Joi seara, 24 martie 2016
Atunci când sărbătoarea Buneivestiri cade într-o zi de luni, marți, miercuri, joi sau vineri, atunci Vecernia se săvârșește unită cu Liturghia Înaintesfinţitelor, după Rânduiala acestei Liturghii.
Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.
Se inchid uşile împărăteşti.
Îndată:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.
Cântăreții citesc Psalmul 103, al Creației:
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe slugile Tale pară de foc;
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce adapi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
Fie gloria Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Și iarăși:
Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia!
În acest timp, preotul, stând în faţa Sfintei Mese, citeşte din Liturghier Rugăciunile Vecerniei (de la Rânduiala Vecerniei), începând cu Rugăciunea a IV-a, pentru că primele trei rugăciuni se citesc la cele trei antifoane ale Liturghiei.
Rugăciunea IV
Cel ce cu cântări fără de tăcere și cu doxologii fără de încetare ești lăudat de Sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda Ta, ca să dăm mărire numelui Tău celui sfânt; și ne dă nouă parte și moștenire cu toți cei ce se tem de Tine întru adevăr și păzesc poruncile Tale, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea V
Doamne, Doamne, Cel ce cu palma Ta cea preacurată cuprinzi toate, care ești îndelung-răbdător cu noi toți și-Ți pare rău de răutățile noastre, adu-Ți aminte de îndurările Tale și de mila Ta. Cercetează-ne întru bunătatea Ta și cu harul Tău dă-ne ca, și în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile vicleanului cele de multe feluri, și fără de bântuială păzește viața noastră, cu harul Preasfântului Tău Spirit.
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care ești binecuvântat împreună cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea VI
Dumnezeule cel mare și minunat, care cu bunătatea cea nespusă și cu purtarea de grijă cea multă toate le chivernisești și ne-ai dăruit bunătățile Tale cele din lume și ne-ai chezășuit împărăția cea făgăduită, prin bunătățile cele promise nouă; Cel ce ne-ai ajutat și în partea cea trecută a zilei, să fim feriți de tot răul, dăruiește-ne ca și pe cea rămasă să o săvârșim fără de prihană înaintea sfintei Tale măriri, ca să Te lăudăm pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel singur bun și de oameni iubitor.
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea VII
Dumnezeule cel mare și preaînalt, Cel ce singur ai nemurire și locuiești întru lumina cea neapropiată; care ai făcut toată zidirea cu înțelepciune; Cel ce ai despărțit lumina de întuneric și ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna și stelele spre stăpânirea nopții; care ne-ai învrednicit pe noi păcătoșii și în ceasul de acum să întâmpinăm fața Ta cu mărturisire și să-Ți aducem lauda cea de seara; Însuți, Iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta și o primește ca pe o mireasmă cu bun miros. Seara de acum și noaptea ce vine, liniștite dăruiește-ni-le nouă; îmbracă-ne cu armele luminii; mântuiește-ne de frica nopții și de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Și ne dăruiește somnul pe care l-ai dat spre odihna neputinței noastre, ferit de toată nălucirea diavolească. Așa, Stăpâne, dătătorule al bunătăților, ca și în așternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele Tău, și cu gândul la poruncile Tale luminându-ne, să ne ridicăm întru bucurie sufletească, spre lauda bunătății Tale, aducând rugăciuni și cereri milostivirii Tale, pentru păcatele noastre și ale întreg poporului Tău, pe care, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru milă îl cercetează.
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
După ce cântăreții au terminat de citit Psalmul 103, preotul, după ce a terminat de citit în taină rugăciunile vecerniei, de acolo, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia mare.
Dacă se celebrează Liturghia cu diacon, acesta iese pe uşa dinspre miazănoapte, se aşază în faţa iconostasului între sfeşnicele împărăteşti şi cere binecuvântarea pentru Liturghie. Rămâne acolo până se termina Psalmul 103, şi tot din faţa iconostasului rosteşte Ectenia Mare, după exclamaţiunea căreia intră în altar pe uşa dinspre miazăzi.
