Te preamăresc, Doamne, că m-ai ridicat
Şi n-ai lăsat să se veselească duşmanii mei asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu,
Am strigat către Tine şi m-ai vindecat.
Doamne, ai scos din iad sufletul meu,
M-ai adus la viaţă ca să nu cobor în groapă.
Cântaţi Domnului cei credincioşi Lui,
Celebraţi pomenirea sfinţeniei Lui.
Că mânia Lui ţine o clipită
Iar bunătatea Sa toată viaţa.
Seara soseşte plânsul
Iar dimineaţa bucuria.
Am spus sigur pe mine:
"Nu mă voi clătina niciodată!"
Doamne, întru bunătatea Ta,
M-ai pus în loc sigur;
Dar când Ţi-ai întors faţa,
M-a cuprins teama.
Către Tine strig Doamne,
Dumnezeului meu îi cer îndurare.
Ce folos ai avea de moartea mea?
Sau de coborârea mea în groapă?
Te va putea oare lăuda ţărâna
Sau ea va putea vesti credincioşia Ta?
Auzi-mă Doamne, fie-ţi milă de mine,
Vino în ajutorul meu!
Mi-ai schimbat plânsul în horă,
M-ai dezbrăcat de veşmântul de tristeţe
Şi m-ai acoperit de bucurie.
Ca să-Ţi cânte inima mea fără-ncetare;
Doamne, Dumnezeul meu, îţi voi mulţumi pururea!
Psalmul 29 este sinteza istoriei mântuirii, a căderii omului şi a răscumpărării sale. E rugăciunea unui om care a fost în faţa unui pericol imens dar acum este în siguranţă datorită Domnului, motiv pentru care îi îndeamnă şi pe alţii să-i aducă mulţumire lui Dumnezeu.
Seara soseşte plângerea iar dimineaţa bucuria. În Sfânta Scriptură seara este simbolul îndepărtării de Dumnezeu, a căderii şi a rătăcirii. Adesea este asociată cu izgonirea lui Adam din paradis şi în general cu păcatul. De aceea noaptea a cuprins pământul la moartea lui Isus care coboară la iad pentru a-i elibera pe oameni. Sf. Ieronim spune că: „Adam s-a ascuns în paradis seara pentru că seara este imaginea văii de lacrimi în care gemem cu toţii, de la Adam şi până azi dar este şi simbol al morţii lui Cristos. Dimineaţa este învierea lui Cristos şi a sufletelor”.
Dar când Ţi-ai întors faţa, m-a cuprins teama. Sf. Atanasie comentează astfel acest verset: „Este suficient ca Tu să-Ţi întorci faţa de la mine, ca eu să mă prăbuşesc, pentru că nu pot sta în picioare fără ajutorul Tău. Fă ca împlinind voia Ta, sufletul meu să fie împodobit de Tine cu frumuseţea”.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
