Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 5
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Scrisoarea Apostolică Motu Proprio "Mitis et misericors Iesus"

 
Scrisoarea Apostolică Motu Proprio "Mitis et misericors Iesus"
  • 30 Oct 2015
  • 4733

De Pr. Dr. Traian COSTE-DEAK

Această modalitate de promulgare a unor acte sub forma unui motu proprio este un document pontifical, dat din proria inițiativă a Pontifului Roman care decide asupra unor aspecte liturgice, canonice, de natură organizatorică sau administrativă ce privesc o parte sau chiar întreaga Biserică Catolică. Acest document este promulgat direct de Supremul legislator ne fiind propus spre promulgare din partea nici unui organ consultativ sau de specialitate a Curiei Romane.

Documentul Motu Proprio Mitis misericors Iesus care a fost promulgat în data de 15 august 2015 și care va intra în vigoare în 8 decembrie 2015 cuprinde o serie de modificări de natură procedurală asupra procesului de declarare a nulității căsătoriei, în conformitate cu normele procesuale prevăzute de către Codul Canoanelor Bisericilor Orientale.

Punctele esențiale ale documentului sunt:

  1. Noul document abrogă obligația unei a doua sentințe conforme pentru declararea nulității căsătorie, introduce un proces mai scurt de competență exclusivă a Episcopului eparhial pentru cazuri de nulitate notorie și schimbă constituția tribunalului colegial (acum pot face parte din colegiu doi laici nu numai unul singur așa cum prevedea până acum CCBO).
  2. Se expune procedura canonică pentru realizarea unui nou tip de proces matrimonial intitulat: Proces mai scurt în fața Episcopului; în care sunt expuse responsabilitățile majore pe care Episcopul ca și judecător în virtutea funcției sale episcopale le are față de credincioșii încredințați lui.
  3. Episcopul eparhial va avea obligativitatea de a numi un astfel de judecător unic pentru acest nou proces matrimonial atunci când va interveni o astfel de necesitate și va trebui să aibă grijă ca nici un element de laxitate să nu vicieze cu ceva procedura canonică.
  4. Episcopul este în mod imperativ invitat să nu mai lase în totalitate responsabilitatea juridică în materie matrimonială birourilor curiei episcopale.
  5. Noile canoane cu privire la procedura procesului matrimonial ordinar fluidizează întreg parcursul acestui tip de proces, dar nu modifică în esență actualele structuri ale tribunalelor matrimoniale ordinare fie ele eparhiale sau intereparhiale.
  6. Noul proces matrimonial mai scurt va determina Episcopul eparhial și îl va obliga la participarea directă în proces care duce la exercitarea autentică a puterii judecătorești pe care Episcopul o care ca și cap și păstor al Bisericii sale particulare aflat în comuniune cu Scaunul Sfântului Petru.
  7. Elementele procedurale și de organizare sunt expuse în canoanele aferente documentului, alături de noile reguli de procedură promulgat de Pontiful Roman pentru a înlesni aplicarea acestui nou tip de proces matrimonial. Se acordă conform regulilor de procedură, o mai mare importanță și atenție anchetelor pre-judecătorești care revin parohilor și preoților care au celebrat căsătoriile viciate în cauză, pentru a determina consistența juridico-canonică reală asupra existenței unei posibile nulități matrimoniale.
  8. Pe de altă parte Art. 14 § 1 din regulile de tratare a proceselor matrimoniale expune cu exemple clare noile circumstanțe în care este posibilă începerea și introducerea acestui nou tip de proces mai scurt matrimonial, dar afirmă că nu se limitează doar la aceste circumstanțe specifice lăsând o posibilitate de interpretare juridico-canonică destul de vastă.
  9. Structurile de organizare canonică existente până acum în Bisericile Orientale Catolice: Tribunalele ecleziastice sau matrimoniale în diferitele lor forme sau grade, nu își pierd atribuțiile sau competența de exercitare a funcțiilor deținute, dar vor fi obligate a se conforma noilor prescrieri pervăzute în documentul pontifical nou promulgat.

În concluzie, acest document pontifical motu proprio, expune o inovație în materie canonică cu privire la modul în care se vor derula din acest moment, procesele matrimoniale, dar care trebuie explicat cu atenție atât preoților parohi cât și mai ales credincioșilor creștini aflați în păstorire, pentru a nu da prilejul unei greșite interpretări juridice acelor persoane sau soți care se află în astfel de dificultăți canonice.

Acest motu proprio nu elimină în mod general procesele canonice matrimoniale ordinare, ci doar acele situații de dubiu asupra validității căsătoriei care pot intra sub incidența acestui nou proces matrimonial mai scurt în fața Episcopului și care implică o serie de noi proceduri de organizare responsabilizându-l pe Episcopul eparhial în luarea unei decizii ferme și fundamentale asupra vieții matrimoniale a persoanelor în cauză.

