5. Apostolul si Evanghelia
După cântarea “Sfinte Dumnezeule…”, Liturghia continuă cu lectura Apostolului, adică a unui fragment din Faptele Apostolilor sau din Scrisorile Apostolilor. Urmează apoi lectura Evangheliei, rostită de diacon sau de unul din preoţii celebranţi. Este momentul privilegiat în care Cuvântul Domnului ne este adresat şi fiind un Cuvânt dătător de viaţă, o hrană spirituală pentru sufletul nostru, suntem chemaţi să-l ascultăm, să-l primim şi să-l “digeram”. Predica pe care celebrantul o rosteşte are menirea să ne ajute în tot acest delicat proces, oferindu-ne câteva instrumente, câteva chei ce să ne ajute în inţelegerea Scripturilor. Dacă ne aducem aminte de ucenicii de la Emaus, de după învierea lui Isus, vedem cum Mântuitorul îi insoţeşte pe cei cuprinşi de mrejele descurajării şi le explică Scripturile. În momentul în care încep să inţeleagă se întamplă un lucru uimitor: inimile lor se inflăcărează, descurajarea lasă loc entuziasmului, curajului, ochii lor se deschid şi văd cu adevarat un lucru care până atunci le scăpase, şi anume că Mântuitorul era tot timpul lângă ei. Acesta este efectul Evangheliei asupra vieţii noastre: ne readucem aminte lucrurile esenţiale ale vieţii noastre, descoperim că nu suntem singuri şi că nu avem motive de disperare, deoarece chiar atunci când suntem în mijlocul furtunii, Fiul lui Dumnezeu cel ce a înviat din morţi, Stăpânul Vieţii, este lângă noi.
Sfânta Liturghie oferă de aceea un loc important Evangheliei şi prin simboluri ne ajută sa percepem această centralitate. In primul rand Evanghelia sta pe masa altarului de la inceputul pana la sfârşitul Liturghiei, lângă Tabernacolul sau Chivotul în care şe găseşte Trupul Domnului. Este scoasă în procesiune la Intratul mic, iar preotul o ridică deasupra capului în văzul tuturor. Privirile noastre merg in mod natural înspre ea iar când preotul rosteşte: “Inţelepciune! Drepti!” întelegem că ceva important se petrece. Deasemenea, în mod normal Evanghelia este ornamentată şi împodobită, iar asta nu doar din raţiuni estetice, ci în primul rând pentru a ne ajuta să inţelegem că ceva preţios se ascunde la interior.
Ca sa pătrundem cu adevărat Scripturile, avem nevoie de darul Spiritului Sfânt. Acelaşi Spirit care i-a iluminat pe cei ce le-au scris, trebuie să ne ilumineze pe noi, cei care le citim. Avem deasemenea nevoie de o convertire interioară, la lumina poruncilor lui Cristos. Rugăciunea pe care o recită preotul înainte de proclamarea Evangheliei este semnificativă în acest sens:
."Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina fara stricăciune a cunoaşterii dumnezeirii Tale şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcând-le, viaţa sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bună-plăcerea ta gândind şi săvârsind. Că Tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Celui fără de început Părintelui Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."
Cel ce este luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre, Isus Mântuitorul nostru, să ne dăruiască tuturor harul înţelegerii Sfintelor Scripturi!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
