de Brad Miner
Pe timpul când Sfântul Francisc Saveriu a dus catolicismul în Japonia în 1549, greu găseai persoane convertite. Lui Saveriu i-a fost greu să învețe limba japoneză și la început se folosea de imagini, de obicei icoane de-ale lui Cristos, de-a Preasfintei Fecioare sau ale sfinților, pentru a povesti istoria creștinismului. A murit la trei ani de la momentul începerii misiunii în această țară.
Totuși, sau convertit cu sutele de mii, iar Biserica japoneză timp de o generație a prosperat, până când au început persecuțiile. În 1597, 27 de creștini fură răstigniți la Nagasaki. Începând cu anul următor și până în anii '30 ai secolului al XVII-lea, alți 205 creștini au fost martirizați. Iar, de la sosirea în Japonia, în 1639, a celor doi preoți-eroi portughezi, de care vorbește și Shusaku Endo în al său roman Silence (Tăcerea, n.tr.), în 1966, fură uciși alți 206 pentru vina de a fi Kirishitan.
Ceea ce autoritățile japoneze considerau a fi o înlesnire a relațiilor comercial cu țările occidentale, din acel moment fu considerată o amenințare mortală față de patrimoniul cultural japonez. A evangheliza în aceste condiții era periculos, iar acei preoți camuflați, adevărați misionari, erau pregătiți să moară oricând pentru Isus. Dar cartea lui Endo (și această nouă versiune cinematografică a lui Martin Scorsese) nu vorbește de martiriu, ci despre cum să-l eviți. Autoritățile vor mai ales apostazia (făcută cu convingere sau nu), de aceea marea majoritate a personajelor (din carte sau din film, n.tr.) devin apostați.
Acum, la distanță de cinci veacuri, este ușor să privim cu dispreț un preot care experimentează pe pielea lui riscurile și renunță la vocația credinței de care este legat prin hirotonirea sa. Scorsese pare a se întreba: ce-ați face dacă vi se v-ar cere să călcați în picioare o icoană de-a lui Isus, știind că, făcând aceasta, ați salva viața altora? Kirishitan-i sunt atârnați cu capul în jos deasupra unei gropi, cu mici tăieturi la gât, sângerând încet până la moarte, și doar voi îi puteți salva. Nu-i nevoie să faci altceva decât să calci cu piciorul una dintre acele fumi - un fel de icoană diabolică pe care este reprezentat Cristos. Ce ați face, voi?
Bineînțeles, sutele de adevărați martiri japonezi, toți sfinți, au murit deoarece au refuzat să devină apostați – fiindcă credeau că viețile lor, in ciuda sfârșitului agonizant, vor fi înviate de către Cristos. Îi aștepta bucuria veșnică.
Endo era un catolic convertit, și era just să se întrebe cât de completă fusese convertirea lui. Martin Scorsese e catolic de la naștere, dar, în ciuda întâlnirii sale cu Papa Francisc în timpul lansării filmului (a cărui premieră a fost în 23 decembrie), nu lasă să se vadă în vreun fel credința sa catolică.
Cartea reia mult romanul anti-colonial al lui Joseph Conrad, Inimă întunecată (1899), povestea unui om cu numele Marlow care face o călătorie în Congo, în căutarea unui negustor de fildeș pe nume Kurtz, descris ca ”emisar al milei, al științei, al progresului” dar venerat de către indigeni ca un dumnezeu. Cartea lui Conrad a inspirat și Apocalypse Now, filmul din 1979 a lui Francis Ford Coppola, în care un căpitan al serviciilor secrete ale armatei Statelor Unite merge în Mekong în căutarea unui colonel rebel, și acesta cu numele de Kurtz, devenit un dumnezeu pentru Montagnard-i. Amândoi Kurtz-i mor rostind faimoasa frază: “Oroare! Oroare!”.