 

Mai jos, vă punem la dispoziție traducerea Scrisorii Apostolice Motu Proprio "Mitis et misericors Iesus", realizată de Pr. Dr. Traian COSTE-DEAK:

Scrisoare Apostolică

în forma«Motu Proprio»

a Pontifului Suprem

FRANCISC

Mitis et misericors Iesus

Cu privire la reforma procesului canonic pentru cauzele de declarare a nulității căsătoriei în Codul Canoanelor Bisericilor Orientale

Francisc P.P.

Isus, blândul și milostivul Păstor și Judecător al sufletelor noastre, a încredințat Apostolului Petru și Urmașilor săi puterea cheilor pentru a realiza în Biserică actele de dreptate și adevăr. Această putere supremă și universală, de a lega și dezlega aici pe pământ o afirmă, o confirmă și o revendică pe cea a Părinților Bisericilor particulare, în baza căreia aceștia au dreptul sacru și obligația în fața Domnului de a judeca proprii supuși[1].

Veneratul meu predecesor, sfântul părinte Ioan Paul al II-lea, promulgând Codul Canoanelor Bisericilor Catolice Orientale, a ținut să sublinieze : ”Încă de la începutul codificării canonice pentru bisericile orientale, aceeași dorință constantă a pontifilor romani de a promulga două coduri, unul pentru Biserica latină și altul pentru bisericile catolice orientale, demonstrează într-un mod foarte clar că aceștia doreau să păstreze ceea ce a ajuns prin intermediul providenței divine în biserica, și anume că aceasta, reunită de un Spirit unic, trebuie să respire cu cei doi plămâni ai Orientului și Occidentului și să fie asiduă în caritatea lui Cristos precum o singură inimă compusă din două ventricule.”[2]

Urmând și eu aceeași cale și ținând cont de prevederile ecleziastice și disciplinare specifice Bisericilor orientale, am decis să eman un motu proprio distinct, cu norme pentru a reforma disciplina proceselor matrimoniale în Codul Canoanelor Bisericilor Orientale.

În activitatea de secole, Biserica, în materie matrimonială, acumulând o conștientizare mai clară al cuvintelor lui Cristos, a dorit și a expus mult mai aprofundat doctrina indisolubilității legăturii sacre a soților, a elaborat  sistemul nulității consensului matrimonial și a reglementat în mod mai adecvat procesul judecătoresc în cauză, astfel încât disciplina ecleziastică să fie întotdeauna mai coerentă cu adevărul de credință înțeles până în străfundurile lui. Toate acestea au fost realizate având ca și îndrumare legea supremă a mântuirii sufletelor.

În această perspectivă, cel mai important este ministerul Episcopului care, conform învățăturii Părinților orientali, este judecător și doctor, deoarece omul lovit și căzut (peptokos) din cauza păcatului original și a propriilor păcate personale, devenid infirm, primind medicamentația penitenței, obține din partea lui Dumnezeu vindecarea și iertarea și este reconciliat cu Biserica. Episcopul de fapt – constituit de către Sfântul Spirit ca și imagine a lui Cristos și în locul lui Cristos (”eis typon kai tòpon Christou”) – este în primul rând ministru al milostivirii divine; prin urmare exercitarea puterii judecătorești este locul privilegiat în care, prin intermediul aplicării pincipiilor de ”oikonomia” și cea de ”akribeia”, acesta dăruiește credincioșilor aflați în nevoie milostivirea vindecătoare a Domnului.

Tot ceea ce am stabilit cu acest motu proprio, am făcut-o pășind pe urmele Predecesorilor mei, care au dorit ca aceste cauze de nulitate matrimonială să fie tratate pe cale judecătorească și pe cale administrativă, nu fiindcă așa o impune natura lucrurilor în cauză, ci mai degrabă datorită necesității tutelării la cel mai înalt nivel a adevăratei legăturii sacre: și aceast lucru este asigurat în mod exact prin intermediul garanției regulamentului judecătoresc.

Se semnalează câteva criterii fundamentale care au ghidat activitățile de reformă.

Înainte de toate, s-a considerat ca fiind oportună, înlăturarea obligativității unei duble decizii conforme în favoarea recunoașterii nulității căsătoriei, pentru ca părțile să poată fi admise la celebrarea unei noi cununii canonice, și că ar fi suficientă obținerea certitudinii morale din partea primului judecător în conformitate cu dreptul.

Constituirea unui singur judecător, obligatoriu cleric, în primul grad de judecată, este lăsată ca fiind o responsabilitate a Episcopului care în exercitarea pastorală a propriei puteri judecătorești va trebui să se asigure că nu se va îngădui nici o formă de laxism.

