Și-a spus în sine omul necugetat: "Nu este Dumnezeu!"
S-au corupt și comit fapte înfricoșătoare,
Nimeni nu mai săvârșește binele.
Domnul a privit din cer peste fiii oamenilor,
Să vadă dacă mai este cine să înțeleagă sau să-l caute pe Dumnezeu.
Toţi s-au abătut, toți s-au pervertit;
Nu mai este cine să facă bunătate, nici măcar unu.
Oare, nu mai judecă toți acești făcători de rele,
Care își mănâncă pâinea divorând poporul Meu,
Și care nu îl cheamă pe Domnul?
Iată că sunt cuprinși de frică,
Pentru că Dumnezeu stă de partea drepţilor.
Aţi râs de nădejdea săracului - pentru că Domnul e speranța sa - zicând:
Cine va da din Sion mântuire lui Israel?
Când va întoarce Domnul din robie pe poporul Său,
Se va bucura Iacob şi se va veseli Israel.
Și-a spus în sine omul necugetat: "Nu este Dumnezeu!" În unele texte este folosit cuvântul de nebun pentru cel care neagă existența lui Dumnezeu iar altele folosesc pe cel de om fără de minte. Sf. Augustin aduce o lămurire spunând că motivul pentru care cineva face o asemenea afirmație este păcatul: „filozofii n-au îndrăznit să spună că Dumnezeu nu există, dar cel care nu cugetă este orbit de pasiunile sale nenumărate”. De asemenea Origen spune cel necugetat este omul care printr-un act de voință stabilește pentru sine că nu există Dumnezeu dându-și astfel frâu liber unei vieți dezordonate.
Aţi râs de nădejdea săracului. Sf. Augustin ne spune că nădejdea săracului este venirea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii, care prin coborârea Sa pe pământ în mod smerit, dorește să transmită că încrederea trebuie pusă doar în Domnul, nu în celelalte lucruri de pe fața pământului.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
