Duminica a 7-a a Paștilor
a Sfinților Părinți de la Conciliul I Ecumenic, Niceea, 325
Cuvioșii Onufrie cel Mare (+sec V) și Petru Atonitul (+892)
12 iunie 2016
(V 6; L 10; Ap Fap 20,16-18 și 28-36; Ev In 17,1-13)
La Doamne, strigat-am punem Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii, vers 6.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Biruinţă având, Cristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai răstignit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Cel ce eşti între morţi liber; Cel ce izvorăşti viaţă din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Astăzi Cristos, moartea călcând, a înviat, precum a zis, şi bucurie lumii a dăruit, ca toţi, strigând, cântare aşa să zicem: Izvorule a1 vieţii, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)
De Tine, Doamne, Cel ce eşti peste toată făptura, păcătoşii unde vom fugi? În cer? Însuţi locuieşti. În iad? Moartea ai călcat. Întru adâncurile mării? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, înaintea Ta căzând, ne rugăm: Cel ce ai înviat din morţi, îndură-Te spre noi!
3 Stihiri ale Înălţării, vers 6.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Domnul s-a înălţat la ceruri, că să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui. Îngerii se minunează văzând Om mai presus decât ei. Tatăl primeşte pe Acela pe Care îl are în sânuri de-a pururea. Spiritul Sfânt porunceşte tuturor îngerilor Săi: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre! Toate popoarele bateţi din palme, că s-a suit Cristos unde era mai înainte.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Doamne, de înălţarea Ta s-au mirat Heruvimii, când Te-au văzut pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu, Care şezi pe dânşii, suindu-Te pe nori; şi Te preamărim pe Tine, că bună este mila Ta, mărire Ţie.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
În muntele cel sfânt văzând înălţarea Ta, Cristoase, Cel ce eşti strălucirea măririi Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel luminat; ne închinăm patimilor Tale, cinstim Învierea, mărim strălucita înălţare; îndură-Te spre noi.
Apoi 4 Stihiri ale Sfinţilor Părinţi, vers 6.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Din pântece mai înainte de luceafăr Te-ai născut, din Tată fără de mamă, mai înainte de veci, măcar că Arie Te-a socotit pe Tine făptură, iar nu Dumnezeu, cu neruşinare amestecându-Te pe Tine, Făcătorul, cu făpturile, agonisindu-şi, ca un nebun văpaia focului veşnic. Dar adunarea cea din Niceea Fiu al lui Dumnezeu Te-a vestit pe Tine, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul pe scaun şezător.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cine Ţi-a rupt haina Mântuitorule? Arie, ai zis, cel ce a despicat începătoria cea întocmai cinstită a Treimii în despărţiri. Acesta a tăgăduit, că Tu eşti Unul din Treime; el a învăţat pe Nestorie să nu spună: Născătoare de Dumnezeu. Dar adunarea cea din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul pe scaun şezător.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
În prăpastia păcatului a căzut Arie, cel ce şi-a închis ochii să nu vadă lumina, şi cu undiţa cea dumnezeiască la cele dinăuntru se zbate să-i dea afară cu sila toată fiinţa şi sufletul, ca un alt Iuda făcându-se, cu năravul şi cu asemănarea. Dar adunarea cea din Niceea Fiu al lui Dumnezeu Te-a vestit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul pe scaun şezător.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Arie cel fără de minte a despărţit stăpânia cea una a Preasfintei Treimi, în trei fiinţe neasemănătoare şi străine. Pentru aceasta purtătorii de Dumnezeu Părinţi, adunându-se cu osârdie şi de râvnă fiind aprinşi, ca şi Ilie Tesviteanul, şi cu sabia Spiritului, precum Spiritul le-a grăit lor, au tăiat pe hulitorul, cel ce învăţa blasfemia ruşinii.
Mărire…, vers 6.
Pe trâmbiţele Spiritului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu Părinţi astăzi să-i lăudăm, pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii cântec armonios de teologie, pe Treimea Cea una, neschimbată, după şi după Dumnezeire, pe biruitorii lui Arie şi pe apărătorii dreptcredincioşilor, care se roagă totdeauna Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, Stihira dogmatică, vers 6.
Cine nu te va ferici pe tine, preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce fără de ani din Tatăl a strălucit, Fiul cel Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit întrupându-se; după fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
Se face Ieşirea cu cădelniţa. După imnul Lumină lină, se cântă
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Apoi se citesc Parimiile.
Prima Parimie
De la Facere, citire (14, 14-20a):
Auzind Avram, că Lot, feciorul fratelui său, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan şi năvălind asupra lor noaptea, el şi servitorii lui i-au bătut şi i-au alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. Şi au întors toată prada luată din Sodoma, au întors şi pe Lot, feciorul fratelui său, averea lui, femeile şi oamenii. Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor. Iar Melhisedec, regele Salemului i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului Celui Preaînalt. Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu Cel Preaînalt, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!”
A doua Parimie
De la Deuteronom, citire (1,8-12; 15-17a):
Zis-a Moise către fiii lui Israel: Iată, eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, lor şi urmaşilor lor. În vremea aceeav-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur; Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la numaăr ca stelele cerului. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El! Cum dar voi purta singur greutăţile voastre şi sarcinile voastre şi neînţelegerile dintre voi? Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi judecători peste seminţiile voastre. În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât şi cu cel străin. Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu.
