Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Rânduiala Slujbei Învierii

 
Rânduiala Slujbei Învierii
  • 30 Apr 2016
  • 7729

Duminica Sfintei Învieri

 

Utrenia Învierii

Cu o oră înainte de a se oficia Slujba Învierii, preotul cu epitrahil, dă binecuvântarea de început:

P: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndura-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

Doamne, îndură-Te spre noi (de 12 ori).

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Cristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Cristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

 

Psalmul 50

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta 

2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. 

5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. 

6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. 

7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. 

8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi. 

9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. 

10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. 

11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. 

12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. 

13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă. 

14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. 

15. Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 

16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. 

17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi. 

18. Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 

19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 

20. Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. 

 

Apoi se citeşte sau se cântă CANONUL UTRENIEI

Cântarea I, vers 6:

Irmos:

Pe Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând pe prigonitorul tiran, sub pământ L-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi, ca fecioarele, să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

Stih: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, Mărire Ţie.

Doamne Dumnezeul meu, cântare de petrecere şi laudă de îngropare voi cânta Ţie, Celui ce mi-ai deschis intrările vieţii cu îngroparea Ta, şi moartea şi iadul cu moartea Ta ai omorât.

Sus pe scaun şi jos în mormânt, cunoscându-Te cele mai presus de lume şi cele de sub pământ, Mântuitorul meu, s-au cutremurat de moartea Ta; că mai presus de gând Te-ai văzut mort, Începătorule al vieţii.

Ca să umpli toate de mărirea Ta, Te-ai coborât în cele de dedesubt ale pământului; că nu s-a ascuns de Tine fiinţa mea cea din Adam, şi îngropându-Te m-ai înnoit pe mine, cel întinat, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea III.

Irmos :

Pe Tine, Cel ce ai spânzurat pe ape, fără ţinere, tot pământul, văzându-Te făptura spânzurat în locul Căpăţânii, de mare spaimă a fost cuprinsă, grăind: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.

Închipuirile îngropării Tale le-ai arătat, înmulţind vedeniile; iar acum, cele ascunse ale Tale văzute le-ai făcut cu dumnezeiască bărbăţie şi celor din iad, Stăpâne, care grăiesc: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.

Întinsu-Ţi-ai palmele şi ai împreunat cele depărtate de demult; iar cu înfăşurarea giulgiului şi cu mormântul ai dezlegat, Mântuitorule, pe cei legaţi, care grăiau: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.

În mormânt şi sub peceţi Te-ai cuprins de bunăvoie, Nemuritorule; că puterea Ta Ţi-ai arătat prin fapte, cu dumnezeiasca lucrare, celor ce cântă: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea IV.

Irmos:

Smerenia Ta cea dumnezeiască pe Cruce, mai înainte vazând-o Avacum, spământându-se a grăit: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din iad ca un Atotputernic.

Astăzi ai sfinţit ziua a şaptea, pe care o ai binecuvântat întâi  cu încetarea lucrărilor; că toate le prefaci şi le înnoieşti, odihnindu-Te, Mântuitorul meu, şi iarăşi zidindu-ne.

Biruind Tu cu puterea dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărţit; că a rupt amândouă legăturile, a morţii şi a iadului, cu puterea Ta , Cuvinte.

Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât văzându-Te om îndumnezeit rănit de bătăi şi Atotputernic; şi de înfricoşătorul Tău chip a rămas fără de glas.

 

Cântarea V.

Irmos:

Lumina cea neînserată a dumneieştii arătării Tale, Cristoase, care s-a făcut spre noi, pentru milostivirea Ta, Isaia văzând-o dis-de-dimineaţă a grăit: Învia-vor morţii şi cei din morminte se vor ridica, şi toţi cei de pe pământ se vor bucura.

Înnoieşti pe pământeni, Ziditorule, făcându-Te pământean; şi giulgiul şi mormântul arată taina ce este întru Tine, Cuvinte; că sfetnicul cel cuvios înseamnă sfatul Celui ce Te-a născut, Care m-a înnoit în Tine cu mare cuviinţă.

Prin moarte ai schimbat omorârea, prin îngropare stricăciunea; că nestricăcios ai făcut trupul pe care l-ai luat, făcându-l nemuritor cu dumnezeiască cuviinţă; că trupul Tău, Stăpâne, n-a văzut stricăciune; nici sufletul Tău n-a rămas în iad, care este lucru necuvenit.

Ieşind, Ziditorul meu, din ceea ce nu ştie de bărbat şi fiind împuns cu suliţa în coastă, din aceea ai făcut înnoire Evei făcându-Te Adam, adormind mai preus de fire, cu somn făcător de viaţă, şi ridicând viaţa din somn şi din stricăciune, ca un Atotputernic.

 

Cântarea VI.

