De poți...
De poți să nu-ți pierzi capul, când toți în jurul tău
Și l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ți ție vină;
De poți, atunci când toți te cred nedemn și rău,
Să nu-ți pierzi nici o clipă încrederea în tine;
De poți s-aștepți oricât, fără să-ți pierzi răbdarea,
De rabzi să fii mințit, fără ca tu să minți,
Sau când, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți;
De poți visa, dar fără să te robești visării,
De poți gândi, dar fără să-ți faci din asta un țel,
De poți să nu cazi pradă nicicând disperării,
Succesul și dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut;
De poți să-ți vezi idealul distrus, și din ruine
Să-l reclădești cu-ardoarea fierbinte din trecut;
De poți risca pe-o carte întreaga ta avere,
Și tot ce-ai strâns o viață să pierzi într-un minut,
Și-atunci, fără a scoate o vorbă de durere,
Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Și dacă corpul tău, uzat și obosit,
Îl vei putea forța să-ți mai slujească încă,
Numai cu strășnicia voinței tale, și-astfel
Să stea peste vreme așa cum stă o stâncă;
De poți vorbi mulțimii,fără să minți, și dacă
Te poți plimba cu regii, fără a te-ngânfa,
De, nici amicii, nici dusmanii, nu pot vreun rău să-ți facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Și dacă poți să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieții tom,
Al tău va fi pământul, cu bunurile-i toate
Și, ceea ce-i mai mult chiar, să știi, vei fi un OM!
de Rudyard Kipling
