Împliniți într-adevăr dreptatea, voi cei puternici,
Și judecați oamenii cu echitate?
Nu! Voi săvârșiți fărădelegea cu inima,
Pe pământ mâinile voastre cântăresc violența.
Nelegiuiții sunt rătăciți din pântecele mamei lor,
Mincinoșii sunt pervertiți încă de la naștere.
Sunt veninoși ca un șarpe,
Precum o viperă surdă care își astupă urechile,
Care nu urmărește vocea descântătorilor,
A vrăjitorului iscusit în farmece.
Zdrobește-le Dumnezeule dinții din gură,
Sfărâmă Doamne colții leilor.
Să se risipească precum apa curgătoare,
Ca iarba călcată în picioare să se veștejească.
Să se descompună ca urmele melcilor,
Precum avortonii unei femei să nu vadă soarele!
Mai înainte de a produce spini ca rugul
Să fie arși de vii, mânia să-i doboare.
Omul drept se va bucura văzând răzbunarea,
Își va spăla picioarele în sângele păcătoșilor.
Oamenii vor zice: "Da, omul drept are de câștigat!
Există un Dumnezeul care face dreptate pe pământ!”.
Împliniți într-adevăr dreptatea, voi cei puternici și judecați oamenii cu echitate? Nu! Voi săvârșiți fărădelegea cu inima, pe pământ mâinile voastre cântăresc violența. Sfântul Grigore de Nissa dă o cheie de interpretare acestui psalm, greu de înțeles pentru creștini, datorită urgiei care e invocată să se reverse peste răufăcători: „Psalmistul vede realitatea din înălțime. Își înalță glasul, ca din cer, către cei care locuiesc în valea acestei vieți: Ce faceți? Ce anume numiți voi dreptate? Inimile vă sunt pline de gânduri mondane; răutățile se nasc în inimile voastre și în gândurile voastre iar mâinile voastre se grăbesc să le împlinească”.
Omul drept se va bucura văzând răzbunarea, își va spăla picioarele în sângele păcătoșilor. În interpretarea Sfântului Ciril al Alexandriei exprimarea psalmistului trebuie înțelească ca o vorbire la figurat: „Învingătorii, de obicei, își murdăresc picioarele când trec peste cadavrele învinșilor; psalmistul, în mod simbolic, îl prezintă pe Dumnezeu ca un războinic biruitor, care a dobândit victoria asupra dușmanilor și îi eliberează pe cei asupriți”.