Irmos:

Prins a fost, dar nu a fost ţinut în pântecele chitului Iona; că al Tău chip purtând, al Celui ce a pătimit şi îngropării s-a dat, ca dintr-o cămară din fiară a ieşit şi a grăit străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră aţi părăsit-o.

Omorât ai fost, dar nu Te-ai despărţit de trupul pe care l-ai luat, Cuvinte; că de s-a şi stricat Templul Tău în vremea patimii, şi aşa unul era ipostasul dumnezeirii şi al trupului Tău; că-n amândouă unul eşti, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu şi Om.

Greşeala lui  Adam a fost ucigătoare de om, iar nu ucigătoare de Dumnezeu. Că deşi a pătimit firea trupului Tău celui de ţărână, Dumnezeirea a rămas fără patimă; că stricăciunea cea din Tine ai schimbat-o în nestricăciune, şi din înviere ai arătat izvorul vieţii celei nestricăcioase.

Împărăţit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma cea începătoare de viaţă ai rupt încuietorile morţii, şi ai propovăduit celor ce dormeau acolo din veac, mântuirea cea nemincinoasă, făcându-Te, Mântuitorule, Cel dintâi înviat din morţi.

 

Condacul, vers 6.

Cel ce a încuiat adâncul s-a văzut mort, şi cu smirnă şi cu giulgiu înfăşurându-se, în mormânt a fost pus ca un mort Cel fără de moarte, şi femeile au venit să-L ungă cu mir, plângând cu amar şi grăind: Aceasta este Sâmbăta cea preabinecuvântată, în care Cristos, adormind, va învia a treia zi.

 

Icos.

Cel ce cuprinde toate s-a înălţat pe Cruce, şi se tânguieşte toată zidirea, văzându-L spânzurat gol pe lemn; soarele şi-a ascuns razele, şi stelele şi-au tăinuit lumina, şi pământul cu multă frică s-a clătinat, marea a fugit şi pietrele s-au despicat, şi morminte multe s-au deschis, şi trupuri de sfinţi bărbaţi au înviat; iadul jos a suspinat şi iudeii s-au sfătuit să hulească Învierea lui Cristos. Iar femeile au grăit: Aceasta este Sâmbăta cea preabinecuvântată, în care Cristos, adormind va învia a treia zi.

 

Cântarea VII.

Irmos:

Negrăită minune! Cel ce a mântuit în cuptor pe evlavioşii tineri din văpaie, în mormânt este pus fără suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, eşti binecuvântat.

S-a rănit iadul, primind în inima sa pe Cel ce a fost rănit în coastă cu suliţa, şi a suspinat topindu-se de focul cel dumnezeiesc, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, eşti binecuvântat.

Bogat este mormântul, că primind în sine pe Făcătorul ca pe un adormit, s-a arătat dumnezeiască vistierie de viaţă, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, eşti binecuvântat.

După obiceiul pentru cei morţi, a primit punerea în mormânt Viaţa tuturor, şi a arătat mormântul izvor al învierii, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, eşti binecuvântat.

Una era dumnezeirea lui Cristos în iad şi în mormânt şi în Eden nedespărţită, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, eşti binecuvântat.

 

Cântarea VIII.

Irmos:

Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule, şi să se clatine temeliile pământului. Că iată este socotit între cei morţi. Cel ce locuieşte în înălţime, şi în mormânt mic ca un străin este primit. Pe care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stricatu-s-a templul cel preacurat, dar împreună a ridicat cortul cel căzut, că al doilea Adam, Cel ce locuieşte în înălţime, s-a coborât la Adam cel dintâi, până la cămările iadului. Pe care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Încetat-a îndrăzneala ucenicilor, iar Iosif cel din Arimateea s-a arătat inimos, că văzând mort şi gol pe Dumnezeu Cel peste toate, L-a cerut şi L-a îngropat grăind: Pe care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

O, minune nouă! O, bunătate! O, nespusă răbdare! Că de bunăvoie se pecetluieşte sub pământ Cel ce locuieşte în înălţime, şi este hulit Dumnezeu ca un înşelător. Pe care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea IX.

Irmos:

Nu te tângui pentru Mine, Maică, văzându-Mă în groapă, pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece mai presus de fire; că  voi învia şi Mă voi preamări şi voi înălţa întru mărire ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste pe tine neîncetat te măresc.

Întru străină naşterea Ta scăpând de dureri, mai presus de fire m-am fericit, Fiul meu Cel fără de început; iar acum, Dumnezeul meu, văzându-Te mort, fără suflare, mă sfâşie cumplit sabia întristării. Dar înviază, ca să fiu mărită.

Mă acoperă pământul voind Eu, dar se înfricoşează portarii iadului văzându-Mă, Maică, îmbrăcat cu haina însângerată a izbândirii; că ucigând, ca un Dumnezeu, pe vrăjmaşi cu Crucea, iarăşi voi învia şi te voi mări.

