Puterea lui era să fie un creștin adevărat, fără compromisuri, știind bine că propria misiune nu se termină odată cu moartea și că violența dușmanilor nu va învinge niciodată.
de Shahbaz Bhatti
Ceea ce urmează reprezintă mărturia lui Shahbaz Bhatti, Ministrul pakistanez pentru Minoritățile Religioase, ucis pe 2 martie de un grup de fundamentaliști islamici, care l-au „pedepsit”, deoarece încerca să modifice legea blasfemiei care, în 25 de ani de aplicare a pus capăt vieții a sute de creștini. Textul este preluat din ”Creștini în Pakistan. Speranța în încercări”, Marcianum Press, 2008.
”Numele meu este Shahbaz Bhatti. M-am născut într-o familie catolică. Tatăl meu, profesor în pensie, și mama mea, casnică, m-au educat în conformitate cu valorile creștine și cu învățăturile Bibliei, care mi-au influențat copilăria.
De mic copil obișnuiam să merg la Biserică și să găsesc multă inspirație în învățăturile, în sacrificiul, și în răstignirea lui Isus. Iubirea lui Isus a fost cea care m-a determinat să-mi ofer serviciile Bisericii. Condițiile îngrozitoare în care trăiau creștinii în Pakistan m-au șocat. Îmi amintesc de o vineri dinaintea Paștilor, când aveam doar 13 ani: ascultam o predică despre jertfa lui Isus pentru răscumpărarea și pentru mântuirea lumii. Și m-am gândit să corespund iubirii Sale, oferind iubire fraților și surorilor noastre, punându-mă în slujba creștinilor, în special a celor săraci, a celor nevoiași și a celor persecutați care trăiesc în această țară islamică.
Mi-au fost propuse poziții înalte în guvern și mi s-a cerut să renunț la lupta mea, dar întotdeauna am refuzat, chiar cu riscul propriei mele vieți. Răspunsul meu a fost mereu același: „Nu, eu vreau să-l servesc pe Isus ca un om obișnuit”. Acest devotament mă face fericit. Nu vreau popularitate, nu vreau poziții de putere. Vreau doar un loc la picioarele lui Isus. Vreau ca viața mea, caracterul meu, acțiunile mele să vorbească pentru mine, spunând că îl urmez pe Isus Cristos. Această dorință este atât de puternică în mine încât m-aș considera privilegiat dacă - în străduințele mele combative pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, pe cei săraci, pe cei persecutați în Pakistan - Isus Cristos va dori să accepte sacrificiul vieții mele.
Vreau să trăiesc pentru Cristos și pentru El vreau să mor. Nu simt nici o teamă în această țară. De multe ori extremiști au vrut să mă omoare, întemnițându-mă; m-au amenințat, m-au persecutat și mi-au terorizat familia. Eu susțin că, atâta timp cât voi trăi, până la ultima mea suflare, voi continua să-L servesc pe Isus și pe această săracă și suferindă umanitate: creștinii, nevoiașii și săracii.
Cred că creștinii din întreaga lume, care le-au întins o mână de ajutor musulmanilor afectați de cutremurul din 2005, au construit punți de solidaritate, de iubire, de înțelegere, de cooperare și de toleranță între cele două religii. Dacă aceste eforturi vor continua sunt convins că vom reuși să câștigăm inimile și mințile extremiștilor. Acest lucru va produce o schimbare în bine: oamenii nu se vor mai urî, nu vor mai ucide în numele religiei, ci vor cultiva pacea și înțelegerea în această regiune.
Vreau să vă spun că găsesc multă inspirație în Sfânta Scriptură și în viața lui Isus Cristos. Cu cât citesc mai mult Vechiul și Noul Testament, cu atât mai mult mi se consolidează tăria și determinarea. Când reflectez asupra faptului că Isus Cristos a sacrificat totul, că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său pentru răscumpărarea și pentru mântuirea noastră, mă întreb și eu cum pot urma drumul Golgotei. Domnul nostru a spus: „Vino după Mine, ia-ți crucea și urmează-Mă”.
În versetele din Biblie pe care le iubesc cel mai mult, citim: „Am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol, și M-ați îmbrăcat; bolnav, și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine” (Mt 25, 35-36). Astfel, atunci când îi văd pe cei săraci și nevoiași, cred că sub aspectul lor este Isus, care vine să mă întâlnească. Pentru aceasta încerc să fiu întotdeauna de ajutor, împreună cu colegii mei, acordând ajutor celor nevoiași, celor flămâzi și celor însetați.
Cred că nevoiașii, săracii, orfanii, indiferent de religia lor, ar trebui să fie considerați în primul rând ca și ființe umane. Cred că acele persoane fac parte din trupul meu în Cristos și că reprezintă partea persecutată și nevoiașă din trupul lui Cristos. Dacă noi ducem la îndeplinire această misiune, cu siguranță vom câștiga un loc la picioarele lui Isus, iar eu Îl voi putea privi fără rușine”.
Traducere: Liviu Ursu