Ca să fie transpusă  în practică învățătura Conciliului Vatican II într-un context de importanță majoră, s-a stabilit evidențierea faptului că Episcopul însuși, în Biserica sa, pentru care este consituit ca și cap și păstor, este și judecător pentru credincioșii creștini încredințați lui. Se speră prin aceasta că în marile precum și în micile eparhii, însuși Episcopul va oferi un semn de convertire structurilor ecleziastice[3], și că nu va lăsa delegată în mod complet funcția judecătorească, în materie matrimonială, birourilor curie episcopale. Acest lucru să fie valabil în special în cazul procesului mai scurt care vine stabilit pentru a rezolva cazurile de nulitate matrimonială mai evidente.

Pe lângă faptul că procesul matrimonial este mai rapid, s-a desemnat o formă de proces mai scurt – ca și adaos la procesul documentar care este actualemente în vigoare -, acest proces scurt va putea fi aplicat în cazurile în care acuzata nulitate a căsătoriei este susținută de argumente în mod particular evidente. Nu mi-a scăpat cu toate acestea nici faptul că un astfel de proces abreviat poate supune riscului principiul indisolubilității căsătoriei; tocmai pentru acest fapt am dorit ca într-un astfel de proces să fie constituit ca și judecător însuși Episcopul, care în baza ministerului său pastoral și alături de Petru este și garantul superm al unității catolice în credință și disciplină.

Apelul făcut către Scaunul Mitropolitan, ca și sediu principal al provinciei ecleziastice, stabilit de secole, este un semn distinct al vechii forme de sinodalitate în Bisericile orientale, care trebuie susținută și încurajată.

Sinoadele Bisericilor orientale, care trebuie să fie determinate în primul rând de zelul apostolic de a ajunge la credincioșii pierduți, au în mod imperativ obligația de a împărtăși sus numita convertire, și să respecte în mod absolut dreptul Episcopilor de a-și organiza în propria Biserică particulară puterea judecătorească. Refacerea acestei apropieri dintre judecător și credincios, de fapt, nu va avea nici un succes dacă din partea Sinoadelor nu-i va fi transmis fiecărui Episcop stimulul și totodată sprijinul de a pune în practică reforma procesului matrimonial.

Împreună cu apropiata colaborare a judecătorului, Sinoadele să se îngrijească pe cât posibil, exceptând corecta și demna retribuție a funcținarilor din tribunale, că va fi asigurată gratuitatea procedurilor, deoarece Biserica, arătându-se credincioșilor ca fiind mamă generoasă, într-o situație atât de legată de mântuirea sufletelor, să manifeste iubirea gratuită a lui Cristos prin care toți am fost salvați.

Se acceptă în cele din urmă menținerea posibilității de apel la Tribunalul ordinar al Scaunului Apostolic, adică Rota Romană, din respect față de un vechi principiu juridic, pentru ca astfel să fie reîntărită legătura dintre Scaunul lui Petru și Bisericile particulare, având cu toate acestea grija ca în disciplina cu privire la un astfel de apel, să fie oprite orice fel de forme de abuz asupra dreptului, pentru ca nu cumva să fie periclitată mântuirea sufletelor.

Legea proprie a Rotei Romane va fi reglementată cât mai curând posibil în raport cu noile reguli ale procesului reformat, în limitele necesare.

Toate acestea fiind gândite în mod oportun, decretez și stabilesc că Titlul al XXVI al Codului Canoanelor Bisericilor Orientale, Capitolul I, Articolul I Cauzele pentru declararea nulității căsătoriei (cann. 1357-1377), începând cu ziua de 8 decembrie 2015 să fie în mod integral substituite după cum urmează:

  1. Forul competent al tribunalelor

Can. 1357 §1. Orice cauză matrimonială al unui botezat îi revine, de drept propriu, Bisericii.

§ 2. Râmânând neschimbate, acolo unde sunt în vigoare, Statutele personale ale cauzelor referitoare la efectele pur civile ale căsătoriei, dacă se tratează în mod principal, aparțin judecătorului civil; însă dacă sunt tratate în mod incidental și accesoriu, pot fi examinate și definite prin propria autoritate și de către judecătorul bisericesc.

Can. 1358. În cauzele despre nulitatea căsătoriei care nu sunt rezervate Scaunului Apostolic, sunt competenți: 1 tribunalul locului unde a fost celebrată căsătoria; 2 tribunalul locului în care una sau ambele părți au domiciliul sau quasi-domiciliul; 3 tribunalul locului în care trebuie strânse în fapt majoritatea probelor.

Can. 1359 §1. În fiecare eparhie judecătorul, în primul grad de judecată, pentru cauzele de nulitate matrimonială, pentru care dreptul nu menționează o excepție clară, este Episcopul eparhial, care poate exercita puterea judecătorească în mod personal sau prin intermediul altora, în conformitate cu dreptul.

§ 2. Episcopul să consituie pentru eparhia sa tribunalul eparhial pentru cauzele de nulitate matrimonială, exeptând facultatea proprie a Episcopului de a apela la un alt tribunal eparhial din apropiere sau constituit pentru(mai multe/diverse) eparhii.

