Duminica a 21-a după Rusalii
(Pilda Semănătorului; a Sfinților Părinți de la Conciliul VII Ecumenic, Niceea 787).
16 octombrie 2016,
Sfântul Martir Longin Sutașul;
Sfânta Margareta-Maria Alacoque (+1690).
(V 8; L 6; Ap Galateni 2,16-20; Tit 3,8-15;
Ev Luca 8,5-15; Ioan 17,1-13)
Vecernia
La : Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 1 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat întâi iertare păcatelor, prin înviere.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii cei de apoi Acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie răstignirea morţii a răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin învierea Sa.
Apoi, 6 Stihiri ale Sfinților Părinți, vers 6.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cinstitele sinoade ale Părinților, după osebite vremi așezându-le, întru una le-a adunat, cu una și aceeași îndreptare, foarte bine, patriarhul Gherman cel nou, însuși scriind și întărind dogmele acestora. Pe care și rugători neadormiți către Domnul i-a arătat și împreună păstori turmei spre mântuire.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Scriptura legii a așezat cinstită săptămână fiilor evreiești, celor ce se întemeiau pe umbră și slujeau ei; tot așa au făcut părinții adunându-se la al șaptelea sinod, cu voința lui Dumnezeu, Celui ce în șase zile a făcut toate și a șaptea zi o a binecuvântat; și au făcut-o mai cinstită punând hotar credinței.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Treimea care este cauza facerii lumii, puternic ați arătat-o tuturor din făpturi, de trei ori fericiților Părinți; că trei și patru sinoade așezând prin cuvânt preatainic, și apărători arătându-vă cuvântului dreptcredincios, și patru fiind stihiile, și Treimea ați dovedit, Care a zidit acestea și a făcut lumea.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Destul era proorocului Eliseu ca și cu o plecare să insufle viață fiului ce zăcea, al celeia ce slujea; dar de șapte ori s-a întors și s-a plecat peste dânsul, ca un mai înainte-văzător, închipuind mai înainte ale voastre sinoade; prin care omorârea dumnezeiescului Cuvânt o ați însuflețit, omorând pe Arie și pe cei împreună lucrători cu el.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Haina lui Hristos cea ruptă și spartă de câinii cei lătrători înțelepțește o ați cusut, cinstiți părinți; că n-ați răbdat nicicum a vedea goliciunea lui, ca și Sim și Iafet, cea de demult părintească; ci ați umplut de rușine pe ucigătorul de Părinte, pe Arie cel numit cu nume de nebunie și pe cei de un gând cu el.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Pe macedonieni, pe nestorieni, pe eutihieni și dioscorieni, pe apolinarieni, pe Sabelie Sirianul, pe lupii cei grei ce s-au arătat în piei de oi, i-ați alungat departe de turma Mântuitorului, ca niște adevărați păstori, lăsându-i preabine goi de piei, pe ei, de trei ori ticăloșii. Pentru aceasta pe voi vă fericim.
Mărire…, a Părinților, vers 6.
Pe trâmbițele Spiritului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinți, astăzi să-i lăudăm; pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii cântare întocmită de teologie, mărind o Treime neschimbată, o ființă și o dumnezeire; pe susținătorii lui Arie, și pe apărătorii dreptcredincioșilor; pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.
Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8.
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe carele roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Fiind, pe lângă Duminică, și sărbătoarea Sfinților Părinți de la Sinodul VII Ecumenic, se citesc cele trei paremii prescrise.
Prima paremie.
De la Facere (14,14-20a), citire.
Auzind Avram că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan.
Şi năvălind asupra lor noaptea, el şi oamenii săi i-au bătut şi i-au alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului.
Şi au întors toată prada luată din Sodoma, au întors şi pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile şi oamenii.
Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor.
Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt.
Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului.
Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!"
A doua paremie.
De la Deuteronom (1,8-11;15-17ab), citire.
Şi a zis Moise către fiii lui Israel: Iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, lor şi urmaşilor lor.
În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur;
Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la număr, ca stelele cerului.
Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!
Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi judecători peste seminţiile voastre.
În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.
Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu.
A treia paremie.
De la Deuteronom (10,14-18;20-21), citire.
Zis-a Moise către fiii lui Israel: Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el.
