Dumnezeu s-a făcut cunoscut în Iudeea;
Mare este în Israel numele Lui.
În Ierusalim este cortul Lui
Și locuința Sa în Sion.
Acolo a frânt săgețile arcului,
Scutul, sabia şi războiul.
Tu ești minunat,
Măreț pe munți de pradă.
Au fost dezbrăcați cei de valoare,
Au fost cuprinși de somn,
Niciun curajos nu și-a mai găsit mâinile.
La certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob,
Au încremenit care și cai.
Tu eşti cu adevărat înfricoşător;
Cine rezistă când se descătușează mânia Ta?
Din cer ai făcut să se audă sentința:
Pământul speriat tace,
Când se ridică Dumnezeu ca să judece,
Ca să mântuiască pe toţi săracii pământului.
Până și mânia omului Te preamărește;
Supraviețuitorii mâniei Te vor prăznui.
Faceţi făgăduinţe Domnului, Dumnezeul vostru, și le împliniți,
Toţi cei dimprejurul Lui să aducă daruri celui Înfricoșător,
Care taie suflarea celor puternici,
Care e înfricoșător pentru împăraţii pământului.
Au fost dezbrăcați cei de valoare, au fost cuprinși de somn, niciun curajos nu și-a mai găsit mâinile. Sfinții Părinți interpretează acest verset în lumina vieții celei adevărate care este realitatea veșnică a Cerului; astfel oamenii care se încred în propriile puteri doar aparent posedă valori, viață sau curaj când de fapt se vor trezi deșertați de tot ceea ce credeau că posedă; Sfântul Casiodor: „Psalmistul numește somn sau vis viața necredincioșilor. Somnul lor este ilustrat în contrast cu odihna fericiților. Se bucură de o creștere a bunurilor, de o căsătorie frumoasă, de onoruri și dintr-o dată nu mai au nimic în mână. Oamenii bogați: prizonieri și sclavi ai bogățiilor. Vor căuta, privindu-și mâinile goale, ceea ce credeau că posedă”.
Până și mânia omului Te preamărește; supraviețuitorii mâniei Te vor prăznui. Dumnezeu îngăduie convertirea oamenilor care întorși de la viața păcătoasă vor mărturisi bunătatea lui Dumnezeu și-L vor celebra. Sfântul Augustin spune că: „primul gând este acela de a ne converti iar al doilea, acela de a ne aminti întotdeauna de Dumnezeu, de Cristos și de păcat”.
