În anul 778, Carol cel Mare, deranjat de rezistența încăpățânată a Lordului Mirat, care ocupa cetatea Mirambel (cetatea actuală din mijlocul orașului Lourdes), este pe cale de a începe asediul când Turpin, episcop de Puy-en-Velay, companion al lui Carol cel Mare, a avut inspirația și a obținut permisiunea de a purta negocieri cu asediați. Acesta îi propune lui Mirat să se predea, dar nu suveranului ci Reginei Cerului. Propunerea i-a plăcut conducătorului maur, care și-a depus armele la picioarele Fecioarei negre din Puy-en-Velay iar apoi s-a botezat. În ziua botezului (11 februarie 778), Mirat și-a luat numele de Lorus, care s-a transmis mai apoi orașului, devenind mai târziu Lourdes.
În timpul predării s-a semnat un acord în care se spune că Mirat: "nu recunoaște nici un muritor deasupra lui, preferând moartea în locul rușinii de a se preda; depune armele și devine slujitor al Fecioarei, gata fiind să primească botezul, cu condiția ca singul stăpân, fie al lui fie a seminței sale, să fie Ea singură." Carol cel Mare semnează acordul. La 11 februarie 1858, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare, apare Sfintei Bernadeta și cere să fie venerată la Lourdes.
Sursa: "Fecioara Maria în istoria Franței" – Marchizul de la Franquerie