Să se bucure făptura, să se veselească toţi pământenii, că vrăjmaşul, iadul, s-a prădat; femeile cu miruri să iasă în întâmpinare, că mântuiesc pe Adam şi pe Eva cu tot neamul, şi a treia zi voi învia.

În timpul cântării ultimei părţi a Canonului, preotul îmbracă toate ornatele luminate.

 

După cântarea Canonului, se zice: Sfinte Dumnezeule... (de trei ori), Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... şi Că a Ta este Împărăţia..., se cântă troparul, vers 2:

Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii Tale; iar când ai înviat pe cei morţi din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Cristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie!

Preotul, din altar, rosteşte ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., şi face Încheierea mică

 

 

Marea Slujbă a Învierii se celebrează fie le miezul nopţii (mai ales în oraşe), fie la ora 4 a dimineţii (în unele parohii). La orice oră se celebrează, Oficiul Învierii trebuie bine pregătit de preot, dimpreună cu întreaga parohie.

Cu câteva minute înainte de ora stabilită, preotul îmbrăcat în toate ornatele luminate, aprinde o lumânare mare şi frumos împodobită, iar după ce se deschid uşile împărăteşti, iese cu ea din altar, invitând pe credincioşi:

 

Veniţi de luaţi lumină!

Aceasta o repetă de trei ori, o dată central, apoi înspre dreapta şi apoi înspre stânga navei bisericii.

Toţi credincioşii îşi aprind lumânările pregătite, după care ies din biserică precedaţi de Crucea procesională, de prapori (doi sau patru) şi de icoana Învierii. Cu toţii ies în faţa bisericii unde este pregătită o masă, pe care se aşează Sfânta Evanghelie, icoana Învierii, crucea, sfeşnice cu lumânări. În acest timp se cântă:

Învierea Ta, Cristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim.

 

Preotul proclamă Evanghelia Învierii:

P.: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm!

C.: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

P.: Din Sfânta Evanghelie după Matei (28,1-16), citire.

C.: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!

P.: Să luăm aminte!

 

1. În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.

2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că Îngerul Domnului, coborându-se din cer şi venind, a dat la o parte piatra de pe uşa mormântului şi a stat deasupra ei.

3. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.

4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau, şi s-au făcut ca nişte morţi.

5. Iar îngerul, vorbind femeilor, a zis: Nu vă temeţi! Ştiu că pe Isus cel răstignit îl căutaţi.

6. Nu este aici. A înviat, precum a spus! Veniţi de vedeţi doar locul unde a fost pus Domnul.

7. Duceţi-vă degrab şi spuneţi ucenicilor Săi că a înviat din morţi, şi iată, va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo îl veţi vedea. Iată, v-am spus vouă.

8. Iar ele plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

9. Dar cum mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Isus le-a întâmpinat şi le-a zis: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.

10. Atunci Isus le-a zis: Nu vă temeţi! Mergeţi şi spuneţi fraţilor mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.

11. Iar pe când se duceau, iată unii dintre păzitori, venind în cetate, au spus căpeteniilor toate cele ce s-au întâmplat.

12. Atunci ei, adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor

13. Şi le-au zis: Spune-ţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când noi dormeam.

14. Dacă însă se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom potoli şi pe voi vă vom face fără grijă.

15. Iar ei luând banii, au făcut cum i-au învăţat; şi s-au răspândit vorba aceasta între iudei până în ziua de astăzi.

 

C.: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!

 

Preotul, cu faţa spre intrarea bisericii, în faţa mesei pregătite, având în mîna dreaptă cădelniţa, iar în stânga lumânarea pascală şi crucea, rosteşte solemn:

P.: Mărire Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Preotul cântă singur, troparul Învierii:

P.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Clopotele bisericii încep să bată; de asemenea şi toaca.

Credincioşii cântă o dată:

C.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Apoi preotul:

P.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând.

C.: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Preotul, stând în faţa mesei şi cădind, rosteşte solemn:

P.: Să învie Dumnezeu şi să se risipiească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul (Ps 67,1).

C.: Cristos a înviat...

Preotul trece înspre dreapta, aşezându-se în latura dinspre miazăzi a mesei (dacă biserica este orientată cu altarul spre răsărit!).

P.: Precum se risipeşte fumul să se risipească; precum se topeşte ceara de faţa focului (Ps 67,2a).

C.: Cristos a înviat...

Preotul trece în partea dinspre răsărit a mesei şi rosteşte solemn:

P.: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească (Ps 67,2b-3a).

C.: Cristos a înviat...

Preotul trece pe latura dinspre miazănoapte a mesei:

P.: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-ânsa! (Ps 117,24).

C.: Cristos a înviat...

Preotul, revenit în faţa mesei:

P.: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

C.: Cristos a înviat... (de două ori).

