În centrul omiliei papei Francisc, la Sfânta Liturghie de vineri, 17 mai, din capela Casei Sfânta Marta din Vatican, s-a aflat Evanghelia zilei ce istoriseşte despre Isus cel înviat care-l întreabă de trei ori pe Petru dacă îl iubeşte. „Este un dialog de iubire dintre Domnul şi discipolul său”, explică Pontiful care a reparcurs istoria întâlnirilor dintre Petru şi Isus: de la acel dintâi „urmează-mă” la noul nume „Chefa” (Piatră), care se referă la misiunea sa şi, chiar dacă Petru nu înţelesese nimic, după cum a subliniat Papa, misiunea lui Petru exista deja.
Apoi, când Petru îl recunoaşte ca fiind Cristos, iar imediat după aceea spune nu căii crucii, Isus îi răspunde: „Pleacă de la Mine, Satană! Şi „el acceptă această umilinţă”. Deseori, Petru „credea despre sine că este unul nemaipomenit”, a explicat Papa, amintind cum în grădina Ghethsemani „s-a înflăcărat” apucând sabia pentru a-l apăra pe Isus, pentru ca apoi să-l renege de trei ori.
Şi, când Isus îl fixează cu acea privire „atât de intensă” Petru plânge, aminteşte Pontiful, subliniind că în aceste întâlniri Isus maturizează într-un fel sufletul, inima lui Petru, o face să crească în iubire.
Astfel Petru, când aude că Isus îl întreabă de trei ori „Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti?”, Petru se ruşinează pentru că îşi aminteşte cum l-a renegat de trei ori, spunând că nu-l cunoaşte: „Petru a rămas îndurerat că pentru a treia oară Domnul îl întreba Mă iubeşti? Această durere, această ruşine… Mare om, acest Petru… păcătos, păcătos. Dar Domnul îl face să simtă că este păcătos, aşa cum ne face şi pe noi să simţim că suntem păcătoşi. Problema nu constă însă în a fi păcătoşi, ci în a nu ne căi de păcate, a nu ne ruşina de ceea ce am făcut. Acesta este problema. Dar Petru simte această ruşine şi umilinţă, nu-i aşa? Da, Petru a păcătuit, dar inima mare pe care o avea l-a condus la o nouă întâlnire cu Isus şi la bucuria iertării”.
Domnul nu-şi încalcă promisiunea când îi spune: „Tu eşti piatra”, spunându-i apoi: „Paşte oile mele”, încredinţând turma unui păcătos: „Petru era păcătos, dar nu era unul corupt, trebui înţeles acest lucru? Da, toţi putem fi păcătoşi, dar să nu fim corupţi. Am aflat odată despre un preot, un paroh bun, care lucra bine şi care a fost numit episcop. Dar el avea o suferinţă spirituală şi nu se simţea demn să fie episcop, de aceea s-a dus la un confesor să se spovedească. Confesorul l-a ascultat şi i-a spus: Nu te speria. Dacă Petru, cu ditamai vina a ajuns papă, tu mergi înainte. Aşa este Domnul, aşa este El. Domnul ne face să ne maturizăm prin întâlnirile cu El chiar dacă avem slăbiciuni, cu condiţia să ne recunoaştem păcatele”.
Petru s-a lăsat modelat de numeroasele întâlniri cu Isus şi acest lucru – a explicat Papa – „ne este de folos tuturor, pentru că suntem pe aceiaşi cale”. „Mare om, Petru” – a subliniat Papa – „nu pentru că este nemaipomenit” ci pentru că „este nobil, are o inimă nobilă, şi această nobleţe îl face să plângă, să se întristeze, să se ruşineze şi să-şi asume misiunea de a paşte turma”.
„Să-i cerem Domnului astăzi ca acest exemplu de viaţă a unui om care se întâlneşte permanent cu Domnul, pe care Domnul îl purifică şi-l face să se maturizeze, să ne ajute să mergem mai departe, căutându-l şi aflându-l pe Domnul. Dar, mai mult decât aceasta, este important să lăsăm pe Domnul să ne întâlnească, ceea ce este un har. Pentru ne învaţă tocmai acest har, pe care să-l cerem astăzi Domnului. Aşa să fie!”
Sursa:
ro.radiovaticana.va