§ 3. Cauzele de nulitate a căsătoriei sunt rezervate unui complet de trei judecători. Acesta trebuie să fie prezidat de un judecător cleric, ceilalți judecători pot fi și alți credincioși creștini.

§ 4. Episcopul Moderator, dacă nu îi este posibil să constituie tribunalul colegial în eparhie sau în cel mai apropiat tribunal care a fost ales în baza §2, să încredințeze cauzele unui singur judecător cleric care, unde va fi posibil, să se asocieze cu doi evaluatori cu viață exemplară, experți în științele juridice sau umane, aprobați de către Episcop pentru această misiune; aceluiași judecător unic îi revine, atâta timp cât nu reiese în mod divers, funcțiile atribuite completului colegial, al președintelui de tribunal și al ponentului.

§ 5. Tribunalul de gradul I, pentru validitate, trebuie să fie întotdeauna colegial, în conformitate cu dispoziția precedentului paragraf §3.

§ 6. De la tribunalul de primul grad se va face apel la tribunalul mitropolitan de gradul al doilea, exceptând normele prevăzute de cann. 1064 și 1067, §5.

  1. Dreptul de a ataca căsătoria

Can. 1360 §1. Sunt capabili de a ataca căsătoria: 1 soții; 2 promotorul justiției, dacă nulitatea a fost deja divulgată și căsătoria nu poate sau nu este oportun să fie validată.

§ 2. Căsătoria care nu a fost acuzată în timp ce ambii soţi erau vii, după moartea unuia sau a ambilor nu mai poate fi acuzată, exceptând cazul în care chestiunea validităţii este prejudiciată unei alte controverse ce trebuie rezolvată, fie în forul bisericesc, fie în forul civil.

§ 3.  Dacă însă soţul moare în timpul desfăşurării cauzei, se va respecta can. 1199.

  1. Introducerea și examinarea cauzei

Can. 1361. Judecătorul, înainte de a accepta cauza, trebuie să aibă certitudinea că acea căsătorie este, în mod imposibil de remediat, eușuată și că acea căsătorie nu poate fi sau nu se dorește să fie convalidată.

Can. 1362 § 1. După ce a admis cererea de introducere a litigiului, Vicarul judecătoresc, dacă acesta consideră că are un fundament, va accepta cererea și prin decret anexat în partea de jos a cererii, să ordone ca o copie să fie trimisă apărătorului legăturii și, dacă cererea de introducere nu a fost semnată de ambele părți, un exemplar să fie trimisă părții acuzate, dându-i un termen de 15 zile de a se pronunța cu privire la cererea expusă.

§ 2. După trecerea timpului prevăzut, după ce a fost din nou notificată, dacă este considerat oportun, cealaltă parte cu privire la aș manifesta poziția sa, Vicarul judecătoresc prin decret propriu va determina formularea dubiului și va stabili daca cauza trebuie să fie judecată prin intermediul unui proces ordinar sau prin intermediul unui proces mai scurt în conformitate cu normele cann. 1369-1373. Acel decret va trebui să fie trimis cât mai repede celor două părți precum și apărătorului legăturii.

§ 3. Dacă cauza trebuie judecată prin intermediul procesului ordinar, Vicarul judecătoresc, prin intermediul aceluași decret să dispună realizarea colegiului de judecători sau a judecătorului unic cu cei doi evaluatori în conformitate cu can.1359 §4.

§4. Dacă în schimb se dispune asupra procesului mai scurt, Vicarul judecătoresc să procedeze în coformitate cu can. 1371.

§5. Formularea dubiului nu va cere numai dacă rezultă validitatea căsătoriei în acest caz, ci va trebui să definească pentru care punct sau puncte este atacată validitatea căsătoriei.

Can.1363 §1. Apărătorul legăturii, protectorii părţilor şi, dacă ia parte la judecată, promotorul dreptăţii, au dreptul: 

1° să fie prezenţi la interogarea părţilor, a martorilor şi a experţilor, rămânând neschimbat can. 1240; 

2° să vadă actele judiciare, chiar şi cele ce nu sunt încă publicate, şi să examineze documentele produse de părţi.

§ 2. Părţile nu pot asista la interogatoriul prevăzut la § 1, nr. 1.

Can. 1364 §1. În cauzele de nulitate matrimonială, mărturia judiciară și declarațiile părților, susținute de eventuali martori asupra credibilității acestora, pot să aibă valoare de probă plină, spre a fi evaluată din partea judecătorului ținând cont de toate indiciile și elementele care o susțin, atâta timp cât nu există alte elemente care ar putea să o respingă.

§2. În respectivele cauze, mărturia unui singur martor poate încredința pe deplin, dacă este vorba de un martor calificat care să depună mărturie cu privire la acțiuni realizate din oficiu, dacă circumstanțele faptelor sau a persoanelor o sugerează.