Apoi preotul:

P.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând.

C.: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

 

Clopotele încetează să mai bată, iar preotul, din faţa mesei rosteşte Ectenia mare (a păcii):

P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm!

C.: Doamne, îndură-Te spre noi!

P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm!

P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor luiu Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm!

P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm!

P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime şi cea întru Cristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm!

P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru oastea ţării, Domnului să ne rugăm!

P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-nsele, Domnului să ne rugăm!

P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm!

P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm!

P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm!

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău!

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm!

C.: Ţie, Doamne!

Exclamaţiunea:

P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin

 

Este puternic înrădăcinat în parohiile noastre a se face procesiune în jurul bisericii, fie de trei ori, fie odată. Procesiunea pleacă prin latura dinspre miazăzi a bisericii, adică invers acelor ceasornicului. Prin unele părţi este obiceiul de a se citi Evanghelii şi a se rosti ectenii, în cele trei laturi ale bisericii. In alte părţi, nu se face nici o oprire. În timpul procesiunii se bat clopotele, se bate toaca şi se cântă: Cristos a înviat....

 

Când procesiunea ajunge la intrare, preotul loveşte cu crucea în uşa bisericii de trei ori, spunând cu glas înalt:

Deschideţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul măririi! (Ps 23,7)

Iar din interiorul bisericii, se întreabă:

Cine este Acesta, Împăratul măririi? (Ps 23,8)

Preotul răspunde:

Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în luptă! (Ps 23,8)

Aceasta se mai spune încă odată.

A treia oară, preotul rosteşte solemn, după ce loveşte din nou în uşa bisericii cu crucea:

Deschideţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul măririi! (Ps 23,9)

Din interiorul bisericii, se întreabă:

Cine este Acesta, Împăratul măririi? (Ps 23,10)

Preotul răspunde:

Domnul puterilor, Acesta este Împăratul măririi! (Ps 23,10)

 

Se deschid uşile bisericii, se aprind toate luminile, preotul intră în altar şi aşează Evanghelia şi crucea pe Sfânta Masă. Cântăreţii încep Canonul Învierii, compus de Sfântul Ioan Damaschinul. Canonul se cântă antifonal, de amândouă stranele. Ultimul tropar al Cântării, numit Catavasie, se cântă împreună de cele două strane.

 

Canonul Învierii, vers 1.

Cântarea I-a.

Irmos:

 

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare!* Paştile Domnului, Paştile!* Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,* Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,* cei ce cântăm cântare de biruinţă.*

 

Cristos a înviat din morţi! (Această exclamaţiune se aşează înaintea fiecărui tropar al Canonului).

Să ne curăţim simţirile* şi să vedem pe Cristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii.* Şi, cântându-I cântare de biruinţă,* luminat să-L auzim zicând: Bucuraţi-vă!*

 

Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure,* şi să sărbătorească toată lumea cea văzută şi cea nevăzută;* că a înviat Cristos, Bucuria cea veşnică.*

Catavasia:

Ziua  învierii, să ne luminăm, popoare!* Paştile Domnului, Paştile!* Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,* Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,* cei ce cântăm cântare de biruinţă.*

Apoi:

Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! (de trei ori).

 

Ectenia mică:

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm!

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău!

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm!

Exclamaţiunea:

P.: Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Cântarea a III-a.

Irmos:

Veniţi să bem băutură nouă,* făcătoare de minuni,* nu din piatră seacă, ci din izvorul nestricăciunii,* din Cristos, Cel ce a răsărit din mormânt,* întru Care ne întărim.*

 

Acum toate s-au umplut de lumină:* şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt.* Deci să sărbătorească toată făptura învierea lui Cristos,* întru care s-a întărit.*

 

Ieri m-am înmormântat împreună cu Tine, Cristoase;* astăzi mă ridic împreună cu Tine, înviind Tu.* Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine:* Însuţi împreună cu Tine mă preamăreşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.*

Catavasia:

Veniţi să bem băutură nouă,* făcătoare de minuni,* nu din piatră seacă, ci din izvorul nestricăciunii,* din Cristos, Cel ce a răsărit din mormânt,* întru Care ne întărim.*

Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).

 

Ectenia mică cu exclamaţiunea:

P.: Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Ipacoiul, vers 4:

 

Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce erau cu Maria,* şi aflând piatra răsturnată de pe mormânt,* auzit-au de la înger:* Pentru ce căutaţi printre cei morţi, ca pe un om,* pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare?* Vedeţi giulgiurile cele de înmormântare.* Alergaţi şi vestiţi lumii că a înviat Domnul,* omorând moartea că este Fiul lui Dumnezeu,* Cel ce mântuieşte neamul omenesc.*

 

Cântarea a IV-a.

