În seara Joii Sfinte, 2 aprilie 2026, Leon al XIV-lea a celebrat Sfânta Liturghie a Cinei Domnului în bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei. La ritul Spălării picioarelor, pontiful a spălat picioarele a doisprezece preoți ai diecezei de Roma. În omilia sa, papa a subliniat importanța gestului pe care Isus îl face pentru apostolii săi, cel al spălării picioarelor, ”un gest care rezumă revelația lui Dumnezeu”.
”A ne lăsa să fim slujiți de Domnul este, așadar, condiția pentru a sluji așa cum a făcut el. ”Dacă nu te voi spăla”, i-a spus Isus lui Petru, ”nu vei avea parte cu mine” (Ioan 13,8): dacă nu mă primești ca slujitor, nu poți să mă crezi și să mă urmezi ca Domn. Spălându-ne trupul, Isus ne curăță sufletul. În el, Dumnezeu a dat un exemplu nu despre cum se stăpânește, ci despre cum se eliberează; despre cum se dăruiește viața, nu despre cum se distruge”, a evidențiat papa Leon al XIV-lea joi, 2 aprilie a.c., la omilia Celebrării Cinei Domnului, în bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei. La Sfânta Liturghie, cu ritul Spălării picioarelor, pontiful a spălat picioarele a doisprezece preoți aparținând diecezei de Roma.
Sfântul triduum al patimii, morții și învierii Domnului
”Liturgia solemnă din această seară”, a spus papa la omilia Sfintei Liturghii, ”ne introduce în sfântul triduum al patimii, morții și învierii Domnului. Trecem acest prag nu ca spectatori, nici din inerție, ci mai degrabă ca oaspeți speciali ai lui Isus însuși: ca oaspeți ai Cinei în care pâinea și vinul devin pentru noi Sacramentul mântuirii. Într-adevăr, participăm la un ospăț în timpul căruia Cristos, ”iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit” (Ioan 13,1): iubirea sa devine gest și hrană pentru toți, revelând dreptatea lui Dumnezeu. În lume, tocmai acolo unde răul se dezlănțuie, Isus iubește definitiv, pentru totdeauna, cu întreaga sa ființă”.
Un gest al revelației lui Dumnezeu
La Cina cea de Taină, a continuat episcopul Romei, ”el spală picioarele apostolilor săi, spunând: ”Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu” (Ioan 13,15). Gestul Domnului este una cu masa la care ne-a invitat. Este un exemplu al sacramentului: confirmându-i sensul, ne dă o sarcină pe care dorim să o îmbrățișăm ca hrană pentru viața noastră. Evanghelistul Ioan alege cuvântul grecesc upódeigma pentru a relata evenimentul la care a fost prezent: înseamnă ”ceea ce se arată chiar sub ochi”. Ceea ce ne arată Domnul, luând apa, vasul și ștergarul, este mult mai mult decât un model moral. El ne oferă propriul său mod de viață: spălarea picioarelor este un gest care rezumă revelația lui Dumnezeu, un semn exemplar al Cuvântului întrupat, amintirea sa inconfundabilă. Îmbrățișând condiția de slujitor, Fiul revelează gloria Tatălui, răsturnând criteriile lumești care ne întinează conștiința”.
Măreția lui Dumnezeu
Împreună cu surpriza tăcută a discipolilor săi, a evidențiat pontiful, ”chiar și mândria umană ne face să deschidem ochii la ceea ce se întâmplă: asemenea lui Petru, care inițial se opune inițiativei lui Isus, și noi trebuie ”să învățăm mereu, din nou, că măreția lui Dumnezeu este diferită de ideea noastră de măreție, […] pentru că dorim sistematic un Dumnezeu al succesului și nu al patimilor” (Omilia la Cina Domnului, 20 martie 2008). Aceste cuvinte ale papei Benedict al XVI-lea recunosc clar că suntem mereu tentați să căutăm un Dumnezeu care ”ne slujește”, care ne face să câștigăm, care este la fel de util ca banii și puterea. Nu reușim însă să înțelegem că Dumnezeu ne slujește cu adevărat, da, dar prin gestul gratuit și umil de a spăla picioarele: aceasta este omnipotența lui Dumnezeu. Astfel se împlinește dorința de a dedica viața celor care, fără acest dar, nu pot exista. Domnul îngenunchează pentru a-l spăla pe om, din iubire pentru el. Și darul divin ne transformă”.
