de Antonio Sanfrancesco
Prin Poarta Sfântă a Bazilicii Sfântul Petru din Roma vor trece milioane de pelerini pe tot parcursul Anului Sfânt. Papa Francisc a deschis-o în mod solemn pe data de 8 decembrie, zi în care a început oficial Jubileul extraordinar al Milostivirii. Un Jubileu „pe scară largă”, cu Porți Sfinte deschise în fiecare eparhie și în fiecare dieceză, dar care au ca simbol Poarta Bazilicii Sfântul Petru din Roma. Cine este artistul care a realizat-o? A fost un concurs înainte? Ce reprezintă imaginile de pe poartă care în fiecare zi sunt sărutate de către credincioșii care trec prin ea? Răspunsurile la aceste întrebări au fost date de către Brigida Mascitti, istoric al artei, care a absolvit Universitatea Sapienza din Roma, cu o teză în istoria artei contemporane asupra celor 12 finaliști ai „Concursului internațional pentru Porțile Bazilicii Sfântul Petru din Vatican”.
În ce an a fost sculptată Poarta Sfântă a Bazilicii Sfântul Petru și de cât timp a avut nevoie artistul pentru a o realiza?
Poarta Sfântă a fost realizată de către sculptorul toscan Vico Consorti în zece luni de muncă intensă, începând cu data desemnării oficiale, februarie 1949. După ce a trecut de prima etapă a concursului (1 iulie 1947), artistul a ajuns printre cei 12 finaliști în al doilea concurs de selecție (31 mai 1948), cu tema „Poarta Martirilor și a Sfinților”.
Cine i-a încredințat lucrarea lui Vico Consorti?
Papa Pius al XII-lea pentru a înlocui porțile vechi din lemn, cu ocazia Jubileului extraordinar din 1950, i-a încredințat lucrarea lui Vico Consorti. Același Papă a inaugurat-o în mod solemn pe 24 decembrie 1949.
Cine a fost artistul care a realizat-o?
Vico Consorti (Semproniano, 1902 - Siena, 1979), a fost un sculptor și medaliat toscan, care s-a format în Siena, unde a fost elevul lui Fluvio Corsini la Academia de Arte Frumoase, și în Roma, unde s-a transferat în 1926 pentru a frecventa pentru trei ani celebra Scoală a Medaliei condusă de către Giuseppe Romagnoli. Toată arta sa este îmbibată de clasicismul sienez și de studiile despre părinții „Umanismului toscan” (Masaccio și Duccio). Puțini cunosc faptul că Vico Consorti a fost singurul artist din toate timpurile care a realizat în cariera sa de sculptor cinci porți în bronz.
A mai realizat și alte Porți Sfinte?
Da, pe lângă poarta Bazilicii Vaticanului, Consorti a creat pentru Contele Guido Chigi Saracini (importantă figură carismatică în ambientul cultural sienez), o poartă de bronz în Domul din Siena, inaugurată pe 16 august 1946, ca și împlinire a jurământului de mântuire a orașului făcut cu doi ani mai devreme de cetățenii Sienei. A modelat ușile de bronz pentru biserica din Ludriano (Brescia), comandate de Contele Antonio Folonari, iar în 1966 a realizat poarta centrală a Sanctuarului de la Oropa (cea mai mare realizată de el), și o altă poartă pentru palatul arhiepiscopal din Bogotà.
Unde anume se găsește Poarta în Bazilica Sfântul Petru?
Poarta Sfântă este situată în partea dreaptă a Bazilicii. Este singura nesemnată (spre deosebire de cele realizate de Giacomo Manzù, Venanzo Crocetti și Luciano Minguzzi).
Din câte panouri este compusă și ce reprezintă?
După cum s-a precizat în contractul oficial dintre Vatican și sculptor, din data de 1 martie 1949, Consorti era însărcinat cu modelarea unei porți în bronz pentru înlocuirea Porții Sfinte deja existente a Bazilicii, păstrând vechile compartimente arhitectonice: 16 panouri mari și 12 panouri mici. Execuția și lectura corespunzătoare a panourilor dobândește în mod deliberat sensul unui text scris pentru imagini, care la rândul lor sunt însoțite de tematici scrise, și anume indicații privind citate din Sfânta Scriptură. În partea de sus, primele patru registre sunt plasate împreună, împărțite de subiect. În partea stângă avem Izgonirea din Rai, Păcatul de Moarte, Căderea, Pierzarea. În partea dreaptă Buna-Vestire, Misterul Întrupării, Realitatea Mântuirii. Iconografia Izgonirii lui Adam și a Evei și Buna-Vestire trebuie să fie citite împreună, ca și anunțul de la începutul și de la sfârșitul timpurilor, a condiției umane răspuns între Îngerul Judecății și Îngerul Anunțului, precum Maria este noua Evă, așa Cristos va fi noul Adam. De la trupul gol pregătit pentru scufundarea în apa Botezului, la trupul strălucitor al transfiguratului care apare persecutorului convertit, aici se desfășoară cateheza Istoriei Mântuirii. Lectura care se poate face relaționează pe orizontal cu rândurile panourilor, dar permite, și pe vertical, să se ajungă de la Izgonirea din Rai la Coborârea Spiritului Sfânt și de la Buna-Vestire la deschiderea Porții Sfinte, analogică Misterului Întrupării. În ceea ce privește partea interioară, Realitatea Răscumpărării și a Mântuirii se unifică în două porți „întredeschise” în conștiința credinciosului în pelerinaj.
Este adevărat că ultimul panou din partea de jos este demontabil? De ce?
Da, acea imagine îl reprezintă pe Papa Pius al XII-lea și este concepută ca și „contrapunct” al actualității, sau cum mesajul mântuirii se perpetuează în eternitate. Se poate detașa pentru că, precum a fost prevăzut de artist, era destinat să fie înlocuit la fiecare Jubileu pentru a prezenta realitatea istorică contemporană, subliniind astfel autoritatea magisteriului papal. Însă, în realitate, nu a fost înlocuită niciodată, pentru niciun Jubileu succesiv celui din 1950. Astfel, și în acest An Sfânt, se pot recunoaște în imagine lângă Papa Pius al XII-lea, Mons. Kass (econom și secretar, Canonic al Bazilicii Sfântul Petru) și Card. Nicola Canali.
Cine au fost „referințele religioase” ale lui Consorti pentru chestiunile iconografice?
Sculptorul avea doi referenți: Mons. Ludovico Kass care, în primele lunii ale „construcției” Porții Sfinte, între februarie și decembrie 1949 a fost pentru Consorti ceea ce a fost Card. De Luca pentru Giacomo Manzù: un confident intim și un bun prieten. Nu este întâmplător faptul că ultimul panou îl înfățișează cu o candelă în mână, lucru considerat ca și mulțumire pertinentă, o dedicație politicoasă a artistului interlocutorului său. Celălalt referent era Mons. Martino Ceccuzzi, canonic onorific al Catedralei din Siena.
Cine a plătit pentru porți?
Principele George al Bavariei, murind în 1943, a lăsat Venerabilei Fabrici Sfântul Petru din Vatican întreaga sa moștenire, pentru a fi folosită în executarea a două porți minore de bronz în interiorul Bazilicii. În realitate, pe lângă poarta realizată de Consorti, porțile realizate cu ocazia Concursului din Vatican au fost trei, toate plătite din moștenirea generoasă lăsată de Principele George al Bavariei.
Traducere: Liviu Ursu