A treia Parimie
De la Deuteronom, citire (10,14-21):
Zis-a Moise către fiii lui Israil: Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el. Dar numai pe părinţii tăi i-a primit Domnul şi i-a iubit, şi v-a ales pe voi, sămânţa lor de după ei, din toate popoarele, cum vedeţi astăzi. Deci să tăiaţi împrejur învârtoşarea inimii voastre şi de acum înainte să nu mai fiţi tari la cerbice; că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită; Care face dreptate orfanului şi văduvei, şi iubeşte pe cel pribeag şi-i dă pâine şi hrană. Să iubiţi şi voi pe pribeag, că şi voi aţi fost pribegi în pământul Egiptului. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi cu numele Lui să te juri. El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu tine acele lucruri şi înfricoşătoare, pe care le-au văzut ochii tăi.
La Litie
Stihira Înălţării, vers 1.
Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi coborât, nu ne lăsa pe noi orfani, Doamne; să vină Spiritul Tău aducând pace lumii; arată fiilor oamenilor lucrările puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
Mărire…, a Părinţilor, vers 3.
Păzitori credincioşi ai apostoliceştilor predanii v-aţi făcut, Sfinţilor Părinţi; că învăţând cu dreaptă credinţă că Sfânta Treime este de o fiinţă, împreună aţi zdrobit hulirea lui Arie; după care şi pe Macedonie vădindu-l luptător împotriva Spiritului, aţi osândit pe Nestorie, pe Eutihie şi pe Dioscor, pe Sabeliu şi pe Sever cel fără de cap; de a căror rătăcire şi noi fiind mântuiţi, cereţi să se păzească viaţa noastră neclintită în credinţă, rugămu-ne.
Şi acum…, a Înălţării, vers 6.
Doamne, după ce ai plinit taina rânduielii Tale, luând pe ucenicii Tăi, în Muntele Măslinilor Te-ai înălţat; şi iată, tăria cerului ai străbătut. Cel ce pentru mine ai sărăcit asemenea mie şi Te-ai suit acolo, de unde nu Te-ai despărţit, trimite pe Preasfântul Tău Spirit, să lumineze sufletele noastre.
La Stihoavnă, tropar vers 6.
Învierea Ta, Cristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri. Şi pe noi, cei de pe pământ, ne învredniceşte, cu inimă curată să Te preamărim.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1).
Porţile cele de aramă zdrobind şi încuietoarele iadului sfărâmând, ca un Dumnezeu atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta şi noi lăudând, strigăm: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie!
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Din stricăciunea cea de demult vrând Cristos să ne îndrepteze pe noi, pe cruce s-a pironit şi în mormânt s-a aşezat. Pe carele purtătoarele de mir femei cu lacrimi căutându-L, plângând, au grăit: Vai nouă, Mântuitorul tuturor! Cum ai primit a Te aşeza în mormânt? Şi aşezându-Te cu voia, cum Te-au furat? Cum Te-ai mutat? Şi ce loc a ascuns trupul Tău cel de viaţă purtător? Ci, Stăpâne, precum Te-ai făgăduit nouă, arată-Te şi potoleşte tânguirea noastră cea cu lacrimi. Iar ele plângând, îngerul către dânsele a strigat: Potolind plângerea, spuneţi apostolilor că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Răstignitu-Te-ai precum ai voit, Cristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat ca un Dumnezeu întru mărire, dăruind lumii viaţă fără de sfârşit şi mare milă.
Mărire…, vers 4.
Pomenirea cea de peste an a purtătorilor de Dumnezeu Părinţi, care s-au adunat din toată lumea în luminata cetate a Niceei, adunarea dreptcredincioşilor bine cinstind-o, cu credinţă astăzi să o prăznuim. Că aceştia învăţătura cumplitului Arie, cea fără Dumnezeu, cu bună gândire o au surpat şi din Biserica cea Cato1ică, împreună adunaţi, l-au alungat luminat; şi au învăţat pe toţi să mărturisească lămurit că Fiul lui Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl, împreună veşnic şi mai înainte de veci, lăsând în scris acestea, cu grijă şi cu evlavie, alcătuind Simbo1ul Credinţei. Pentru aceasta şi noi, dumnezeieştilor lor învăţaturi urmând, cu credinţă tare, ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Spiritului celui preasfânt, Treimii celei de o fiinţă, întru o Dumnezeire.
Şi acum…, vers 4.
Doamne, taina cea din veac şi neamurilor ascunsă, plinind-o ca un bun, venit-ai cu învăţăceii Tăi în Muntele Măslinilor, având cu tine şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor. Că se cădea ca ceea ce ca o maică la patima Ta a suferit durere mai mu1t decât toţi, să se îndulcească şi de o bucurie covârşitoare, la preamărirea trupului Tău; căreia şi noi împărtăşindu-ne, întru suirea Ta la cer, Stăpâne, mare mila Ta, ce s-a făcut spre noi, o mărim.
După Acum slobozeşte şi Tatăl nostru, urmează cântarea troparelor.
Troparul Învierii, vers 6.
Puterile îngereşti la mormântul Tău, şi străjerii au amorţit; şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă. Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie!
Mărire…, al Sfinţilor Părinţi, vers 8.
Preamărit eşti Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai aşezat, şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi pe toţi ne-ai îndreptat, mult Îndurate, mărire Ţie!
Şi acum…, al Înălţării, vers 4.
Înălţatu-Te-ai întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
