LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
Duminică seara
Preotul, în faţa Sfintei Mese, îmbrăcat în toate ornatele luminate, rosteşte cu glas mare binecuvântarea:
P.: Mărire Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin!
Se face ritualul înconjurării Sfintei Mese, așa cum s/a arătat și pemtru Slujba Învierii, cât și pentru Dumnezeiasca Liturghie.
Psalumul 103 nu se spune.
Preotul rosteşte Ectenia mare.
Apoi strana cântă pe versul 2 propriu-zis:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
În timp ce se cântă: Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul cădeşte altarul şi întreaga biserică, purtând în mână lumânarea pascală.
Se pun Stihurile şi Stihirile pe 6, trei ale Învierii şi trei ale lui Anatolie, toate pe versul 2.
Stihirile Învierii
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Celui mai înainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântul,* Cel întrupat din Fecioara Maria, veniţi să I ne închinăm!* Că răstignire răbdând, îngropării s-a dat, precum Însuşi a voit;* şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.*
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Cristos Mântuitorul nostru, pironindu-se pe cruce,* a rupt zapisul ce era asupra noastră* şi împărăţia morţii a stricat.* Să ne închinăm învierii Lui celei de a treia zi.*
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cu arhanghelii să lăudăm Învierea lui Cristos,* că El este Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre;* şi întru mărire înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină,* să judece lumea pe care a zidit-o.*
Alte Stihiri ale Învierii, ale lui Anatolie
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Pe tine, Stăpâne, Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai înmormântat,* îngerul te-a vestit şi a zis femeilor:* Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca un atotputernic!* Pentru aceasta, ne închinăm Ţie, Cel singur fără de moarte.* Dătătorule de viaţă, Cristoase, îndură-te spre noi!*
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
Cu crucea Ta ai stricat blestemul lemnului* şi cu îngroparea Ta ai omorât stăpânirea morţii,* şi cu învierea Ta ai luminat neamul omenesc.* Pentru aceasta strigăm Ţie:* Făcătorule de bine, Cristoase, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!*
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică, porţile morţii,* şi portarii iadului, văzându-Te, s-au spăimântat;* că porţile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit,* şi ne-ai scos din întuneric şi din umbra morţii, şi ai rupt legăturile noastre.*
Mărire …
Cântare de mântuire cântând, din guri glas să înălţăm!* Veniţi toţi în casa Domnului să cădem, grăind:* Cel ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat, şi eşti în sânurile Tatălui,* curăţeşte păcatele noastre.*
Şi acum … Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu.
Trecut-a umbra legii şi Darul a venit;* că precum rugul n-a ars, fiind aprins,* aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas.* În locul stâlpului de foc a răsărit Soarele Dreptăţii;* în locul lui Moise, Cristos, mântuirea sufletelor noastre.*
În timpul cântării Stihirii dogmatice, preotul face Ieşirea cu Sfânta Evanghelie.
P.: Înţelepciune, drepţi!
C.: Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Cristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Prohimenul, vers 7.
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! (Ps 76,13b)
Stih 1: Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta (Ps 76,14a).
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
Stih 2: Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt (Ps 76,10).
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
Stih 3: Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului; şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început (Ps 76,11).
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?
Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
După Prohimen şi Stihuri, se citeşte din Sfânta Evanghelie după Ioan (20,19-25).
19. În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat, şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul.
21. Şi Isus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Spirit Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus.
25. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu n semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!
Îndată Ectenia stăruitoare: Să zicem toţi din tot sufletul...
Apoi:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie mărire se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi, Ectenia cererilor: Să plinim rugăciunile noastre cele de seară...
La Stihoavnă
Stihira Învierii, Vers 2
Învierea Ta, Cristoase Mântuitorule,* toată lumea a luminat* şi a chemat făptura Ta.* Atotputernice Doamne, mărire Ţie!*
Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor, pe versul 5, propriu-zis.
Stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul (Ps 67,1).
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat:* Paştile cele noi şi sfinte, Paştile cele de taină,* Paştile cele preamărite, Paştile, Cristos Mântuitorul,* Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor,* Paştile, care au deschis nouă uşile raiului,* Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.*
Stih: Precum se risipeşte fumul să se risipească, precum se topeşte ceara de la faţa focului (Ps 67,2a).
Veniţi de la mormânt femei binevestitoare, şi ziceţi Sionului:* Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Cristos.* Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime,* pe Împăratul Cristos văzându-L ca pe un mire ieşind din mormânt.*
Stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească (Ps 67,2b-3a).
Femeile purtătoare de mir, foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă,* aflat-au un înger pe piatră şezând,* şi acela grăind către ele, aşa a zis:* Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi?* Ce plângeţi pe Cel nestricăcios ca şi cum ar fi întru stricăciune?* Mergând, vestiţi învăţăceilor Lui.*
Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Ps 117,24).
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile!* Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit.* Paştile, cu bucurie unul cu altul să ne îmbrăţişăm.* O, Paştile, mântuirea de întristare!* Că astăzi din mormânt, ca dintr-o cămară strălucind Cristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând:* Vestiţi Apostolilor!*
Mărire… Şi acum… vers 5.
Ziua Învierii!* Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul cu altul să ne îmbrăţişăm;* să zicem: fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi;* să iertăm toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm:* Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,* şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!*
Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! (de trei ori)
Se face încheierea, aşa cum s-a arătat la rânduiala nopţii de Înviere.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