§3. În cauzele despre impotenţa sau despre defectul de consimţământ din cauza unei boli mintale sau din cauza unei anomalii de natură psihică, judecătorul se va folosi de opera unuia sau a mai multor experţi, exceptând cazul în care apar din circumstanţe evident inutile; în celelalte cazuri se va respecta can. 1255.

§4. Dacă în instruirea cauzei rezultă un dubiu foarte probabil privind căsătoria ce nu a fost consumată, tribunalul poate suspenda, fiind ascultate părţile, cauza despre nulitatea căsătoriei şi poate completa instruirea pentru a se obţine dezlegarea căsătoriei sacramentale neconsumate; apoi va trimite actele Scaunului Apostolic, împreună cu cererea de dezlegare, făcută de unul sau de ambii soţi, şi cu votul tribunalului şi a Episcopului eparhial.

  1. Despre sentință, modul de a o ataca și executarea sentinței

Can. 1365. Sentinţa care pentru prima oară a declarat nulitatea căsătoriei, fiind scurși termenii prevăzuți de cann. 1311-1314, este pusă în execuție.

Can. 1366 §1. Părții, care se consideră a fi vătămată, și în acelaș timp promotorului dreptății și apărătorului legăturii le rămâne dreptul de a interpune o plângere de nulitate cu privire la sentință sau apel împotriva acelei sentințe în baza cann. 1302-1321.

§ 2. Odată scurs termenul stabilit de drept pentru apel sau urmărirea acestuia, după ce tribunalul de grad superior a primit actele judecătorești, să fie constituit colegiul de judecători, să fie numit apărătorul legăturii și părțile să fie avertizate înspre a prezenta observațiile lor în detrimentul unui timp prestabilit; odată scurs termenul, tribunalul colegial, dacă apelul rezultă a se manifesta cu întârzâiere, să confirme prin decret propriu sentința din primul grad de judecată.

§ 3. Dacă apelul a fost acceptat, se va continua în acelaș mod precum în cel de primul grad, cu adaptările necesare situației.

§ 4. Dacă în gradul de apel se deduce un nou cap de nulitate, tribunalul îl poate admite ca fiind în primul grad de judecată și să-l judece el însuși.

Can. 1367. Dacă a fost emanată o sentință executorie, se poate apela în orice moment la tribunalul de gradul al treilea pentru o nouă propune cu privire la cauză în baza can. 1325, aducând probe noi și grave sau argumente în limita termenului prevăzut de 30 de zile de la momentul prupunerii actului de atac.

Can. 1368 §1. După ce sentința care a declarat nulitatea căsătoriei a devenit executorie, parțile ale căror căsătorii a fost declarată nulă pot contracta cununii noi, atât timp cât nu le este interzis printr-o interdicție prevăzută în propria sentință sau dacă nu este stabilit astfel de către Ierarhul locului.

§ 2 . Imediat ce sentința a devenit executivă, Vicarul judecătoresc trebuie să-l anunțe asupra acestui fapt pe Ierarhul locului în care acea căsătorie a fost celebrată; acel Ierarh trebuie mai apoi să se asigure cât mai repede posibil ca acea sentință să fie menționată în registrele matrimoniale și de botezați împreună cu eventualele interdicții stabilite.

 

  1. Procesul matrimonial mai scurt în fața Episcopului

Can. 1369. Aceluiaș Episocp eparhial îi revine competența de a judeca cauzele de nulitate matrimonială prin intermediul unui proces mai scurt atunci când:

1 Cererea de introducere a cauzei este propusă da ambii soți sau de unul dintre ei cu consensul celuilalt:

2 Apar circumstanțe de fapte și persoane, susținute de mărturii și documente, care nu necesită o investigație mai precisă, și care expun ca fiind manifestată nulitatea acelei căsătorii.

Can. 1370. Cererea prin care se introduce procesul mai scurt, cu excepția elementelor enumerate în can. 1187, trebuie să:

1 expună pe scurt, în mod integral și clar faptele pe care se bazează această cerere;

2 să indice probele care pot fi imediat adunate de către judecător;

3 să expună în anexă documentele în baza căruia se fondează cererea în cauză.

Can. 1371. Vicarul judecătoresc în acelaș decret prin care determină formularea dubiului să numească instructorul și evaulatorul și să-i citeze pentru sesiunea care ar urma să aibă loc, în baza can. 1372, în decursul a nu mai mult de 30 de zile, pe toți cei care trebuie să participe.

Can. 1372. Instructorul, pe cât este posibil, să adune probele într-o singură sesiune și să fixeze termenul de 15 zile pentru prezentarea observațiilor în favoarea legăturii și ale apărării celor două părți, dacă acestea există.

