Asemenea Preacuratei, să învăţăm să primim şi să păstrăm Cuvântul lui Dumnezeu: a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată sâmbătă, 8 iunie, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican, în sărbătoarea Inima Neprihănită a Mariei.
Stupoare şi păstrare: acesta este binomul de la care a pornit papa Francisc în omilie, în contextul oferit de Evanghelia zilei care relatează despre uimirea avută de învăţătorii legii din Templu, când l-au ascultat pe Isus şi despre păstrarea, de către Maica Domnului, în inima Ei, a Cuvântului lui Dumnezeu.
Uimirea, a observat Papa, „înseamnă mai mult decât bucuria, fiind momentul în care Cuvântul lui Dumnezeu vine şi este semănat în inima noastră”. Însă Pontiful a atras atenţia spunând că „nu se poate trăi mereu în stare de uimire” şi că este necesară „păstrarea” Cuvântului, ce înseamnă de fapt transpunerea acestuia în viaţă, aşa cum a făcut Maica Domnului, care se prezintă plină de uimire şi care păstrează Cuvântul lui Dumnezeu.
„A păstra Cuvântul lui Dumnezeu: ce înseamnă aceasta? Nu înseamnă că primesc cuvântul asemenea unui mesaj şi-l pun la păstrare într-o sticlă. Nu. A păstra Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă deschiderea inimii noastre pentru a primi acest Cuvânt, precum pământul se deschide pentru a primi seminţele. Şi, asemenea unei seminţe, Cuvântul lui Dumnezeu se seamănă. Iar Isus ne-a spus ce anume se întâmplă cu seminţele: unele cad de-a lungul drumului, iar păsările vin şi le mănâncă, acest lucru întâmplându-se când Cuvântul nu este păstrat, când inimile nu ştiu să-l primească”.
Alte seminţe, a continuat Pontiful, cad într-un pământ pietros, iar seminţele mor, Isus spunând că acesta este cazul persoanelor „care nu ştiu să păstreze Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu sunt constanţi şi îl uită imediat ce vine peste ei vreo încercare”.
Papa Francisc a vorbit şi despre situaţia în care Cuvântul Domnului este semănat într-un pământ nepregătit şi nepăzit, în care cresc spinii. Ce anume reprezintă spinii? După cum a explicat Isus, reprezintă ataşarea faţă de bogăţii şi vicii”. De aceea, a explicat Pontiful, „a păstra Cuvântul lui Dumnezeu” înseamnă să medităm întotdeauna asupra a ceea ce ne transmite nouă acest Cuvânt în contextul propriei existenţe, după exemplul Maicii Domnului.
„Ioan Paul al II-lea spunea că Maica Domnului se dedica în mod deosebit acestei practici a inimii deloc uşoare şi care necesită mare efort şi muncă. Păstrarea Cuvântului lui Dumnezeu se face tocmai prin efortul căutării de semnificaţii, întrebându-ne ce înseamnă acest lucru pentru mine în acest moment, ce vrea să-mi spună Domnul în această situaţie, ce înţeles are pentru mine Cuvântul lui Dumnezeu într-o situaţie dată. A citi viaţa din perspectiva Cuvântului lui Dumnezeu, aceasta înseamnă a păstra Cuvântul”.
Dar mai înseamnă şi „memorie”. „Memoria” – a spus Papa – „este ca o husă a Cuvântului lui Dumnezeu. Ne ajută să-l păstrăm, să ne amintim tot ceea ce a făcut Domnul în viaţa fiecăruia dintre noi”. Ne aminteşte – a mai spus Pontiful – „toate minunile mântuirii înfăptuite de Domnul în mijlocul poporului său şi în inima mea”. Memoria este păstrătoarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Papa şi-a încheiat omilia îndemnându-i pe toţi să se gândească la „cum să păstrăm această uimire a primirii seminţei Cuvântului, astfel încât "păsările să nu o mănânce şi viciile să nu o sufoce”.
„Ne va face bine să ne întrebăm: În contextul a ceea ce mi se întâmplă în viaţă, ce vrea să-mi comunice Domnul, prin Cuvântul său, în acest moment? Aceasta înseamnă „a păstra Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că acest Cuvânt este tocmai mesajul pe care Domnul ni-l transmite în fiecare moment. A-l păstra graţie memoriei noastre, dar şi prin speranţa noastră. Să-i cerem Domnului harul de a primi Cuvântul lui Dumnezeu şi de a-l păstra, dar şi harul de a ne da toată silinţa pentru a face acest lucru. Aşa să fie!”
Sursa:ro.radiovaticana.va
