În Domnul mi-am găsit scăparea.
Cum puteți să-mi spuneți: "Mută-te în munţi, ca o pasăre?"
Iată ! păcătoşii își întind arcul, își fixează săgețile,
Ca să străpungă în întuneric pe cei drepţi la inimă.
Când se clatină temeliile,
Ce poate face omul drept ?
Domnul este în templul Său cel sfânt,
Domnul are tronul în ceruri.
Ochii Lui privesc spre cel sărac,
Pupilele lui cercetează pe fii oamenilor.
Domnul scrutează pe cel drept şi pe cel necredincios;
Și îl urăște pe cel ce îndrăgește violența.
Va ploua peste păcătoşi foc şi pucioasă;
Suflare de vânt arzător este partea paharului lor.
Că drept este Domnul şi iubește dreptatea,
Drepții vor vedea chipul său.
Când se clatină temeliile, ce poate face omul drept ? Ispita care străbate toate timpurile este aceea de a spune că cei răi sunt în posturile cheie. În versetul acesta imaginea răului care pare să domine este împinsă și mai mult prezentând aproape apocaliptic momentul în care toate se cutremură. Temeliile sunt principiile, instituțiile, conducătorii. Sentimentul pe care îl are omul drept în fața unei asemenea vederi este cel de izolare, de neputință. De aceea versetele care urmează așează ordinea stăpânirii reale a lui Dumnezeu care e stăpân al lumii și iubește dreptatea.
Va ploua peste păcătoşi foc şi pucioasă. Foc și pucioasă este pedeapsa pe care a primit-o Sodoma și Gomora atunci când Domnul trece pe la ei după ce l-a vizitat pe Avraam. Inospitalitatea oamenilor din cele două cetăți a atras pedeapsa cuvenită răului. Cei ce săvârșesc fărădelegea fără să se întoarcă spre Domnul își primesc răsplata în continuitatea propriilor fapte. Ea se găsește în partea opusă mântuirii care se dă prin Potirul împărtășirii cu Cristos, Soarele dreptății.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