Irmos:

La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi,* şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat:* Astăzi este mântuirea lumii,* că a înviat Cristos ca un atotputernic.*

 

Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis pântecele cel fecioresc, fost-a Cristos;* iar ca om, Mieluşel s-a chemat, şi fără prihană.* Că n-a gustat întinăciune, Paştile noastre,* ci ca un Dumnezeu adevărat desăvârşit s-a numit.*

 

Ca un mieluşel de un an, cununa cea binecuvântată de noi,* Cristos, de bunăvoie pentru toţi s-a jertfit,* Paştile cele curăţitoare;* şi încă din mormânt, Soarele cel frumos al dreptăţii, nouă ne-a strălucit.*

 

Dumnezeiescul părinte David, înaintea cortului umbrei a săltat jucând.* Iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând,* să ne veselim dumnezeieşte,* că a înviat Cristos, ca un atotputernic.*

Catavasia:

La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi,* şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat:* Astăzi este mântuirea lumii,* că a înviat Cristos ca un atotputernic.*

Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).

 

Ectenia mică cu exclamaţiunea:

P.: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Cântarea a V-a.

Irmos:

Să mergem foarte de dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului,* şi să vedem pe Cristos, Soarele dreptăţii,* tuturor viaţă răsărind.*

 

Milostivirea Ta cea nemăsurată, cei ţinuţi în legăturile iadului văzându-o,* la lumină au mers, Cristoase, cu picioare vesele,* lăudând Paştile cele veşnice.*

 

Să ne apropiem cei purtători de lumină de Cristos,* Cel ce a ieşit din mormânt ca un mire,* şi să sărbătorim, împreună cu cetele cele iubitoare de sărbătoare,* Paştile lui Cristos Dumnezeu, cele mântuitoare.*

Catavasia:

Să mergem foarte de dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului,* şi să vedem pe Cristos, Soarele dreptăţii,* tuturor viaţă răsărind.*

Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).

 

Ectenia mică, cu exclamaţiunea:

P.: Că s-a sfinţit şi s-a preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Cântarea a VI-a.

Irmos

Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului* şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice,* care ţineau pe cei legaţi, Cristoase;* iar a treia zi, precum Iona din chit,* ai înviat din mormânt.*

 

Păzind peceţile întregi, Cristoase, ai înviat din mormânt,* Cel ce nu ai stricat cheile Fecioarei prin naşterea Ta,* şi ne-ai deschis nouă uşile raiului.*

 

Mântuitorul meu, Jertfa cea vie şi nejunghiată,* ca un Dumnzeu, pe Tine însuţi de bunăvoie aducându-Te Tatălui,* ai înviat pe Adam, împreună cu tot neamul,* înviind din mormânt.*

Catavasia:

Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului* şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice,* care ţineau pe cei legaţi, Cristoase;* iar a treia zi, precum Iona din chit,* ai înviat din mormânt.*

Cristos a înviat din morţi… ( de trei ori).

 

Ectenia mică cu exclamaţiunea:

P.: Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Condacul, vers 8

Deşi Te-ai coborât în mormânt, Cel ce eşti fără de moarte,* şi puterea iadului ai zdrobit* şi ai înviat ca un biruitor, Cristoase Dumnezeule,* zicând femeilor purtătoare de mir: Bucuraţi-vă!* şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le,* Cel ce dai celor căzuţi învierea.*

 

Icosul

Pe Soarele cel mai înainte de soare, Care a apus oarecând în mormânt, mers-au, mai înainte de ziuă, căutându-L ca pe o zi, purtătoarele de mir femei, şi una către alta au strigat: O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme  Trupul cel purtător de viaţă şi înmormântat, Trupul care a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi magii, şi să ne închinăm, şi să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfăşurat, şi să plângem, şi să strigăm: O, Stăpâne, scoală-Te, Cel ce dai celor căzuţi învierea!

 

Se spune sau se cântă, de trei ori:

Învierea lui Cristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Cristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Cristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

 

Apoi Stihira, vers 6, de trei ori:

Înviind Isus din mormânt,* precum a zis mai înainte,* ne-a dăruit nouă viaţă veşnică* şi mare milă.*

 

Cântarea a VII-a.

Irmos

Cel ce a mântuit pe tineri din cuptor,* făcându-se om, pătimeşte ca un muritor;* şi prin patimă, pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii,* Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.*

 

Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite,* cu miruri la mormântul Tău au alergat,* pe Care, ca pe un mort, Te-au căutat cu lacrimi,* şi bucurându-se s-au închinat Ţie, Dumnezeului celui viu;* şi Paştile cele de taină învăţăceilor Tăi, Cristoase, le-au binevestit.*

 

Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieţi, veşnice,* şi săltând lăudăm pe Pricinuitorul,* Cel unul binecuvântat,* Dumnezeul părinţilor, şi preamărit.*

 

Cât este de sfântă, cu adevărat,* şi mult sărbătorită această noapte de mântuire şi strălucită,* mai înainte vestitoare fiind a zilei învierii celei purtătoare de  lumină,* întru care Lumina cea fără de ani, din mormânt, trupeşte, tuturor a strălucit.*

Catavasia:

Cel ce a mântuit pe tineri din cuptor,* făcându-se om, pătimeşte ca un muritor;* şi prin patimă, pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii,* Cel unul binecuvântat,* Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.*

Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).

