Mesajul Papei Francisc cu ocazia Învierii Domnului
«”Lăudați-l pe Domnul pentru că este bun,
Pentru că veșnică este milostivirea lui” (Ps 135,1)
Dragi frați și surori, Paști Fericit!
Isus Cristos, întruparea milostivirii lui Dumnezeu, din iubire a murit pe cruce și din iubire a înviat. De aceea, astăzi proclamăm: Isus este Domnul!
Învierea lui realizează pe deplin profeția Psalmului: milostivirea lui Dumnezeu este veșnică, iubirea lui este pentru totdeauna, nu moare niciodată. Putem să ne încredem pe deplin în El și îi mulțumim pentru că pentru noi a coborât până în adâncul abisurilor.
În fața văilor spirituale și morale ale omenirii, în fața golurilor care se deschid în inimi și care provoacă ură și moarte, numai o milostivire infinită ne poate aduce mântuirea. Numai Dumnezeu poate să umple cu iubirea sa aceste goluri, aceste abisuri, și să ne facă să nu ne cufundăm ci să continuăm să mergem împreună spre Pământul libertății și al vieții.
Vestea frumoasă a Paștelui: Isus, cel răstignit, nu e aici, a înviat (cf Mt 28,5-6), ne oferă mângâietoarea certitudine că abisul morții a fost trecut și, odată cu acesta, au fost învinși doliul, plânsul și necazul (cf Ap 21,4). Domnul, care a îndurat abandonul discipolilor săi, povara unei condamnări nedrepte și rușinea unei morți umilitoare, ne face acum părtași la viața sa nemuritoare și ne dăruiește privirea sa de blândețe și compasiune față de cei flămânzi și însetați, de cei străini și cei aflați la închisoare, de cei marginalizați și eliminați, de victimele asupririi și ale violenței.
Lumea este plină de persoane care suferă cu trupul și cu sufletul, în timp ce știrile zilnice sunt pline de cruzimea delictelor, care nu rareori se întâmplă între zidurile casei, și de conflicte armate pe scară largă, care supun întregi populații la încercări de nedescris.
Cristos cel înviat să arate căi de speranță pentru îndrăgita Sirie, țară sfâșiată de un lung conflict, cu tristul alai de distrugere, moarte, dispreț față de dreptul umanitar și răsfirarea conviețuirii civice. Puterii lui Cristos cel înviat îi încredințăm colocviile curente, pentru ca prin bună voință și colaborarea tuturor să se culeagă roade de pace și să se lanseze edificarea unei societăți fraterne, care să respecte demnitatea și drepturile oricărui cetățean. Mesajul de viață, care a răsunat prin glasul îngerului de lângă piatra de mormânt dată la o parte, să învingă împietrirea inimilor și să promoveze o întâlnire rodnică între popoare și culturi în celelalte zone din bazinul Mediteranei și din Orientul Mijlociu, în special în Irak, Yemen și Libia.
Chipul omului nou, care strălucește pe chipul lui Cristos, să încurajeze în Țara Sfântă conviețuirea dintre israelieni și palestinieni, precum și disponibilitatea răbdătoare și efortul zilnic de a căuta edificarea bazelor unei păci juste și durabile prin negocieri directe și sincere. Stăpânul vieții să însoțească și eforturile menite să ducă la o soluționare definitivă a războiului în Ucraina, inspirând și sprijinind inițiative de ajutor umanitar, printre care eliberarea persoanelor deținute.
Domnul Isus, Pacea noastră (Ef 2,14), care înviind, a învins răul și păcatul, să încurajeze în această sărbătoare a Paștelui apropierea noastră față de victimele terorismului, formă oarbă și necruțătoare a violenței care nu încetează să verse sânge nevinovat în diferite părți ale lumii, cum s-a întâmplat la recentele atentate din Belgia, Turcia, Nigeria, Ciad, Camerun și Côte d’Ivoire și Irak. El să îndrepte spre un sfârșit bun germenii de speranță și perspectivele de pace din Africa: mă gândesc în particular la Burundi, Mozambic, R. D. Congo și Sudanul de Sud, marcate de tensiuni politice și sociale.
Cu armele iubirii, Dumnezeu a învins egoismul și moartea; Fiul său Isus este la poarta milostivirii deschisă larg pentru toți oamenii. Mesajul său pascal să se reverse tot mai mult asupra poporului venezuelan în condițiile grele în care se află și asupra celor care au în mâinile lor destinul țării, ca să se poate lucra în vederea binelui comun, căutând spații de dialog și colaborare cu toți. Pretutindeni să fie încurajată cultura întâlnirii, dreptatea și respectul reciproc, singurele care pot să garanteze bunăstarea spirituală și materială a cetățenilor.
Cristos cel înviat, veste de viață pentru întreaga omenire, se reverberează în decursul veacurilor și ne îndeamnă să nu uităm de oamenii și femeile pe cale, în căutarea unui viitor mai bun, mulțime tot mai numeroasă de migranți și refugiați – printre care mulți copii – care fug de război, foame, sărăcie și nedreptate socială. Acești frați și surori, întâlnesc în drumul lor de multe ori moartea sau respingerea celor care ar putea să le ofere primire și ajutor. Întâlnirea apropiatului Summit Umanitar Mondial să nu uite să pună în centru persoana umană cu demnitatea ei și să elaboreze politici care să ofere asistență și protecție pentru victimele conflictelor și ale altor situații de urgență, mai ales pentru cei mai vulnerabili și cei persecutați din motive etnice și religioase.
În această zi de glorie, ”să tresalte de bucurie pământul, inundat de o strălucire atât de mare” (cf Praeconium paschale), și cu toate acestea, atât de maltratat și umilit de o exploatare lacomă de câștig, care alterează echilibrul naturii. Mă gândesc în mod speciale la acele regiune lovite de efectele schimbărilor climatice, care nu rareori provoacă secetă sau inundații violente, cu crize alimentare în diverse părți ale planetei.
Cu frații și surorile noastre care sunt persecutați pentru credință și pentru fidelitatea lor față de numele lui Cristos și în fața răului care pare să fie mai tare în viața atâtor persoane, să ascultăm din nou cuvântul mângâietor al Domnului: ”Nu vă temeți, eu am învins lumea” (In 16,33). Astăzi este ziua strălucitoare a acestei victorii, pentru că Cristos a călcat moartea și prin învierea lui a făcut să strălucească viața și nemurirea (cf 2Tm 1,10). ”El ne-a făcut să trecem de la robie la libertate, de la tristețe la bucurie, de la doliu la sărbătoare, de la întuneric la lumină, de la robie la răscumpărare. De aceea, să spunem înaintea lui: Aleluia!” (Meliton din Sardi, Omilie pascală).
Celor care în societățile noastre au pierdut orice speranță și gustul de a trăi, celor bătrâni suferinzi care, în singurătate, simt că puterile îi lasă, celor tineri, cărora pare să le lipsească viitorul, tuturor le adresez încă o dată cuvintele celui Înviat: ”Iată, le fac pe toate noi… Celui care este însetat, eu îi voi da în dar din izvorul apei vieții” (Ap 21,5-6). Acest mesaj de încredere al lui Isus să ne ajute pe fiecare dintre noi să pornim din nou cu mai mult curaj și speranță să construim căi de reconciliere cu Dumnezeu și cu frații. Avem atât de multă nevoie».
(rv – A. Dancă)