Can. 1373 § 1. Odată obținute actele, Episcopul eparhial, după ce s-a consultat cu instructorul și cu evaluatorul, evaluate fiind observațiile apărătorului legăturii și, dacă există, pozițiile celor două părți, dacă ajunge la certitudinea morală asupra nulității căsătoriei, să emane sentința. Dacă nu, atunci să trimită cauza spre a fi instrumentalizată sub un proces ordinar.

§ 2. Textul integral al sentinței, cu argumentul ei, să fie trimis spre notificare în cel mai scurt timp posibil celor două părți.

§ 3. Împotriva sentinței promulgată de Episcop se va face apel la Mitropolit sau la Rota Romană; dacă sentința a fost emisă de către Mitropolit sau de către un alt Episcop eparhial care nu are o autoritate superioară sub Pontiful Roman, se face apel la Episocpul desemnat de acesta ca fiind stabil, după ce a fost consultat Patriarhul sau Ierarhul în baza can. 175.

§ 4. Dacă apelul apare în mod evident ca fiind în mod clar întârziat, Mitropolitul sau Episcopul de care se vorbește în §3, sau Decanul Rotei Romane, să îl respingă a limine cu un decret propriu; dacă însă apelul este admis, cauza să fie repusă la o examinare ordinară în gradul al doilea de judecată.

  1. Procesul documentar

Can. 1374. După admiterea cererii conform normei can. 1362, Episcopul eparhial sau Vicarul judiciar sau judecătorul desemnat, lăsând la o parte formalităţile procesului obişnuit, însă după ce a citat părţile şi cu intervenţia apărătorului legăturii, poate declara prin sentinţă nulitatea căsătoriei, dacă dintr-un document care nu este supus nici unei contestaţii sau excepţii rezultă cu siguranţă existenţa unui impediment dărâmător sau al defectului formei celebrării căsătoriei prescrise de drept, dacă în aceeaşi măsură este sigur că nu s-a dat dispensă, sau privitor la defectul validităţii mandatului procuratorului.

Can. 1375 § 1. Împotriva sentinţei despre care se vorbeşte în can. 1374, § 1, apărătorul legăturii, dacă consideră în mod prudent că nu sunt certe, fie viciile, fie defectele dispensei, trebuie să facă apel la judecătorul tribunalului de gradul doi, căruia trebuie să i se transmită actele şi va fi, fără nici o îndoială, înştiinţat în scris că este vorba de un proces prin documente.

§ 2. Partea care se simte lezată are dreptul integral de a face apel.

Can. 1376. Judecătorul tribunalului de gradul al doilea, cu intervenţia apărătorului legăturii şi după ce a audiat părţile, va decide dacă sentinţa va fi confirmată sau dacă mai degrabă va fi tratată conform procedurii obişnuite de drept; în acest caz o va trimite tribunalului de prim grad.

  1. Norme generale

Can. 1377 §1. În sentinţă, părţile vor fi admonestate asupra obligaţiilor morale şi chiar civile, la care eventual sunt obligate una faţă de alta şi faţă de copii, pentru asigurarea întreţinerii şi educaţiei pe care o datorează.

§ 2. Cauzele pentru declararea nulităţii căsătoriei nu pot fi tratate prin judecata contencioasă sumară, prevăzute de cann. 1343-1356.

§3. În celelalte ce ţin de procedură se vor aplica, dacă natura lucrului nu se opune, canoanele privind judecăţile în general şi judecata contencioasă obişnuită, respectând normele speciale pentru cauzele care privesc binele public.

***

Dispoziția prevăzută în can. 1365 se va aplica la sentințele de declarare a nulității căsătoriei publicate începând cu ziua în care acest Motu proprio va intra în vigoare.

Acestui document îi sunt adăugate reguli procedurale pe care le-am reținut a fi necesare pentru o corectă și clară aplicare a legii rezivuite, spre a fi observate în mod sârguincios spre grija și binele credincioșilor.

Ceea ce a fost stabilit de către mine în acest Motu proprio, ordon să fie valid și eficace indiferent de orice dispoziție contrarie chiar și dacă este una meritoasă cu o mențiune de o înaltă specialitate.

Încredințez cu nădejde mijlocirii glorioasei și binecuvântatei Preasfinte Fecioare Maria care cu încredere totală este numită Născătoare de Dumnezeu, care strălucește ca și Mamă cerească a Bisericii universale, și sfinților Apostoli Petru și Pavel, execuția asiduă a noului proces matrimonial.

Dată în Roma, din Sfântul Petru, în ziua a 15 a lunii august,cu ocazia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, în anul Domnului 2015, al treilea al Pontificatului meu.