 

Ectenia mică cu exclamaţiunea:

P.: Fie domnia împărăţiei Tale binecuvântată şi preamărită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Cântarea a VIII-a.

Irmos

Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,* împărăteasă şi doamnă,* praznic al praznicelor este şi sărbătoare este a sărbătorilor,* întru care binecuvântăm pe Cristos în veci.*

 

Veniţi, din rodul cel nou al viţei, al dumnezeieştii veselii,* în ziua cea însemnată a învierii, de împărăţia lui Cristos să ne împărtăşim,* lăudându-L ca pe un Dumnezeu, în veci.*

 

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi,* că iată au venit la tine fiii tăi, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate,* de la apus şi de la miazănoapte, şi de la mare şi de la răsărit,* întru tine binecuvântând pe Cristos, în veci.*

 

Părinte Atotţiitorule şi Cuvinte şi Spirite,* Fiinţă unită în Trei ipostasuri, mai presus de fiinţă şi preaînalte Dumnezeule,* întru Tine ne-am botezat,* şi pe Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii.*

Catavasia:

Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,* împărăteasă şi doamnă,* praznic al praznicelor este şi sărbătoare este a sărbătorilor,* întru care binecuvântăm pe Cristos în veci.*

Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).

 

Ectenia mică cu exclamaţiunea:

P.: Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit împărăţia Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Cântarea a IX-a.

Irmos

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime,* că mărirea Domnului peste tine a strălucit.* Saltă acum şi te bucură, Sioane,* iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu,* veseleşte-te intru învierea Fiului tău.*

Stihurile:

Îngerul a stirgat către cea plină de har:* Curată Fecioară, bucură-te!* Şi iarăşi zic: Bucură-te!* Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt* şi pe morţi  i-a ridicat.* Popoare, veseliţi-vă!*

 

Măreşte sufletul meu pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt,* pe Cristos, Dătătorul de viaţă.*

 

Măreşte sufletul meu pe Cel ce de bună voie a pătimit şi s-a îngropat* şi a înviat a treia zi din mormânt.*

 

Cristos, Paştile cele noi, jertfa cea vie jertfită,* Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.*

 

Deşteptat-ai, după ce ai adormit, pe cei morţi din veac,* răcnind împărăteşte ca un leu din Iuda.*

 

Maria Magdalena a alergat la mormânt* şi pe Cristos văzând, ca pe un grădinar L-a întrebat!*

 

Înger strălucitor către femei a strigat:* Părăsiţi lacrimile, că Cristos a înviat!*

 

Cristos a înviat, Cel ce a călcat moartea şi pe morţi i-a ridicat.* Popoare, veseliţi-vă!*

 

Astăzi toata făptura se veseleşte şi se bucură,* că Cristos a înviat şi iadul a prădat.*

 

Astăzi a prădat iadul, Stăpânul, Cel ce a ridicat pe cei legaţi,* pe care iadul îi avea din veac ţinuţi întru sine.*

 

Măreşte, sufletul meu, stăpânirea Celei în trei ipostasuri* şi nedespărţitei dumnezeiri.*

 

Bucură-te, Fecioară, bucură-te!* Bucură-te, binecuvântată! Bucură-te, preamărită!* Că

Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt!*

 

O, dumnezeiescul, o, iubitul, o, preadulcele Tău glas!* Căci cu noi ai făgăduit să rămâi, cu adevărat,* până la sfârşitul veacului, Cristoase.* Pe care întărire de nădejde credincioşii avându-Te, ne bucurăm.*

 

O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Cristoase!* O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu, şi Puterea!* Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine* în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.*

Catavasia:

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime,* că mărirea Domnului peste tine a strălucit.* Saltă acum şi te bucură, Sioane,* iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu,* veseleşte-te intru învierea Fiului tău.*

Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).

 

Ectenia mică cu exclamaţiunea:

P.: Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

 

Luminătorile

Cu trupul adormind ca un muritor,* Împărate şi Doamne,* a treia zi ai înviat,* pe Adam din stricăciune ridicând* şi moartea pierzându-o;* Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire!*

 

Cu Apostolii şi noi să mergem, pe Cristos să-L vedem,* Care din mormânt a înviat,* şi cu inimă curată unul pe altul să ne îmbrăţişăm.* Paştile cele mari şi dumnezeieşti, lumii de mântuire.*

 

La mormântul vieţii să alergăm cu picioarele* care mai demult spre înşelăciune degrabă s-au mişcat.* Veniţi, să nu ne întreacă femeile iarăşi,* să vedem acum noua peşteră a Celui necuprins,* să vedem nu steaua, ci pe îngerul luminii, strigând şi grăind:* Strigaţi, Cristos a înviat, învingătorul morţii!*

 

La Laude

 

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus (Ps 148,1)! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule (Ps 64,1)!

