Speranța și încrederea în Dumnezeu s-au aflat în centrul catehezei papei Francisc din cadrul audienței generale de miercuri, 25 ianuarie 2017, desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
Sfântul Părinte a ales să o prezinte pe Iudita, una dintre figurile feminine ale Vechiului Testament, o eroină a poporului (lui) Israel care, cu forța unui profet, readuce mulțimea descurajată pe calea încrederii în Dumnezeu.
Pornind de la contextul istoric în care devine protagonistă văduva Iudita, femeie înzestrată cu o deosebită frumusețe și înțelepciune, papa Francisc conturează portretul moral al acestei femei care "vede dincolo de orizontul strâmt propus de conducătorii poporului, orizont restrâns și mai mult de frică".
Papa Francisc: "Cartea biblică ce-i poartă numele [n.n. Cartea Iuditei] istorisește despre impunătoarea campanie militară a regelui Nabucodonosor care, domnind peste Ninive, își extinde hotarele imperiului, învingând și subjugând toate popoarele din jur. Cititorul înțelege că se află în fața unui mare și invincibil dușman care seamănă moarte și distrugere, care ajunge până la Țara Promisă, punând în pericol viața fiilor lui Israel. De fapt, armata lui Nabucodonosor, sub conducerea generalului Holofern, asediază Betulia, un oraș din Iudeea, împiedicând aprovizionarea cu apă, slăbind astfel rezistența populației."
Descriind dramatismul situației, care devine din ce în ce mai deznădăjduită, pontiful citează cuvintele disperate ale bătrânilor, ajunși la convingerea că nimeni nu-i mai poate ajuta, pentru că, spun ei: "Acum nu mai avem niciun ajutor de nicăieri, de vreme ce Dumnezeu ne-a vândut în mâna acestor oameni, ca să fim târâți în fața lor, topiți de sete și deznădejde. (Idt 7, 25-26)".
Însă, Iudita este convinsă că Dumnezeu va interveni pentru a-i salva, indiferent de modul prin care va face posibilă această salvare, papa Francisc îndemnându-ne să luăm exemplul privirii profetice avută de Iudita și să nu-i punem limite lui Dumnezeu, ci să lăsăm ca speranța să învingă temerile noastre.
Papa Francisc: "A te încrede în Dumnezeu înseamnă să pătrunzi în planurile sale fără a pretinde nimic, acceptând ca mântuirea și ajutorul său să ajungă la noi chiar și într-un mod diferit față de așteptările noastre. Noi îi cerem lui Dumnezeu viață, sănătate, iubire, fericire, și este legitim să facem astfel, însă trebuie să fim conștienți că Dumnezeu poate obține viață și din moarte, fiind posibilă trăirea păcii chiar și în situații de boală și singurătate și obținerea fericirii chiar și din plâns. Nu suntem noi cei care trebuie să-l învățăm pe Dumnezeu ce să facă, [n.n. să-i spunem] de ce anume avem trebuință. El știe mai bine decât noi și trebuie să ne încredem, deoarece căile și gândurile sale sunt diferite de ale noastre."
"Calea pe care ne-o indică Iudita este cea a speranței, a așteptării păcii, a rugăciunii și a ascultării; este calea speranței", a explicat pontiful, fără a susține însă resemnarea facilă, ci făcând tot ceea ce ne stă în putere pentru a rămâne mereu "în brazda voinței Domnului", asemenea Iuditei care, plină de credință și curaj, redă forță poporului aflat în pericol de moarte, conducându-l pe calea speranței.
Primiți acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul catehezei audienței generale de miercuri, 25 ianuarie, dedicată Iuditei, din Vechiul Testament, care – cu forța unui profet – readuce mulțimea descurajată pe calea încrederii în Dumnezeu.