P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm!.
P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru oastea ţării, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
Exclamaţiunea:
P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Acum se citeşte Catisma a XVIII-a din Psaltire, în trei stări, stări care se constituie în cele trei antifoane, în timpul cărora, preotul săvârşeşte diferite rituri, după care citeşte câte una din primele trei rugăciuni ale Vecerniei.
Strana citeşte Catisma XVIII, starea 1.
Psalmul 119.
Către Domnul am strigat când m-am necăjit şi m-a auzit.
Doamne, mântuieşte sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba vicleană.
Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană?
Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi trase de Cel puternic.
Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar!
Mult a pribegit sufletul meu.
Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.
Psalmul 120.
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzeşte.
Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel.
Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta.
Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
Domnul va păzi intrarea ta ieşirea ta de acum şi până în veac.
Psalmul 121.
Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "În casa Domnului vom merge!"
Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime!
Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt strâns-unite.
Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului.
Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David.
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.
Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale.
Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.
Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ţie.
Psalmul 122.
Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,
Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.
Pentru ca să nu fie prea lung Oficiul, am îngroşat psalmii care sunt obligatoriu de citit!
Psalmul 123.
De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!
De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
De vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră.
Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.
Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare.
Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinţilor lor.
Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am mântuit.
Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia!
În timp ce la strană se citeşte starea 1 a Catismei XVIII, în altar, preotul pregăteşte la proscomidiar discul, steluţa şi acoperământul pentru disc, şi le aduce pe Sfânta Masă. Apoi citeşte Rugăciunea I a Vecerniei.
Rugăciunea I
Doamne, îndurate și milostive, îndelung-răbdătorule și mult-milostive, ascultă rugăciunea noastră și ia aminte la glasul cererii noastre. Fă cu noi semn spre bine; îndreptează-ne pe calea Ta, ca să umblăm întru adevărul Tău; veselește inimile noastre, ca să ne temem de numele Tău cel sfânt, pentru că mare ești Tu și faci lucruri minunate. Tu singur ești Dumnezeu și nu este nimeni asemenea Ție, Doamne: puternic întru milă și bun întru tărie, spre a ajuta și a mângâia și a mântui pe toți cei ce nădăjduiesc întru numele Tău cel sfânt.
După terminarea lecturii primei părţi a Catismei, preotul (sau diaconul din faţa iconostasului) rosteşte Ectenia mică. Dacă se consideră, la Ecteniile mici se poate spune doar Exclamaţiunea.
P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
P.: Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin.
Strana citeşte acum Catisma XVIII, starea 2.
Psalmul 124.
Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.
Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac.
Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.
Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima;
Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!
Psalmul 125.
Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere.
Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"
Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.
Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.
Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.
Psalmul 126.
De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.
Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri.
Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.
Psalmul 127.
Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi!
Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.
Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.
"Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.
Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!
Psalmul 128.
De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel!
De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit.
Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;
Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.
Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.
Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,
Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii,
Şi trecătorii nu vor zice: "Binecuvântarea Domnului fie peste voi!" sau: "Vă binecuvântăm în numele Domnului!"
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia!
În timpul citirii părţii a doua din Catisma XVIII, preotul ridică Evanghelia de pe antimis şi o pune alături; desface antimisul, se închină şi scoate cupa cu Sfântul Agneţ din chivot şi îl cădeşte. Apoi, pune discul pe antimis şi ia, cu mare grijă, Sfântul Agneţ din cupă şi-l aşează pe disc, cu pecetea în sus. Cădeşte steluţa şi o pune pe disc; cădeşte acoperământul şi acoperă discul; apoi le cădeşte. Dă cădelniţa şi face trei metanii mari.
Apoi citeşte Rugăciunea a II-a a Vecerniei.
