”Copiii sunt bucuria familiei și a societății”: a spus papa Francisc la audiența generală de miercuri, continuând seria catehezelor dedicată familiei din perspectiva învățăturii creștine. La saluturile finale, Pontiful a făcut un apel în favoarea recentelor victime din Marea Mediterană, a îndemnat credincioșii să se roage pentru consistoriul public din următoarele zile și a menționat Ziua mondială a bolnavului pe care Biserica Catolică o marchează anual la 11 februarie, comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes.
• ”Urmăresc cu îngrijorare știrile care vin de la Lampedusa, unde se numără alți morți printre imigranți din cauza frigului în timp ce traversau Marea Mediterană. Doresc să le asigur pe victime de rugăciunea mea și să încurajez din nou la solidaritate, ca nimănui să nu-i lipsească ajutorul necesar”.
• ”Vă invit să vă rugați pentru consistoriul care va avea loc zilele următoare. Duhul Sfânt să asiste lucrările Colegiului Cardinalilor și să-i lumineze pe noii cardinali și slujirea lor adusă Bisericii”.
• ”Astăzi se celebrează comemorarea liturgică a Fericitei Fecioare Maria de la Lourdes și se marchează Ziua mondială a bolnavului. Dragi tineri, dispuneți-vă să fiți «ochi pentru cel care nu poate vedea și picioare pentru cel care nu poate merge»; dragi bolnavi, simțiți-vă întotdeauna sprijiniți de rugăciunea Bisericii; și voi, dragi soți recent căsătoriți, iubiți viața care este întotdeauna sacră, chiar și când este marcată de slăbiciune și de boală”.
La cateheza audienței generale, după ce a vorbit săptămânile trecute despre rolul mamei și al tatălui în familie, papa Francisc a subliniat importanța copiilor. ”Bucuria fiilor – a spus Pontiful – face să tresalte inima părinților și deschide din nou către viitor. Fiii sunt bucuria familiei și a societății. Nu sunt o chestiune de biologie reproductivă, nici unul din numeroasele feluri de a se realiza. Cu atât mai puțin o proprietate a părinților. Fiii sunt un dar. Fiecare este unic și irepetabil, și în același timp, legat în mod inconfundabil de rădăcinile proprii. A fi fiu și fiică, după planul lui Dumnezeu, înseamnă a duce mai departe în sine memoria și speranța unei iubiri care s-a împlinit acceptând viața unei alte ființe umane, originală și nouă. Iar pentru părinți, fiecare copil este diferit, are o diversitate”.
• ”Îngăduiți-mi o amintire de familie. Îmi amintesc că mama spunea despre noi – eram cinci frați și surori. Când o întrebam care era copilul preferat, ea răspunde: ”Eu am cinci fii, ca cinci degete. Dacă mă lovesc la acest deget, mă doare. Dacă mă lovesc la celălalt, mă doare. Mă dor toate cinci. Toți sunt ai mei, dar toți sunt diferiți ca degetele de la mână. Aceasta este familia. Cu diferențe între fii, dar toți sunt fii”.
Părinții își iubesc copilul pentru că este fiul lor, ”nu pentru că este frumos, pentru că este așa sau altfel, ci pentru că este copilul lor. Nu pentru că gândește la fel ca mine sau pentru că întruchipează dorințele mele. Un fiu este un fiu: o viață care se naște din noi dar care este destinată pentru el, pentru binele său, binele familiei, al societății, al omenirii întregi. De aici decurge și profunzimea experienței umane de a fi fiu sau fiică, o experiență care ne permite să descoperim dimensiunea cea mai gratuită a iubirii, care nu încetează să ne uimească. Este frumusețea de a fi iubit mai înainte: fiii sunt iubiți mai înainte de a veni pe lume. De câte ori mă întâlnesc cu mame care îmi arată pântecele însărcinat și îmi cer binecuvântarea, pentru că acești copii sunt iubiți mai înainte de a veni pe lume! Aceasta este gratuitatea, aceasta este iubirea: sunt iubiți mai înainte, ca iubirea lui Dumnezeu care ne iubește mereu înaintea noastră. Sunt iubiți mai înainte de a face ceva pentru a merita, mai înainte de a învăța să vorbească sau să gândească, ba chiar mai înainte de a veni pe lume. A fi fii este condiția fundamentală pentru a cunoaște iubirea lui Dumnezeu, izvorul ultim al acestei adevărate minuni. În sufletul oricărui fiu, oricât de vulnerabil ar fi, Dumnezeu pune sigiliul acestei iubiri, care stă la baza demnității lui personale, o demnitate pe care nimeni și nimic nu va putea să o distrugă”.
