Duminică, 25 octombrie 2015, odată cu celebrarea sfintei Liturghii de către papa Francisc, în bazilica "Sfântul Petru", s-a încheiat în mod oficial Sinodul dedicat familiei.
Aşa cum l-a reflectat presa, a fost un moment de intensă dezbatere, de preocupare adevărată şi sinceră pentru familie, un "a merge împreună", aşa cum l-a catalogat papa Francisc, un semn evident prin care Biserica a arătat încă o dată că este alături de familie.
Au fost şi multe aşteptări. Unele au primit răspuns, altele încă îl citesc printre rânduri, iar unele, probabil că pentru cei care le-au avut, s-au transformat în deziluzii. Un lucru este cert: Nu avea cum să se schimbe esenţa sacramentului Căsătoriei! E evident că, pentru a se înscrie în ceea ce a vrut Creatorul încă de la început, pentru a încheia în mod valid sacramentul căsătoriei este nevoie din start de un bărbat şi de o femeie care, în mod liber şi din iubire, să se unească pentru toată viaţa lor, primind de la Dumnezeu harul necesar pentru a putea împlini tot ceea ce decurge dintr-o astfel de alegere. Este vorba despre indisolubilitatea, unitatea şi fecunditatea familiei.
În consecinţă, Sinodul a confirmat ceea ce Creatorul a intenţionat de la început, ceea ce Biserica a preluat de la Isus Cristos şi ceea ce natura a lăsat în om.
În fond, un copil nu poate fi născut în mod natural din doi bărbaţi sau din două femei; un copil nu poate trăi în mod armonios decât avându-i în preajmă pe cei doi stâlpi de sprijin, pe tata şi pe mama; când lucrurile nu merg bine în familie, nu poţi propune ca variantă "spre bine" divorţul; când un membru este bolnav, nu poţi propune eutanasia ca medicament spre vindecare; când se ajunge la o sarcină nedorită, nu poţi propune avortul care lasă urme adânci în suflet, ca şi în trup; când se doreşte doar plăcerea în actul conjugal, nu se pot propune mijloacele anticoncepţionale care l-ar instrumentaliza pe om şi mai ales pe femeie; când se doreşte o evadare din stresul zilnic, nu poate fi propusă infidelitatea, prostituţia, pornografia şi altele care ar mări ulterior şi mai mult stresul; lipsurilor materiale nu le poţi propune consumismul; valorilor, indiferentismul; familiei tradiţionale nu-i poţi propune ca variante homosexualitatea, lesbianismul, teoria gender, pentru că acestea nu sunt şi nu pot fi niciodată familie; familiilor lipsite de copii nu le poţi propune fertilizarea in vitro sau uterul în chirie, pentru că orice copil este un dar, nu un "produs".
Aparent, sinodul de la Roma nu a adus nimic nou! Dar oare este chiar aşa? Noutatea stă în faptul că Biserica s-a decis să însoţească şi mai mult familia. Nu i-a dat legi, pentru că nu de legi are nevoie, ci de sprijin. Nu a umblat la esenţă, pentru că esenţa aparţine lui Dumnezeu, nu oamenilor! I-a dat în schimb un papă, episcopi şi preoţi care să o însoţească în drumul său, să poarte poverile de zi cu zi alături de ea, să o ducă la izvorul milostivirii, să o caute şi să o panseze şi să o aducă din nou în staul pe cea rănită, să o încurajeze şi să o susţină pe cea în dubii, să o propună ca model pe cea care reuşeşte.
Familia a fost în tot acest timp în centrul atenţiei Bisericii, înseamnă că e importantă, că fără ea, Biserica, societatea, omenirea întreagă nu ar putea exista.
Familie, fii lumină în întunericul de astăzi; fii speranţă în disperarea de astăzi; fii model în dezorientarea de astăzi, fii aşa cum te-a dorit Dumnezeu să fii. Fii familie!
Pr. Felician Tiba