Rugăciunea II
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți, ci fă cu noi, după bunăvoința Ta, doctorule și vindecătorule al sufletelor noastre. Îndreptează-ne la limanul voii Tale; luminează ochii inimilor noastre spre cunoașterea adevărului Tău; și ne dăruiește cealaltă vreme a zilei de acum și toată vremea vieții noastre în pace și fără de păcat a o petrece, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților.
După terminarea starii a doua a Catismei XVIII, preotul rosteşte Ectenia mică.
P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
P.: Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin.
Se citeşte apoi Catisma XVIII, starea 3.
Psalmul 129.
Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
Că la Tine este milostivirea.
Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El
Şi El va mântui pe Israel din toate fărădelegile lui.
Psalmul 130.
Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!
Psalmul 131.
Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.
Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,
Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.
Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.
Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.
Strana se opreşte din cititul psalmului. Preotul se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese, ridică discul cu Sfântul Agneţ la nivelul frunţii şi ocoleşte Sfânta Masă prin partea dinspre miazăzi, mergând la proscomidiar. În faţa preotului merge diaconul (dacă este), cu lumânarea aprinsă şi cu cădelniţa. Pe tot acest parcurs, îngrijitorul sună din clopoţel. După ce preotul a aşezat discul la proscomidiar, se încetează sunatul din clopoţel şi se continuă citirea parţii a treia a Catismei XVIII.
Ajungând la proscomidiar, preotul aşează discul în partea dreaptă, iar potirul în partea stângă. Toarnă vin şi puţină apă în potir, nimic zicând; acoperă potirul cu acoperământul potirului, pe care-l tămâiază; tămâiază aerul şi acoperă discul şi potirul. Apoi le cădeşte şi face trei închinăciuni.
Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.
Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: "Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,
De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău".
Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.
"Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.
Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.
Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.
Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.
Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea".
Psalmul 132.
Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!
Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.
Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.
Psalmul 133.
Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.
Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Preotul se întoarce la Sfânta Masă, împătură antimisul şi aşază peste el Evanghelia. Apoi citeşte Rugăciunea a treia a Vecerniei.
Rugăciunea III
Doamne, Dumnezeul nostru, adu-Ți aminte de noi păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, când chemăm numele Tău cel sfânt, și să nu ne lași pe noi rușinați în așteptarea milei Tale, ci ne dăruiește, Doamne, împlinirea tuturor cererilor cele spre mântuire. Și ne învrednicește să Te iubim și să ne temem de Tine, din toată inima noastră și să facem întru toate voia Ta.
Terminându-se de citit partea a treia a Catismei, preotul rosteşte Ectenia mică.
P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
P.: Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul milei şi al mântuirii şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
La Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 4, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
4 Stihiri podobnice ale Triodului, vers 4.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
În coastă împuns fiind și pe lemn răstignindu-Te, viață mi-ai izvorât mie, celui omorât prin răutatea șarpelui cu mâncarea din pom. Pentru aceasta, Te preamăresc pe Tine, Hristoase, și mă rog îndurării Tale: Arată-mă închinător patimilor și învierii Tale, pe mine care săvârșesc cu umilință curgerea postului (de două ori).
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Izgonit-ai din rai pe cel dintâi zidit, care a cules din pom durere. Dar, pironindu-Te ca un om pe lemn, Mântuitorule, iarăși înăuntru l-ai sălășluit. Pentru aceasta, strig Ție, Doamne: Scoate-mă acum din dureri, curățindu-mă cu postul, cu pocăință și cu lacrimi, Isuse preabunule, Mântuitorul sufletelor noastre.
Altă stihiră , pe vers 5.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Doamne, Crucea Ta cea făcătoare de viață o lăudăm. Că aceasta a înflorit viață în lume, moartea omorând; care și acum spre rugăciune o aducem Ție. Întărește-ne pe noi, care postim în aceste sfinte zile, și ne dăruiește tărie asupra patimilor și semn de pace, pentru mulțimea milei Tale, Iubitorule de oameni.