Dar numai pe părinţii tăi i-a primit Domnul şi i-a iubit şi v-a ales pe voi, sămânţa lor de după ei, din toate popoarele, cum vedeţi astăzi.
Deci să tăiaţi împrejur inima voastră şi de acum înainte să nu mai fiţi tari la cerbice;
Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită;
Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe pribeag şi-i dă pâine şi hrană.
De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi cu numele Lui să te juri.
El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu tine acele lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi.
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei căzuţi, învierea tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-se, pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al Răscumpărătorului sufletelor noastre.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care ne-ai slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru mărire, împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.
Mărire…, a Părinților, vers 4.
Pomenirea ce de peste ani a purtătorilor de Dumnezeu Părinți, care s-au adunat din toată lumea, în strălucita cetate a Niceei, bine cinstind-o astăzi adunarea binecredincioșilor, cu credință o sărbătorim. Că aceștia cu bun creștinesc gând au surpat învățătura cea fără de Dumnezeu a cumplitului Arie; și de la Biserica catolicească sinodicește l-au alungat. Aceștia pe toți i-au învățat luminat a mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu de o ființă și împreună veșnic și mai înainte de veci; cuprinzând aceasta în Simbolul credinței cu osârdie și cu dreaptă credință. Pentru aceasta și noi urmând dumnezeieștilor lor dogme și tare crezând, slujim Tatălui și Fiului și Spiritului celui Preasfânt, într-o dumnezeire a Treimii celei de o ființă.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele ce sunt asupra noastră, din tot necazul mântuindu-ne pe noi; că pe tine una te avem ancoră tare și nemișcată, și a ta folosință am dobândit, să nu ne rușinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Sfinţilor Părinţi, vers 8.
Preamărit ești Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe părinții noștri i-ai întemeiat și printr-înșii la adevărata credință pe noi, pe toți, ne-ai îndreptat, mult-Îndurate, mărire Ție.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 8:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Sfinţilor Părinţi, vers 8.
Preamărit ești Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe părinții noștri i-ai întemeiat și printr-înșii la adevărata credință pe noi, pe toți, ne-ai îndreptat, mult-Îndurate, mărire Ție.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8.
Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.
Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ție.
Mărire…,
Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit: Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire ție.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 8.
Antifonul I.
Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.
Antifonul II.
Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, singură stăpânie este Dumnezeirea.
Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau răsplata celor vii.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.
Antifonul IV.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.
Prohimen, vers 8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps 145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea (Ps 145,1).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 8:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia Învierii a șasea (Luca 24,36-53).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
După Ectenia mică, Condacul Învierii, tropar vers 8.
Înviind din mormânt pe cei morți i-ai ridicat, și pe Adam l-ai înviat; Eva saltă întru învierea Ta și marginile lumii sărbătoresc întru ridicarea Ta cea din morți, mult Îndurate.
Icosul Învierii.
Împărăția iadului prădând și pe cei morți înviindu-i îndelung-răbdătorule, pe femeile mironosițe le-ai întâmpinat, în locul întristării bucurie aducându-le; și apostolilor Tăi le-ai vestit semnele cele de biruință, Mântuitorul meu, Dătătorule de viață, și zidirea o ai luminat, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta și lumea se bucură întru învierea Ta cea din morți, mult Îndurate.
Sedealna Părinților, pe antifon vers 4.
Luminători prestrăluciți ai adevărului, aievea v-ați arătat lumii, preafericiților Părinți de Dumnezeu grăitori, uscând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare și stingând tulburările cele în chipul văpăii ale celor rău-măritori. Pentru aceasta ca niște ierarhi ai lui Hristos rugați-vă să ne mântuiască pe noi.
Mărire…, Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Degrab ne întâmpină pe noi Fecioară Maică Curată și ne scapă de vrăjmașii cei ce hulesc asupra ta și nu ți se închină. Sfărâmă toate limbile cele înveninate ale eresurilor; zdrobește cu puterea ta pornirile lor, ca să cunoască că tu una ești Maică a lui Dumnezeu, care mântuiești cu rugăciunile tale adunările dreptcredincioșilor.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul Părinților, vers 2.
