(Duminica Tânărului bogat)
În evanghelia de astăzi ne mişcăm încontinuu între două planuri. Aceleaşi cuvinte utilizate la un nivel strict uman, Isus le preia pentru a-l conduce pe cel ce se apropie de El, la un nivel mult mai înalt, dezvăluind astfel adevăratul lor sens. Bietele căutari umane ale binelui, ale bogaţiilor menite să dăruiască fericirea sau plinătatea vieţii, trădează de fapt o căutare mult mai profundă, pornită din adâncimea sufletului omenesc, acolo unde se pastrează neatinsă licărirea divină lăsată de Cel ce l-a creat. Înspre aceasta profunzime, Fiul Omului încearca să ne conducă pe fiecare dintre noi: “duc in altum!”
Astăzi un tânăr plin de bunuri, îl caută pe singurul Bun cu adevărat! Pare sa aibă de toate, evanghelia ne spune că are bogăţii nenumărate, însă simte fără umbră de dubiu că ceva îi scapă. Este și virtuos: a ţinut toate poruncile, însă îi lipseşte plinatatea lor. A moştenit multe, însă nu are acces la adevărata Moștenire. În acelaşi timp, chiar dacă pare să dorească viaţa veşnică, este mult prea legat de cea pământească, fiindcă tocmai în momentul în care se apropie în sfarşit de soluţia mult dorită a problemei lui, renunţă şi se îndepărtează întristat.
Poate ca și tânărul şi noi avem tendinţa de a focaliza doar prima parte a răspunsului Mântuitorului, cel care se referă la renunțare. Credem că adevărata soluţie este renunţarea la bogăţii. Ar fi însă doar o altă poruncă de împlinit. Însă mântuirea nu stă în porunci: este imposibilă! Evanghelia de astăzi ne-o spune foarte clar: “este cu neputinţă la oameni”. Adevărata soluţie este urmarea lui Isus. “…iar apoi vino de mă urmează!” Isus este viaţa veşnică! Renunţarea la bogăţii este doar renunţarea la un obstacol, așa cum vedem în cazul tânărului de astăzi. Dar viaţa veşnică este urmarea lui Cristos, Calea, Adevărul și Viaţa.
Petru face o constatare surprinzătoare: tocmai în momentul în care Mântuitorul vorbeşte despre faptul că mântuirea este imposibilă la oameni, folosind metafora cămilei ce pare să treacă mai ușor decât bogatul prin urechile acului, Primul dintre Apostoli spune: “iată, noi am renunţat la toate şi te-am urmat!” Ce se întamplă de fapt? Se întâmplă exact ce spuneam mai devreme: logica umană şi cea divină sunt pe dos una faţă de cealaltă. Tânărul se îndepărtează întristat fiindcă pune pe primul loc renunţarea la bogăţii. Privirea lui interioară este focalizată pe bogaţiile la care trebuie să renunţe. În funcţie de acestea se situează alegerea lui pentru Cristos. Petru şi ceilalţi în schimb, pun pe primul loc urmarea Mântuitorului şi îşi dau seama că bogăţiile cad de la sine. De ce? Fiindcă adevărata lor bogaţie devine Dumnezeu. E la fel ca în evanghelia din duminica trecută. Nu putem ierta dacă nu am simţit cu adevărat ce înseamnă iertarea lui Dumnezeu pentru noi. Nu putem renunţa la această lume şi la bogăţiile ei dacă nu am simţit dulceaţa bogăţiei de haruri şi de fericire pe care Isus o revarsă în inima noastră. Iar pentru a o simţi trebuie să începem să mergem pe urmele Lui. Tânărul de astăzi mai avea de făcut doar un pas, cel pe urmele lui Isus, pentru a primi bucuria ce să-i îngăduie să se desprindă de bogaţiile sale. În schimb face pasul înapoi, înspre tristeţea acestei lumi.
Pentru noi se repetă în fiecare zi aceeaşi dilemă: vom face pasul înspre Cristos şi astăzi? Urechile acului sunt mult prea strâmte pentru cămila bogăţiilor noastre. Isus ne propune însa o soluţie: aceea de a transfera bogăţiile înspre sufletul nostru. Un fel de tranzacţie la Bursa Cerului…
Evanghelia după Matei 19,16-26
In vremea aceea, venind un tânăr la Isus, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: de ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: care? Iar Isus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Isus i-a zis: dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Isus a zis ucenicilor Săi: adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Isus, privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.