Doamne, ascultă rugăciunea mea,
Să ajungă la Tine strigătul meu de ajutor!
Nu-mi ascunde fața Ta
În ziua în care sunt tulburat.
Apleacă-Ți spre mine urechea,
Când te invoc, degrabă, răspunde-mi!
Se împrăștie ca fumul zilele mele
Și precum jarul ard oasele mele.
Ca iarba secerată, se usucă inima mea;
Uit să mănânc pâinea mea.
De strigătul suspinului meu,
Mi se lipește pielea de oase.
Sunt precum cucuveaua din pustiu,
Precum bufnița din ruine.
Rămân să priveghez:
Sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
Toată ziua mă insultă dușmanii mei
Furioși blestemă împotriva mea.
Mănânc cenușă ca și cum ar fi pâine,
Băutura mea o amestec cu lacrimi.
Din pricina supărării şi a mâniei Tale
M-ai ridicat și m-ai azvârlit departe.
Zilele mele intră în declin ca umbra
Și eu mă usuc precum iarba.
Însă Tu, Doamne, rămâi în veac,
Amintirea Ta din neam în neam.
Te vei ridica și Te vei milostivi de Sion,
E timpul să te înduri spre el, momentul a sosit!
Pentru că servitorilor Tăi le sunt dragi pietrele sale
Și le stârnește mila ţărâna lui.
Se vor teme neamurile de numele Domnului
Și toţi împăraţii pământului mărirea Ta,
Când va reconstrui Domnul Sionul
Și va apărea în toată splendoarea Sa.
El se întoarce spre rugăciunea celor părăsiți,
Nu le disprețuiește ruga.
Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină
Și un popor, zidit de El, va aduce laudă Domnului:
„Domnul s-a înfățișat din înălţimea sanctuarului Său,
A privit din cer pământul,
Ca să asculte suspinul captivului,
Să elibereze pe cei condamnați la moarte,
Pentru ca să se proclame în Sion numele Domnului
Și lauda Lui în Ierusalim,
Când se vor aduna împreună popoarele
Și împărăţiile ca să slujească Domnului”.
De-a lungul căii mi-a slăbit puterile,
A scurtat zilele mele.
Spun: Dumnezeul meu, nu mă răpi la jumătatea zilelor mele;
Anii Tăi continuă din neam în neam.
Întru început ai întemeiat pământul,
Cerurile sunt opera mâinilor Tale.
Acestea vor pieri, Tu rămâi;
Se uzează toate precum o haină,
Ca pe un veștmânt Tu le vei schimba și acestea vor dispărea.
Dar Tu ești întotdeauna același
Și anii Tăi nu au sfârșit.
Fiii servitorilor Tăi vor avea o locuință,
Seminţia lor va viețui în siguranță în prezența Ta.
Nu-mi ascunde fața Ta în ziua în care sunt tulburat. Sfântul Eusebiu spune că nu trebuie să ne rugăm doar în clipele de tulburare ci și înainte. „Profetul nu cere prin acest verset să fie scăpat de tulburare, ceea ce nu este posibil, ci să nu fie absorbit de aceasta”.
Toată ziua mă insultă dușmanii mei, furioși blestemă împotriva mea. Sfântul Casiodor aduce în atenție faptul că „una dintre vicleniile diavolului este următoarea: atunci când nu îi poate abate pe credincioșii Domnului cu puterea lui, vrea să îi doboare prin injurii, prin ironii, prin bătaie de joc”.
Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină și un popor, zidit de El, va aduce laudă Domnului pentru Sfântul Augustin acest verset trimite cu gândul la „creatura nouă în Cristos, și dacă în versetele anterioare acestuia am auzit glasul celui sărac și suspinul său de acum înainte nu se mai aude plânsul său ci bucuria: este vesel pentru că speră”.