Avem nevoie de exemplul lui Isus
”Dumnezeu adevărat și om adevărat”, a mai spus papa Leon, ”Cristos ne oferă, în schimb, un exemplu de devotament, de slujire și de iubire. Avem nevoie de exemplul său pentru a învăța să iubim, nu pentru că suntem incapabili, ci tocmai pentru a ne educa pe noi înșine și unii pe alții la iubirea adevărată. A învăța să acționăm ca Isus, Semn pe care Dumnezeu îl imprimă în istoria lumii, este sarcina unei întregi vieți”.
Cristos, izvorul și modelul carității noastre
”Să învățăm de la Isus această slujire reciprocă”, a îndemnat pontiful, subliniind că Isus ”nu ne cere să i-o restituim lui, ci să o împărtășim între noi: ”şi voi sunteţi datori să vă spălați picioarele unii altora” (Ioan 13,14). Astfel comenta papa Francisc: aceasta «este o datorie care îmi vine din inimă. O iubesc. Iubesc aceasta și iubesc să-o fac pentru că așa m-a învățat Domnul» (Omilia din cadrul Liturghiei de la Cina Domnului, 28 martie 2013). El nu vorbea despre un imperativ abstract, o poruncă formală și fără sens, ci își exprima zelul ascultător față de caritatea lui Cristos, izvorul și modelul carității noastre. Exemplul dat de Isus nu poate fi urmat din comoditate, fără tragere de inimă sau din ipocrizie, ci numai din iubire. A ne lăsa să fim slujiți de Domnul este, așadar, condiția pentru a sluji așa cum a făcut el. ”Dacă nu te voi spăla”, i-a spus Isus lui Petru, ”nu vei avea parte cu Mine” (Ioan 13,8): dacă nu mă primești ca slujitor, nu poți să mă crezi și să mă urmezi ca Domn. Spălându-ne trupul, Isus ne curăță sufletul. În el, Dumnezeu a dat un exemplu nu despre cum se stăpânește, ci despre cum se eliberează; despre cum se dăruiește viața, nu despre cum se distruge”.
”Așa dorim să urmăm exemplul Domnului”
”Așadar”, a mai evidențiat Sfântul Părinte, ”în fața unei umanități îngenunchiate de numeroasele exemple de brutalitate, să îngenunchem și noi ca frați și surori ai celor asupriți. Așa dorim să urmăm exemplul Domnului, împlinind ceea ce am auzit din Cartea Exodului: ”Această zi să vă fie memorial” (Exodul 12,14). Da, întreaga istorie biblică converge spre Isus, adevăratul Miel pascal. Prin El, figurile din vechime capătă sensul lor deplin, pentru că Isus Cristos, Mântuitorul, celebrează Paștele umanității, deschizând pentru toți trecerea de la păcat la iertare, de la moarte la viața veșnică: ”Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!” (1 Corinteni 11,24).
Slujirea Poporului lui Dumnezeu
”Reînnoind gesturile și cuvintele Domnului”, a conchis episcopul Romei, ”chiar în această seară rememorăm instituirea Euharistiei și al Ordinului sacru. Legătura intrinsecă dintre cele două Sacramente reprezintă dăruirea perfectă a lui Isus, marele Preot și Euharistia vie în veșnicie: în pâinea și vinul consacrate se află «Taina iubirii, semn al unității, legătură a carității, ospăț pascal, în care îl este primit Cristos, sufletul este umplut de har și ni se dă garanția gloriei viitoare» (Const. dogm. Sacrosanctum Concilium, 47). În episcopi și preoți, constituiți ”preoți ai noului Legământ” conform poruncii Domnului (Conciliul de la Trento, De Missae Sacrificio, 1), se află semnul carității sale față de întreg Poporul lui Dumnezeu, pe care suntem chemați să-l slujim, preaiubiți confrați, cu toată ființa noastră. Joia Sfântă este, așadar, o zi de recunoștință arzătoare și de fraternitate autentică. Adorația euharistică din această seară, în fiecare parohie și comunitate, să fie un moment de contemplare a gestului lui Isus, îngenunchind așa cum a făcut el și cerând puterea de a-l imita în slujire cu aceeași iubire”.
***
De amintit că în Vinerea Sfântă, 3 aprilie a.c., papa prezidează Celebrarea Patimii Domnului în bazilica San Pietro la ora 17.00.
Tot în Vinerea Sfântă, papa merge la amfiteatrul Colosseum din Roma unde, la ora 21.15, prezidează tradiționala devoțiune ”Via Crucis” (Calea Crucii). Momentul de rugăciune este transmis în direct în mondoviziune.
