"Biserica Catolică s-a preocupat întotdeauna să însoțească predicarea Evangheliei prin înființarea de școli de toate tipurile, menite să sporească formarea umană, culturală și spirituală a bărbaților și femeilor de pe cele cinci continente. Universitățile medievale au luat naștere, după cum știm, din inima Bisericii, contribuind în mod decisiv la dezvoltarea civilizației occidentale."
Cu această reflecție și-a început Leon al XIV-lea cateheza de miercuri, 28 octombrie a.c., din Piața San Pietro, dedicată părții a doua a Constituției Gaudium et spes (GS), mai precis capitolului al II-lea, în care este abordată tema culturii și a relațiilor acesteia cu credința creștină, o temă pe care – a spus pontiful – Conciliul Vatican al II-lea nu putea să o omită.
Oprindu-se asupra progresului culturii și al cunoașterii care "ridică întrebări tot mai noi și mai profunde, stimulând credincioșii să dea socoteală de credința lor" (cf. 1 Petru 3,15-17), Sfântul Părinte a evidențiat că – "în calitate de expresii ale dimensiunii spirituale a ființei umane, diversele manifestări ale culturii contribuie la deschiderea minților către întrebările veșnice privind sensul lumii și al existenței umane, pregătind astfel pentru primirea Evangheliei lui Isus Cristos".
În cadrul catehezei, pontiful a observat că relația dintre credință și cultură "își găsește fundamentul principal în Întrupare", explicând: "dacă Cuvântul divin s-a făcut trup și a venit să locuiască printre noi (cf. Ioan 1,14), atunci și credința este o realitate întrupată, împletită cu cultura în care este cufundată". "Ea" – a continuat – "este, de asemenea, chemată să devină cultură, adică să ajungă la persoană în mediul său de viață, alcătuit din cuvinte omenești, tradiții, simț religios, artă și poezie, gândire și știință. Așa cum îi plăcea să repete Sfântului Ioan Paul al II-lea, o credință care nu devine cultură este o credință care nu este pe deplin primită, nu este pe deplin gândită, nu este trăită cu fidelitate".
"Credința se poate întrupa în orice cultură" – a mai spus Papa Leon, explicând că acesta "nu se identifică în mod specific cu niciuna dintre ele". "Ea le locuiește, modelându-le din interior după forma lui Isus Cristos, adică prin iubire, slujire și recunoașterea filială a paternității lui Dumnezeu". "Astfel" – a adăugat pontiful – "Biserica culege din diversele culturi ceea ce este bun, frumos și adevărat, pentru a întrupa și a transmite mesajul Evangheliei. În același timp, fiind trimisă către toate popoarele din orice timp și din orice loc, ea nu este legată în mod exclusiv și indisolubil de nicio rasă sau națiune, de niciun mod particular de viață, de nicio tradiție veche sau recentă. Rămânând fidelă tradiției sale și, în același timp, conștientă de universalitatea misiunii sale, ea poate intra în comuniune cu diversele forme de cultură; această comuniune îmbogățește atât Biserica însăși, cât și diversele culturi" (GS, 58).
Reliefând că "Biserica promovează cultura deoarece aceasta este un bun în sine, este un serviciu adus ființei umane și împlinirii vocației sale pe pământ", Suveranul Pontif a precizat: "Din acest motiv, Gaudium et spes îndeamnă comunitatea internațională să asigure tuturor accesul la bunurile culturale fundamentale, depășind analfabetismul și lipsa de educație. Toți cei care sunt capabili să urmeze studii superioare – afirmă Conciliul cu curaj – trebuie să fie puși în condiția de a putea face acest lucru în mod real. În plus, este datoria tuturor să se asigure că participarea specifică și necesară a femeilor la viața culturală este recunoscută și promovată (GS, 60).
În plus, Gaudium et spes susține necesitatea orientării învățământului către o anumită unitate a cunoașterii, chiar dacă schimbarea condițiilor de viață poate face acest lucru mai dificil (cf. GS, 61). Creștinii sunt primii care trebuie să se străduiască să pună în practică această unitate a cunoașterii, în primul rând în ei înșiși. Deși au primit din Revelație răspunsurile la marile întrebări ale existenței, ei nu sunt pentru aceasta scutiți de o formare intelectuală și culturală răbdătoare; dimpotrivă, cunoștințele lor umane și științifice trebuie să meargă mână în mână cu conținuturile credinței lor, care vor trebui aprofundate continuu odată cu vârsta și în funcție de nivelul studiilor".
La finalul catehezei, pontiful a amintit apelul special adresat de Conciliu teologilor: Cei care se dedică științelor teologice […] să se străduiască să colaboreze cu oamenii care excelează în alte științe, punând în comun forțele și opiniile lor. Cercetarea teologică, în timp ce urmărește cunoașterea profundă a adevărului revelat, să nu neglijeze legătura cu propria epocă, pentru a-i putea ajuta pe oamenii competenți în diversele ramuri ale cunoașterii să dobândească o cunoaștere mai deplină a credinței (GS, 62).
"Frați și surori" – a spus pontiful la final – "Constituția Gaudium et spes ne recomandă să nu trăim credința într-un spirit de opoziție sau de ostilitate față de lume, de cultură și de expresiile sale umane, ci, dimpotrivă, ne îndeamnă astfel: Credincioșii să trăiască, așadar, într-o strânsă unitate cu oamenii epocii lor și să se străduiască să pătrundă pe deplin modul lor de a gândi și de a simți, așa cum se exprimă acesta prin cultură (GS, 62). A ajunge la o sinteză matură și responsabilă între credință și cultură este, într-adevăr, o condiție necesară pentru perseverența în vocația creștină, dar și o cerință indispensabilă pentru a mărturisi credința lumii și a o comunica celorlalți într-un mod credibil".