Apoi, 6 Stihiri ale Buneivestiri, versul 6.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Sfatul cel mai înainte de veci Gavriil descoperindu-l ție, Fecioară, a stat înaintea ta, închinându-se și zicând: Bucură-te pământ nesemănat! Bucură-te rug nears! Bucură-te adânc cu anevoie de privit! Bucură-te pod, care duci către ceruri și scară înaltă până la cer, pe care a văzut-o Iacob! Bucură-te năstrapă dumnezeiască a manei! Bucură-te dezlegare a blestemului! Bucură-te chemarea lui Adam, Domnul este cu tine (de două ori).
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Te arăți mie ca un om, zis-a curata Fecioară către marele voievod, și cum îmi grăiești mie cuvinte mai presus de înțelegere? Că ai zis că Dumnezeu va fi cu mine și se va sălășlui în pântecele meu. Dar cum voi fi sălaș desfătat, spune-mi, și loc de sfințenie al Celui ce șade mai presus de heruvimi? Nu mă amăgi pe mine cu înșelăciune, căci n-am cunoscut pofta. Nu cunosc nimic din cele ale nunții, deci cum voi naște prunc? (de două ori).
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Acolo unde Dumnezeu voiește, a zis cel fără de trup, se biruiește rânduiala firii și lucrează cele ce sunt mai presus de înțelegere. Crede cuvintelor mele celor adevărate, preasfântă, ceea ce ești cu totul fără prihană. Iar aceea a strigat: Fie mie, acum, după cuvântul tău și voi naște pe Cel fără de trup, Care va lua trup din mine, ca să ridice, ca un Puternic, pe om la cinstea cea dintâi, prin împreunarea cu trupul.
Mărire…, Şi acum…, vers 6.
Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul să binevestească Fecioarei zămislirea. Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioara va să se nască? Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul în pântece de fecioară încape. Spre Care cei cu câte șase aripi și cu ochi mulți a privi nu pot, Acela numai prin cuvânt a se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci, pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! Bucur-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă care nu știi de mire! Bucură-te Maica Vieții! Binecuvântat este rodul pântecelui tău!
În timp ce se cântă Stihira cu Mărire…, Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Prohimenul şi stihul zilei, din Triod, vers .
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam (Ps 60,5).
Stih: Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu (Ps 89,2).
Și iarăși: Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.
Paremiile.
Preotul: Înţelepciune!
Strana: De la Facere, citire (15,1-15).
După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: "Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!"
Iar Avram a răspuns: "Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc".
Apoi Avram a adăugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!"
Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: "Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!"
Apoi l-a scos afară şi i-a zis: "Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!" Şi a adăugat: "Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!"
Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate.
Şi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ţi dau pământul acesta de moştenire".
Şi a zis Avram: "Stăpâne Doamne pe ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?"
Iar Domnul i-a zis: "Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!"
Şi a luat Avram toate aceste animale, le-a tăiat în două şi a pus bucăţile una în faţa alteia; iar păsările nu le-a tăiat.
Şi năvăleau păsările răpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga.
La asfinţitul soarelui, a căzut peste Avram somn greu şi iată l-a cuprins întuneric şi frică mare.
Atunci a zis Domnul către Avram: "Să ştii bine că urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani;
Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu şi după aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă.
Iar tu vei trece la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneţi fericite”.
Se cântă al doilea prohimen, vers 5.
C.: Cel ce locuieşti în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui (Ps 90,1).
Stih: Va zice Domnului: Sprijinitorul meu eşti Tu şi scăparea mea (Ps 90,2).
Cel ce locuieşti în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcânduse spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:
Lumina lui Cristos luminează tuturor!
Apoi, spune:
Înţelepciune.
Citeţul: De la Facere (28,10-17), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran.
Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea.
Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.
Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.
Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".
Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!"
Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"
Apoi se continuă cu Rânduiala Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, din Liturghier.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
