Moartea nu contează.
Am trecut pe malul celălalt,
Nimic mai mult.
Am rămas tot eu, așa cum tu ești tot tu.
Unul pentru altul suntem ceea ce am fost mereu.
Vorbește-mi, chemându-mă pe nume, așa cum mi-ai spus mereu.
Nu-ți schimba tonul vocii: nu-mi vorbi nici solemn, nici trist.
Râzi așa cum râdeam împreună...
Roagă-te, zâmbește, gândește-te la mine, roagă-te cu mine.
Viața e și acum ceea ce a fost înainte: firul nu este tăiat.
De ce aș ieși din gândul tău, numai pentru că nu mă poți vedea?
Nu sunt departe... doar pe partea cealaltă a drumului...
În rest, sunt cu tine.
Inima mea e plină de tine și toată tandrețea e acum mai limpede și mai pură.
Șterge-ți, așadar, lacrimile și nu mai plânge, dacă mă iubești.
(Sfântul Augustin)