 

Francisc

Reguli procedurale pentru tratarea cauzelor de nulitate matrimonială

 

Cea de-a treia Adunare Generală Extraordinară al Sinodului Episcopilor, celebrată în luna octobrie din 2014, a constatat dificultatea credincioșilor creștini de a accede către tribunalele Bisericii. Deoarece Episcopul, ca și bun Păstor, este ținut de a merge în întâmpinarea credincioșilor săi care au nevoie o grijă pastorală specială, în mod unitar cu normele detaliate pentru aplicarea procesului matrimonial, a fost considerat ca oportun, ținând cont de colaborarea Succesorului Sfântului Petru și a Episcopilor în răspândirea cunoașterii legii, de a oferi anumite instrumente atfel încât sistemul de funcționare al tribunalului să răspundă la exigențele credincioșilor care cer certitudinea adevărului asupra existenței sau a inexistenței legăturii cu privire la căsătoria lor eșuată.

Art. 1. Episcopul eparhial în baza can. 192 §1 este ținut să urmeze cu suflet apostolic soții separați sau divorțați care în condițiile lor de viață au abandonat eventual practica religioasă. Astfel acesta împărtășește cu parohii (cfr. Can. 289 §1) solicitarea pastorală cu privire la acești credincioși aflați în dificultate.

Art. 2. Ancheta pre-judiciară sau pastorală care cuprinde în structurile sale parohiale sau eparhiale credincioși creștini separați sau divorțați care se află în dubiu asupra validității priopriei căsătorii sau sunt convinși asupra nulității acesteia, este îndreptată spre a cunoaște condiția lor și de a aduna elemente utile pentru o eventuală celebrare a unui proces judecătoresc ordinar sau mai scurt. Această anchetă se va desfășura în contextul pastorației matrimoniale eparhiale în mod unitar.

Art. 3. Aceeași anchetă va fi încredințată unor persoane considerate potrivite de către Ierarhul locului, dotate cu competențe chiar dacă nu neapărat în domeniul juridico-canonic. Printre acestea sunt în primul rând propriul paroh sau cel care i-a pregătit pe viitori soți  în vederea celebrării cununiei. Această responsabilitate de îndrumător poate fi încredințată și unor alți clerici, persoane consacrate sau laici aprobați de către Ierahul locului.

Eparhia sau diverse eparhii împreună, ținând cont de actualele sisteme de regrupare, pot constitui o singură structură prin intermediul căreia pot oferi acest serviciu și redirecționa, dacă este nevoie, un Vademecum care să poarte elementele esențiale pentru o derulare adecvată a anchetei.

Art. 4. Ancheta pastorală, adună elementele necesare pentru o eventuală introducere a cauzei din partea soților sau din partea avocatului în fața tribunalului competent. Să fie cercetat faptul dacă cele două părți sunt de acord să ceară constatarea nulității.

Art. 5. Odată adunate toate elementele, ancheta se închide cu cererea de introducere a cauzei (libelum), spre a fi prezentat, dacă este cazul, tribunalului competent.

Art. 6. Din moment ce prevederile Codului Canoanelor Bisericilor Orientale trebuie aplicate ținând cont de toate aspectele, exceptând normele speciale, inclusiv cu privire la procesele matrimoniale, ținând cont de can. 1377 §3, actualele reguli nu intenționează să expună pas cu pas totalitatea întregului proces ci mai cu seamă să clarifice principalele inovații legislative și, unde este necesar, să le integreze.

  1. Forumul competent și tribunalele

Art. 7 §1. Titlurile de competență sunt echivalente în baza can. 1358, fiind protejat pe cât posibil principiul proximității între judecător și părți.

§2. Prin intermediul cooperării tribunalelor, mai pe urmă, în conformitate cu can. 1071, să se asigure că oricine, orice parte sau martor, poate participa la proces cu minimul de cheltuieli.

Art. 8 § 1. În eparhiile care nu au un tribunal propriu, Episcopul să se ocupe pentru a forma cât mai repede, chiar și prin intermediul unor cursuri de formare permanentă și continue, promovate de către eparhie sau de către structurile ei ori de către Scaunul Aposotlic în comuniune de intenții, persoane care pot presta această muncă în tribunalul constituit pentru cauzele matrimoniale.

§ 2. Episcopul se poate retrage dintr-un tribunal constituit pentru diverse eparhii în baza can. 1067 §1.

  1. Dreptul de a ataca căsătoria

Art. 9. Dacă soțul moare în timpul procesului, înainte de încheierea cauzei, instanța este suspendată până când celălalt soț interesat cere continuarea ei; în acesr caz trebuie să se demonstreze interesul legitim de a continua cauza.

  1. Introducerea și instrumentalizarea cauzei

Art. 10. Judecătorul poate accepta cererea de nulitate orală ori de câte ori partea solicitantă este împiedicată să prezinte cererea: totodată, acesta să ordone notarului redactarea în scris a unui act ce trebuie să fie citit părții solicitante și aprobat de către aceasta și care ține locul cererii de introducere a cauzei scrise a părții cu toate efectele sale legale.

Art. 11 § 1. Cererea de introducere a cauzei să fie prezentată tribunalului eparhial sau tribunalului pentru diverse eparhii care a fost ales în baza normei prevăzute de can. 1359 § 2.