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!

 

Se pun Stihirile pe 8, cinci ale Învierii, din Octoih, pe versul 1, urmate de patru ale Paştilor, pe versul 5.

 

4 Stihiri ale Învierii, versul 1:

Stih:  Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Lăudăm, Cristoase, patima Ta cea mântuitoare* şi mărim Învierea Ta.*

 

Stih:  Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi în alăută (Ps 150,3).

Cel ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat* şi ai înviat din morţi,* împacă viaţa noastră, Doamne, ca un atotputernic.*

 

Stih:  Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L în strune şi în organe (Ps 150,4).

Cel ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu învierea Ta,* Cristoase, învredniceşte-ne pe noi, cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te mărim.*

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)

Umilirea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă mărindu-o,* pe Tine Te lăudăm, Cristoase.* Născutu-Te-ai din Fecioară şi de Tatăl nedespărţit ai rămas;* pătimit-ai ca un om şi de bunăvoie răstignire ai răbdat;* înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea.* Doamne, mărire Ţie!*

 

Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor, vers 5:

Stih:  Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul (Ps 67,1).

Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat:* Paştile cele noi şi sfinte, Paştile cele de taină,* Paştile cele preamărite, Paştile, Cristos Mântuitorul,* Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor,* Paştile, care au deschis nouă uşile raiului,* Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.*

 

Stih:  Precum se risipeşte fumul să se risipească, precum se topeşte ceara de la faţa focului (Ps 67,2a).

Veniţi de la mormânt femei binevestitoare, şi ziceţi Sionului:* Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Cristos.* Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime,* pe Împăratul Cristos văzându-L ca pe un mire ieşind din mormânt.*

 

Stih:  Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească (Ps 67,2b-3a).

Femeile purtătoare de mir, foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă,* aflat-au un înger pe piatră şezând,* şi acela grăind către ele, aşa a zis:* Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi?* Ce plângeţi pe Cel nestricăcios ca şi cum ar fi întru stricăciune?* Mergând, vestiţi învăţăceilor Lui.*

 

Stih:  Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Ps 117,24).

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile!* Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit.* Paştile, cu bucurie unul cu altul să ne îmbrăţişăm.* O,  Paştile, mântuirea de întristare!* Că astăzi din mormânt, ca dintr-o cămară strălucind Cristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând:* Vestiţi Apostolilor!*

 

Mărire… Şi acum… vers 5.

Ziua Învierii!* Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul cu altul să ne îmbrăţişăm;* să zicem: fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi;* să iertăm toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm:* Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,* şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!*

Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! ( de trei ori)

Acum se poate face sărutarea icoanei Învierii, a Sfintei Evanghelii şi a Sfintei Cruci, atât de către clerul slujitor, cât şi de către credincioşi. Preotul spune fiecăruia: Cristos a înviat! Iar credincioşii răspund: Adevărat a înviat!

 

Apoi se citeşte:

Cuvântul de învăţătură

al celui dintre sfinţi Părintele nostru Ioan Gură de Aur, la sfânta şi luminata zi a măritei şi mântuitoarei Învieri a lui Cristos, Dumnezeul nostru.

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de această sărbătoare frumoasă şi luminată. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ea acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind, să sărbătorească. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte şi voinţa o laudă.

Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei de-al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a mântuit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce s-a coborât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui.

Şi aceasta mai înainte văzându-o Isaia a strigat: Iadul s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât că a fost omorât; s-a amărât că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Cristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Cristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Cristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Cristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Cristos şi nici un mort nu este în groapă; că Cristos, sculându-se din morţi, începătorul celor adormiţi s-a făcut. Lui se cuvine mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

Apoi se cântă troparul Sfântului Ioan Gură de Aur, pe versul 8:

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul,* lumea a luminat, visteriile neiubirii de argint lumii a câştigat,* înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat.* Ci cu cuvintele tale învăţându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur,* roagă pe Cuvântul, Cristos Dumnezeu,* să mântuiască sufletele noastre.*

Diaconul zice Ecteniile: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta… şi: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă, Domnului… (din Liturghier, de la sfârşitul Rânduielii Utreniei).

P.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând;

C.: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori). Părinte, binecuvântează.

P.: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

C.: Amin.

Preotul înalţă Crucea şi lumânarea pascală spre credincioşi, central, înspre dreapta şi înspre stânga navei bisericii, zicând de fiecare dată: Cristos a Înviat! La care credincioşii răspund: Adevărat a înviat! Iar preotul continuă: Şi nouă ne-a dăruit viaţă veşnică să ne închinăm Sfintei Învierii Lui celei de a treia zi! Aceasta o repetă de trei ori.