Ce are de-a face aceasta cu Silence de Scorsese? Cei doi preoți iezuiți, Sebastiao Rodrigues (Andrew Garfield) și Francisco Garrpe (Adam Driver) sosesc în Japonia în căutarea Părintelui Cristovao Ferreira (Liam Neeson), despre care se spune că a devenit un băștinaș, în așa măsură încât a apostaziat și s-a căsătorit.
Când Endo citise Inimă întunecată, evident că rămase impresionat de organizația fictivă cu care corespondează Kurtz, Societatea Internațională pentru Îndepărtarea Obiceiurilor Sălbatice, deoarece în aceasta recunoaște, în mare parte, activitatea misionară din orice parte a lumii – cel puțin în mentalitatea indigenă – și deci, probabil, Endo iubea pe Cristos, dar nu era legat în mod deosebit de creștini.
Când Marlow/Rodrigues/Garfield, la sfârșit, se confrunta cu Kurtz/Ferreira/Neeson, este, cel mai în vârstă, fostul profesor al lui Rodrigues în Portugalia, cel care garantează apostazia celui mai tânăr.
Filmul lui Scorsese este, de fapt, a doua transpunere cinematografică pe marele ecran al romanului lui Endo. Prima transpunere fu Chinmoku (Tăcerea, în japoneză) di Masahiro Shinoda, în 1971. Doi actori americani au dat viață personajelor celor doi preoți portughezi, dar cu o diferență: amândoi erau în măsură să pronunțe majoritatea replicilor în japoneză, în timp ce Garfield, numai către sfârșitul filmului lui Scorsese, reușește să spună câteva cuvinte. Poate, lucrul cel mai surprinzător în ceea ce privește primul film este alegerea lui Tetsuro Tamba (care interpretase Tanaka “Tigrul” în filmul James Bond You Only Live Twice) în rolul lui Ferreira. Pentru a spune: iată un iezuit portughez care a devenit un adevărat băștinaș!
Filmul lui Shinoda are o durată rezonabilă de două ore, cel al lui Scorsese aproape trei; aceasta deoarece este repetitiv și nu pentru că redă mai mult din poveste. Când romanul ajunge la punctul culminant, Rodrigues simte nisipul care cedează sub picioare:
Din străfundul adâncului ființei mele, un alt glas se aude ca un susur. Presupunând că Dumnezeu nu există…
Era o fantezie înfricoșătoare. Dacă nu există, cum devine totul fără rost! Ce dramă fără sens devin viețile lui Mokichi și a lui Ichizo, legați de stâlpul de lemn și atinși ușor de unde. Și misionarii care au străbătut mările timp de trei ani pentru a ajunge în această țară … ce amăgire este aceasta pentru ei! Chiar eu, aici, rătăcind pe munți pustii: ce situație absurdă!
Filmul Silence de Scorsese nu este un film creștin făcut de un regizor catolic, ci, bineînțeles o justificare a lipsei de credință, (aducând ideea că n.tr.): apostazia, dacă salvează vieți, devine un act de caritate creștină, în același fel, precum martiriul devine quasi diabolic dacă înăsprește persecuțiile. “Cristos ar fi devenit un apostat, din dragoste” spune Ferreira lui Rodrigues și, deci, Scorsese îi de acord.
Vizionarea filmului Tăcerea, este permisă copiilor în prezența adulților, din cauza multor scene de tortură. Mulți americani și britanici s-au lăsat furați de superba distribuție de actori japonezi: Yosuke Kubozuka în rolul lui Kichijiro, un Iuda care câștigă mult mai mulți bani decât cel original; Issei Ogata în rolul principalului antagonist ai misionarilor, necruțătorul anchetator Inoue; Shin’ya Tsukamoto (Mokichi) și marele Yoshi Oida (Ichizo), în rolul unor țărani catolici martirizați de anchetator. Nu ar mira dacă unul dintre Oida sau Kubozuka ar primi o nominare la Oscar. În acest caz, ar fi singura aluzie a Academiei despre film.
*Pubblicato su The Catholic Thing, 26 dicembre 2016. Traduzione di Davide Polenghi
În română, din italiană: Pr. Marian Bojor
