mea, că inima pe care o iubește Isus vorbește puțin și se implică mult. Îți ordon, din partea lui Isus, să nu îți exprimi părerea dacă nu ți se cere, și să nu-ți aperi opinia niciodată, ci să cedezi imediat”. Și mai adăugă: „Când faci ceva ce nu e bine, spune imediat fără să aștepți ca cineva să ți-o ceară. În sfârșit, nu uita să-ți protejezi ochii, deoarece ochii mortificați vor vedea frumusețea Cerului”.
Deși nu fusese o călugăriță, și avea o viață comună, Sfânta Gemma Galgani dorea, totuși, să se consacre pe deplin în serviciu Domnului nostru Isus Cristos. Dar, cum se întâmplă uneori, simpla dorință de sfințenie nu ajunge; e nevoie de înțelepciunea celui care ne conduce, aplicată cu fermitate. Și așa s-a întâmplat Sfintei Gemma.
Tovarășul ei ceresc, care în fiecare moment stătea lângă ea, nu a ezitat să fie sever când, pentru o oarecare alunecare, protejata lui înceta să urmeze calea perfecțiunii. Când, de exemplu, a decis să-și pună câteva bijuterii de aur, cu o arecare complăcere, pentru a merge în vizită la rudele de la care le-a primit în dar, a simțit un salut dojenitor din partea Îngerului ei, la întoarcerea acasă, care o privea cu severitate: „Amintește-ți că bijuteriile, pentru înfrumusețarea miresei unui Rege răstignit, pot să fie doar spinii și Crucea lui”.
La fel, când Sfânta Gemma deviase de la sfințenie, o angelică cenzură s-a făcut simțită: „Nu îți e rușine să păcătuiești în prezența mea?”. Pe lângă faptul că e protector, se vede bine că Îngerul Păzitor desfășoară o excelentă muncă de maestru pentru perfecționare și modelare în sfințenie.
Traducere: AMR
