Duminica cea mare a Cincizecimii (Rusaliile)
Coborârea Preasfântului și Bunului și de Viața Făcătorului Spirit
Sfântul Apostol Iuda Tadeu
19 iunie 2016
(Toate ale sărbătorii; la Utr Ev In 20,19-23;
la Lit: Antifoane speciale; Al Fap 2,1-11; Ev In 7,37-53 și 8,12)
Vecernia
După Psalmul 103 şi Ectenia mare, pe vers 4:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10, vers 4.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Sărbătoarim Cincizecimea şi venirea Spiritului, rânduiala făgăduinţei şi plinirea nădejdii. Cât de adâncă este taina! Cât de mare şi de cinstită! Pentru aceasta, strigăm Ţie: Făcătorule a toate, Doamne, mărire Ţie! (de 2 ori).
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)
Cu limbi străine ai înnoit, Cristoase, pe învăţăceii Tăi, ca prin ele să Te vestească pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu, Care dai sufletelor noastre mare milă.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Pe toate le dă Spiritul Sfânt: izvorăşte profeţii, sfinţeşte pe preoţi, pe cei necărturari îi învaţă înţelepciune, pe pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plineşte. Cel ce eşti de o fiinţă şi de un scaun cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, mărire Ţie!
Pe vers 6.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Văzut-am Lumina cea adevărată; luat-am Spiritul cel ceresc; aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne; că Aceasta ne-a mântuit pe noi. (de două ori).
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Prin profeţi ne-ai vestit nouă calea mântuirii, şi prin apostoli a strălucit darul Spiritului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după aceasta, şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
În curţile Tale Te voi lăuda, Mântuitorul lumii şi, plecând genunchii, mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi la amiază, şi în toată vremea te voi binecuvânta, Doamne!
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
În curţile Tale, Doamne, credincioşii, plecându-ne genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine, Tatăl cel fără de început, şi pe Fiul cel împreună fără de început, şi pe preasfântul Spirit cel împreună veşnic, Care luminează şi sfinţeşte sufletele noaste.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Pe Treimea cea de o fiinţă cu cântări să O mărim: pe Tatăl şi pe Fiul, împreună cu Spiritul Sfânt; că aşa au propovăduit toţi profeţii şi apostolii cu martirii.
Mărire…, Şi acum…, vers 8. Alcătuirea lui Leon împăratul.
Veniţi, popoare, să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Feţe: Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Spirit. Că Tatăl a născut din veci pe Fiul, Cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător. Şi Spiritul Sfânt era în Tatăl, preamărit împreună cu Fiul: o Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia închinându-ne toţi, zicem: Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună lucrarea Sfântului Spirit; Sfinte Tare, prin Care pe Tată1 am cunoscut şi prin Care Spiritul Sfânt a venit în lume; Sfinte Fără de moarte, Spirite Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti. Treime Sfântă, mărire Ţie!
În timp ce se cântă imnul Lumină lină, se face Ieşirea cu cădelniţa.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Apoi se citesc Parimiile.
Din cartea Numerii, citire (11,16-17 şi 24-29).
Zis-a Domnul către Moise: Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, pe care-i ştii tu ca sunt căpetenii poporului şi supraveghetorii lui, şi du-i la cortul adunării, ca să stea cu tine acolo. Că Mă voi coborî acolo şi voi vorbi cu tine şi voi lua din spiritul care este peste tine şi voi pune peste ei ca să ducă ei cu tine sarcina poporului şi să nu o duci numai tu singur. Atunci a ieşit Moise şi a spus poporului cuvintele Domnului, a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului. Şi s-a coborât Domnul în nor şi a vorbit cu el; şi a luat din spiritul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi căpetenii. Îndată însă cum a odihnit spiritul peste ei, au început a prooroci, dar apoi au încetat. Doi dintre bărbaţi însă au rămas în tabără: pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi a odihnit şi peste ei spiritul, căci erau din cei înscrişi, dar nu veniseră la cort, şi au proorocit şi ei acolo în tabără. Atunci a alergat un tânăr şi a spus lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad proorocesc în tabără”. Şi răspunzând, Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul din aleşii lui, a zis: „Domnul meu Moise, opreşte-i!” Moise însă i-a zis: „Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de ar fi toţi prooroci în poporul Domnului şi de ar trimite Domnul spiritul Său peste ei!”
Din proorocia lui Ioil, citire (2, 23-27 şi 3,1-5).