• ”Porunca a patra – a reluat papa Francisc la cateheza audienței generale – cere fiilor, și toți suntem fii, să-și cinstească tatăl și mama (cf Ex 20,12). Această poruncă vine imediat după cele care se referă la Dumnezeu însuși. După cele trei porunci care se referă la Dumnezeu, vine cea de a patra. Într-adevăr, aceasta are în sine ceva sacru, ceva dumnezeiesc, ceva care stă la rădăcina oricărei alte forme de respect între oameni. Și în formularea biblică a celei de a patra porunci se adaugă: «Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău». Legătura virtuoasă între generații este garanție de viitor, și este garanția unei istorii cu adevărat umane. O societate de fii care nu-și cinstește părinții este o societate fără cinste. Când părinții nu mai sunt cinstiți, se pierde cinstea! Este o societate destinată să se umple cu tineri uscați și lacomi. Dar este și o societate zgârcită de generații, căreia nu-i place să se înconjoare de fii, care îi consideră mai presus de toate o grijă, o povară, un risc, este o societate în depresie”.
Papa Francisc s-a referit în această privință la Europa unde societatea este în depresie pentru că nu vrea să aibă copii, iar nivelul natalității nu ajunge la 1%. ”De ce? Fiecare dintre noi să se întrebe și să răspundă. Dacă o familie generoasă în copii este privită ca și cum ar fi o povară, ceva nu merge. Nașterea copiilor trebuie să fie responsabilă, cum învață și enciclica Humanae Vitae a Fericitului Paul al VI-lea, dar a avea mai mulți copii nu poate deveni automat o alegerea iresponsabilă. În plus, a nu avea copii este o alegere egoistă. Viața reîntinerește și dobândește energii înmulțindu-se: se îmbogățește, nu devine mai săracă! Fiii învață să-și asume familia lor, maturizând prin împărțirea cu ceilalți sacrificiile ei, cresc în aprecierea darurilor ei. Experiența fericită a fraternității însuflețește respectul și grija față de părinți, cărora le este datorată recunoștința noastră”. Remarcând că mulți dintre cei prezenți au copii și că, de fapt, toți sunt fii, Papa i-a îndemnat să facă un minut de tăcere și fiecare să se gândească la copiii săi și la părinții săi pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru darul vieții. ”Domnul să-i binecuvânteze pe părinții noștri și să-i binecuvânteze pe copiii voștri!”.
În fine, papa Francisc a încheiat cateheza audienței generale cerând ca Isus Cristos, ”Fiul cel veșnic, să ne ajute să găsim calea unei noi iradieri a acestei experiențe umane” a condiției de fiu. ”Înmulțirea generării conține o taină de îmbogățire a vieții tuturor, care vine de la Dumnezeu însuși. Trebuie să o redescoperim, sfidând prejudecățile, și să o trăim în credință și bucurie desăvârșită. Și vă spun: cât este de frumos când trec printre noi și văd tații și mamele care își ridică copiii ca să fie binecuvântați: este un gest aproape dumnezeiesc. Vă mulțumesc pentru gestul acesta!”.
Primiți acum și Binecuvântarea Apostolică a papei Francisc, invocată la finalul audienței generale de miercuri, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.