§ 2. Se consideră că nu se opune acestei cereri de introducere partea acuzată care se încrede în justiția tribunalului sau care citată a doua oară nu dă nici un răspuns.

  1. Sentința, modul de fi atacată și punerea în execuție

Art. 12. Pentru a ajunge la certitudinea morală necesară în baza legii, nu este de ajuns doar valoarea probelor și a indiciilor, ci este necesar ca să fie exclus orice dubiu prudent pozitiv de eroare, în drept și în fapt, pe lângă aceasta fiind exclusă și orice simplă posibilitate a contrariului.

Art. 13.  Dacă o parte a declarat că refuză să primească orice informație cu privire la cauză, se consideră că a renunțat de obține o copie a sentinței. În acest caz îi poate fi înștiințată doar dispoziția sentinței.

  1. Procesul matrimonial mai scurt în fața Episcopului.

Art. 14 § 1. Printre circumstanțele care pot permite tratarea cauzei de nulitate a căsătoriei prin intermediul procesului mai scurt în baza cann. 1369-1373 se includ spre exemplu:

  1. Acea lipsă de credință care poate genera simularea consensului sau eroarea care determină voința.
  2. Timpul scurt al conviețuirii conjugale.
  3. Avortul procurat pentru a evita procreerea.
  4. Contiuna perseverare într-o relație extraconjugală în momentul cununiei sau în timpul imediat următor
  5. Ascunderea dăunătoare a sterilității sau a unei boli grave contagioase sau ascunderea existenței unor copii născuți dintr-o relație precedentă sau din închisoare.
  6. Situația unei căsătorii cu totul neștiutoare asupra ceea ce înseamnă viața conjugală sau care cuprinde și intrarea în sarcină neprevăzută a unei femei.
  7. Violența fizică indusă pentru a obține consensul matrimonial.
  8. Lipsa uzului rațiunii probată prin intermediul documentelor medicale. etc.

§ 2. Printe documentele care susțin cererea de introducere a cauzei de nulitate sunt toate documentele medicale care pot face în mod evident inutilă realizarea unei cercetări medicale din oficiu.

Art. 15. Dacă a fost prezentată o cerere de introducere a cauzei de nulitate matrimonială printr-un proces ordinar, dar Vicarul judecătoresc consideră că acea cauză poate fi tratată prin intermediul unui proces mai scurt, acesta, prin notificarea cererii conform normei can. 1362 § 1, să trimită părții care nu a semnat cererea să comunice tribunalului dacă intenționează să se alăture cerereii prezentate și să participe la proces. Acesta, ori de câte ori este necesar, să invite partea sau ambele părți care au semnat cererea spre a o integra în cel mai scurt timp conform normelor can. 1370.

Art. 16. Vicarul judecătoresc se poate numi chiar el ca și instructor, însă pe cât este posibil, să numească un instructor din eparhia de origine a cauzei.

Art. 17. În emanarea citației în baza can. 1371, părțile să fie informate că dacă nu ar fi fost anexate la cerere, pot, cel puțin cu 3 zile înainte de sesiunea de instrumentalizare a procesului, să prezinte articolele argumentelor în baza cărora se cere interogarea părților sau a martorilor.

Art. 18. § 1. Părțile și avocații lor pot asista la interogarea procesuală a celorlate părți sau a martorilor atâta timp cât instructorul nu consideră, în baza a unor circumstanțe de fapte și persoane, că trebuie să se procedeze într-un mod divers.

§ 2. Răspunsurile părților și a martorilor trebuie să fie redactate în scris de către notar, dar în mod sumar și doar ceea ce se referă la substanța căsătoriei controversate.

Art. 19. Dacă cauza este instrumentalizată la un tribunal pentru diverse eparhii, Episcopul care trebuie să pronunțe sentința este acela al locului care se stabilește în baza competenței prevăzute de can. 1358. Dacă mai apoi sunt mai mulți de unul să se observe pe cât posibil principiul proximității părților și al judecătorului.

Art. 20 § 1. Episcopul eparhial să stabilească în baza prudenței sale modul prin care să pronunțe sentința.

§ 2. Sentința senmată de către Episcop împreună cu notarul, să expună într-un mod succint și ordonat motivele deciziei și în mod ordinar să fie anunțate și părților în limita termenului de o lună de zile din ziua luării deciziei.

  1. Procesul documentar

Art. 21. Episcopul eparhial și Vicarul judecătoresc competenți, să fie determinați în baza can. 1358.



[1] Cfr. Conciliul Vatican II, Const. dogm. Lumen Gentium, nr. 27.

[2] Ioan Paul al II-lea, Const. ap. Sacri canones, 18 octombrie 1990, Proemio, AAS (1990), p. 1037.

 

[3] Cfr. Francisc, Exortația Apostolică Evangelii gaudium, nr. 27, în AAS 105 (2013), p. 1031.