În orașul Piazza Armerina, din sudul Italiei, un cetățean a găsit o sumă de 4.350 de euro și i-a restituit proprietarului prin intermediul carabinierilor: informează Migrantipress, publicație a fundației catolice ”Migrantes” din cadrul Conferinței Episcopale Italiene. Trecătorul de care vorbim a simțit că banii aceia, găsiți pe stradă, nu-i aparțin, și i-a dus la carabinieri pentru a-i face să ajungă la cel care i-a pierdut.
Un gest pe care l-ar fi făcut oricine? Probabil, dar este relevant faptul că cel care l-a făcut poartă un nume care nu sună familiar pentru urechile europenilor. Se numește Samuel Oladeji Ademokun, are 43 de ani, imigrant nigerian, care trăiește de pe o zi pe alta și nu-și permite în fiecare zi o masă caldă. Este creștin, originar din zona Akure din sud-vestul Nigeriei și a fost constrâns să fugă pentru că aici creștinii sunt persecutați.
Ajuns la Lampedusa cu o barcă supraîncărcată de sărmani din pântecele Africii după ce a bătut la picior deșertul Sahara, Samuel a fost găzduit pentru o vreme într-o casă de primire din Piazza Armerina. A obținut protecția internațională și a învățat limba italiană, după care a plecat din Sicilia pentru a merge la Napoli, unde era luat cu ziua la culesul roșiilor. Noaptea dormea în gările orașului sau în stațiile de metrou.
Acum câteva luni s-a întors în orașul Piazza Armerina, unde trăiește din activități modeste, fiind angajat cu ziua la diferite munci.
În Nigeria a lăsat acasă trei fetițe și soția, alături de care visează ca într-o zi să fie din nou împreună. ”Este scopul vieții mele – afirmă Samuel – aș dori ca soția și fetițele să fie aici lângă mine. Aici ar putea trăi în pace și ar avea posibilitatea să meargă la școală fără nici un pericol”.
Pentru gestul său de onestitate, Samuel a primit o recompensă de 50 de euro. Merita mai mult – au comentat unii - date fiind condițiile lui de indigență materială. Dar în această perioadă în care imigranții sunt considerați dușmani, o problemă socială sau, în cele mai fericite cazuri, o prezență nedorită, Samuel era bucuros și cu atât, pentru că în acest fel mai face un pas către visul vieții sale: să-i aibă din nou alături pe cei dragi, care au rămas departe.
Sursa:ro.radiovaticana.va