Fiul, Cel ce din Tatăl a strălucit în chip de negrăit, din femeie s-a născut îndoit în fire; pe Care văzându-L nu ne lepădăm de închipuirea chipului; ci aceasta cu bună credință însemnând-o, o cinstim cu credință. Pentru aceasta, ținând Biserica credința cea adevărată, sărută icoana întromenirii lui Hristos.
Icosul Părinților.
Vrând întru tot înduratul Dumnezeu să ne ridice pe noi pururi spre pomenirea desăvârșită a întromenirii Sale, această întemeiere a dat oamenilor, ca să închipuie cu vopsele pe icoană cinstitul Chip; ca văzând aceasta înaintea ochilor, să credem cele ce cu cuvântul le-am auzit; înțelegând luminat fapta și numele, chipul și patimile sfinților bărbați, și al lui Hristos, Cel ce dă cununi sfinților nevoitori și mucenicilor; prin care acum mai luminat ținând Biserica adevărata credință, sărută icoana întromenirii lui Hristos.
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a șasea), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Arătând, Mântuitorule, că eşti om după fire, după ce ai înviat din mormânt, din mâncare Te-ai împărtăşit, şi, în mijloc stând ai învăţat să vestească pocăinţa; şi degrabă la Tatăl, cerescul Părinte, Te-ai înălţat, şi învăţăceilor a le trimite pe Mângâietorul le-ai promis. Preadumnezeiescule Dumnezeu-omule, mărire învierii Tale.
Mărire..., a Părinților.
Părinților cei de cele cerești gânditori, care la al șaptelea Sinod v-ați adunat, aduceți rugăciune îndelungată Treimii, ca să ne mântuim de tot eresul și de judecata cea veșnică și să dobândim împărăția cerurilor, noi cei ce lăudăm dumnezeiască adunarea voastră.
Şi acum..., a Născătoarei.
Pentru rugăciunile Maicii Tale, preabunule Doamne, și ale Părinților ce s-au adunat la șapte Sinoade, dă putere Bisericii și credința o întărește; și împărăției cerului pe toți îi arată părtași când vei veni pe pământ să judeci toată făptura.
Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe vers 8.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.
Apoi 4 Stihiri ale Părinților, vers 6..
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Toată știința sufletească adunând și cu dumnezeiescul Spirit chibzuind, fericiții și cinstiții Părinți, Simbolul credinței cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învață luminat, că Cuvântul este împreună fără de început cu Cel ce L-a născut, și de o ființă cu adevărat; urmând apostoleștilor învățături, cei preamăriți și cu totul fericiți cu adevărat și de Dumnezeu gânditori (de două ori).
Stih: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul Părinților noștri și lăudat și preamărit este numele Tău în veci.
Toată strălucirea Sfântului Spirit cea cu minte gândită primind-o, învățătura cea mai presus de fire, cu cuvânt scurt și cu multă înțelegere o au spus, prin dumnezeiască insuflare; ca niște propovăduitori ai lui Hristos părtinind fericiții evangheliceștilor dogme și așezămintelor creștinești; de sus luând descoperirea lor, și luminându-se au alcătuit credința cea de Dumnezeu învățată.
Stih: Adunați-i Lui pe cuvioșii Lui, pe cei ce așează așezământul de lege al Lui.
Toată măiestria cea păstorească adunând și de mânia cea dreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieștii păstori, pe lupii cei grei și pierzători i-au alungat, împrăștiindu-i de la plinirea Bisericii cu praștia Spiritului, ca pe cei ce căzuseră spre moarte, și erau ca niște bolnavi fără vindecare, ca niște slugi adevărate ale lui Hristos și tăinuitori preasfințiți ai dumnezeieștii propovăduiri.
Mărire…, vers 8 propriu-zis.
Ceata sfinților părinți, de la marginile lumii adunându-se astazi, o ființă a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit a fi au învățat, și o fire; și taina cuvântării de Dumnezeu luminat o au dat Bisericii. Pe care lăudându-i cu credință, îi fericim zicând: O, dumnezeiască adunare, de Dumnezeu grăitorilor ostași înarmați ai oastei Domnului! Stele mult luminoase ale tăriei celei înțelegătoare; stâlpii cei nesurpați ai Sionului celui de taină; florile raiului cele cu spirituală mireasmă; gurile Cuvântului celui de aur; lauda Niceei, podoaba lumii! Rugați-vă îndelung pentru sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8 .
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 8:
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