Acestea zice Domnul: „Şi voi locuitori ai Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul Dumnezeul vostru, că El v-a dat pe Învăţătorul dreptăţii; şi v-a mai trimis şi ploaie, ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară. Şi ariile se vor umple de grâu; iar teascurile vor da peste margini de must şi de untdelemn. Şi vă voi da ani de belşug în locul anilor în care au mâncat lăcustele mici, cele mari, cele zburătoare şi stolurile de lăcuste, marea Mea oştire pe care am trimis-o împotriva voastră. Şi veţi mânca din destul şi vă veţi sătura şi veţi preamări numele Domnului Dumnezeului vostru, Care a făcut cu voi lucruri minunate. Şi poporul Meu nu se va ruşina în veci de veci! Atunci vă veţi da seama că Eu sunt în mijlocul lui Israel şi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru şi nu este altul, iar poporul Meu nu va mai fi niciodată de ocară! Dar după aceea, văssa-voi Spiritul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vedenii vor vedea. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Spiritul Meu. Şi vă voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului. Şi oricine va chema numele Domnului se va mântui, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul”.
Din proorocia Iezechiel, citire (36,24-28).
Acestea zice Domnul: „ Vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în pământul vostru. Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi. Vă voi da inima nouă şi spirit nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Voi pune înăuntrul vostru Spiritul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru”.
Ectenia cererilor stăruitoare, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne… şi Ectenia celor şase cereri.
La Litie
Se cântă Stihirile, vers 2.
Prin prooroci ne-ai vestit nouă calea mântuirii şi prin apostoli a strălucit harul Spiritului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după aceasta, şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii şi, plecându-mi genunchii, mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi la amiază, şi în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.
În curţile Tale, Doamne, plecându-ne genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm credincioşii pe Tine, Tatăl cel fără de început, şi pe Fiul cel împreună fără de început, şi pe Preasfântul Spirit cel împreună veşnic, Care luminează şi sfinţeşte sufletele noastre.
Mărire…, Şi acum…, vers 8.
Când ai trimis pe Spiritul Tău, Doamne, în timp ce aspotolii stăteau, atunci feciorii evreilor văzând aceasta s-au tulburat de spaimă. Că îi auzeau pe dânşii grăind într-alte limbi străine, precum le dădea lor Spiritul; că neînvăţaţi fiind, au fost făcuţi înţelepţi şi pe păgâni la credinţă vânându-i, ca nişte iscusiţi cuvântători grăiau cele dumnezeieşti. Pentru aceasta, şi noi grăim Ţie: Cel ce Te-ai arătat pe pământ şi din înşelăciune ne-ai mântuit, Doamne, mărire Ţie!
După Ectenia specială a Litiei, din Liturghier, se cântă Stihoavna, vers 6.
Necunoscând neamurile, Doamne, minunea Preasfântului Spirit, care s-a săvârşit în apostolii Tăi, schimbarea limbilor o socoteau a fi beţie. Dar noi, întăriţi fiind de dânşii, neîncetat aşa zicem: Spiritul Tău cel Sfânt nu-L lua de la noi, rugămu-ne Ţie, Iubitorule de oameni!
Stih: Inimă curată zideşte în mine, Dumnezeule, şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! (Ps 50,11)
Doamne, coborârea Sfântului Spirit pe apostolii Tăi umplându-i, i-a făcut să grăiască în alte limbi. Pentru aceasta, minunea părea celor necredincioşi beţie, iar celor credincioşi mijlocitoare de mântuire. De a Cărui strălucire şi pe noi ne învredniceşte, rugămu-ne Ţie, Iubitorule de oameni.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine! (Ps 50,12)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Mărire…, Şi acum…, vers 8.
Limbile oarecând s-au amestecat pentru îndrăzneala zidirii turnului; iar acum limbile înţelepţite s-au făcut pentru mărirea cunoştinţei de Dumnezeu. Acolo a pedepsit Dumnezeu pe cei fărădelege pentru greşeală; iar acum Cristos a luminat pe pescari cu Spiritul. Atunci s-a săvârşit felurimea limbilor spre pedeapsă; iar acum se înnoieşte înţelegerea spre mântuirea sufletelor noastre.
După Acum slobozeşte… şi Tatăl nostru, se cântă troparul.
Troparul, vers 8.
Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie! (de trei ori)
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