 

La DUMNEZEIASCA LITURGHIE

După Binecuvântare, preotul din altar cântă Cristos a înviat, o dată, apoi credincioşii o dată, după care preotul cântă din nou: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, iar credincioşii răspund: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Preotul primeşte lumânarea aprinsă în mâna stângă, iar în dreapta cădelniţa, şi rosteşte, ca la începutul Slujbei de înviere, stihurile, trecând în cele patru laturi ale Sfintei Mese (vezi p...). Acest ritual îl săvârşeşte în toată Săptămâna Luminată, şi nu numai la Liturghie, ci la toate oficiile liturgice pe care le celebrează.

Antifoanele

Antifonul I. Versul 2.

Stih 1: Strigaţi Domnului tot pământul (Ps 65,1a).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Stih 2: Cântaţi numele Lui, daţi mărire laudei Lui (Ps 65,1b).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Stih 3: Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale! Pentru mulţimea puterii Tale minţi-vor Ţie duşmanii Tăi (Ps 65,2).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Stih 4: Tot pământul să se închine Ţie şi să cânte Ţie, să cânte numelui Tău (Ps 65,3).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

 

Antifonul II. Versul 2.

Stih 1: Dumnezeule, îndură-te spre noi, şi ne binecuvintează (Ps 66,1a).

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Stih 2: Luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte (Ps 66,1b).

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Stih 3: Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile, mântuirea Ta (Ps 66,2).

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Stih 4: Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate (Ps 66,3).

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!

Unule-Născut, Fiule şi Cuvânt al lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai primit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; Care neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Cristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu Tatăl şi cu Spiritul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.

 

Antifonul III. Versul 5.

Stih 1:  Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul (Ps 67,1).

Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Stih 2:  Precum se risipeşte fumul să se risipească; precum se topeşte ceara de faţa focului (Ps 67,2a).

Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Stih 3:  Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească (Ps 67,2b-3a).

Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Stih 4:  Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-ânsa! (Ps 117,24)

Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

 

Se face Intratul Mic, cu Sfânta Evanghelie.

Preotul, spune, stând în Sfintele Uşi şi ridicând deasupra capului Sfânta Evanghelie:

Înţelepciune, drepţi!

Stih: Întru adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel! (Ps 67,27)

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Apoi troparul: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

 

Ipacoiul, vers 4:

Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce erau cu Maria,* şi aflând piatra răsturnată de pe mormânt,* auzit-au de la înger:* Pentru ce căutaţi printre cei morţi, ca pe un om,* pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare?* Vedeţi giulgiurile cele de înmormântare.* Alergaţi şi vestiţi lumii că a înviat Domnul,* omorând moartea că este Fiul lui Dumnezeu,* Cel ce mântuieşte neamul omenesc.*

 

Condacul, vers 8

Deşi Te-ai coborât în mormânt, Cel ce eşti fără de moarte,* şi puterea iadului ai zdrobit* şi ai înviat ca un biruitor, Cristoase Dumnezeule,* zicând femeilor purtătoare de mir: Bucuraţi-vă!* şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le,* Cel ce dai celor căzuţi învierea.*

 

În loc de Sfinte Dumnezeule, în toată Săptămâna Luminată se cântă: Câţi în Cristos v-aţi botezat, în Cristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal 3,27). Aliluia! (de trei ori). Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! În Cristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia! Câţi în Cristos  v-aţi botezat, în Cristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia!

În loc de obişnuitul Axion: Cuvine-se cu adevărat, de la Înviere şi până la Înălţarea Domnului se cântă: Îngerul a strigat… Luminează-te, luminează-te…

 

Tot până la Înălţarea Domnului, în loc de: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului, de: Văzut-am lumina cea adevărată şi de: Să se umple gurile noastre, se cântă: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

 

De asemenea, în loc de: Fie numele Domnului binecuvântat (de trei ori), se cântă: Cristos a înviat… (de trei ori).

 

Cuminecarul: Trupul lui Cristos luaţi, şi din Izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia!

 

În Săptămâna Luminată, Uşile împărăteşti nu se închid!

La sfârşitul Sfintei Liturghii se pot face rugăciunile de binecuvântare a caşului, ouălor şi a cărnii. Aceste rugăciuni se găsesc în Euhologiu sau în Liturghier. De asemenea, se împart paştile (pâinea şi vinul binecuvântat în Joia Mare, sau alte bucate pregătite, după obiceiul locului), care se iau acasă de către credincioşi.

Cuvine-se a se şti: În toată Săptămâna Luminată preotul îmbracă toate ornatele, la orice oficiu liturgic săvârşeşte!

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș