Meditație pentru Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci Ev Io 3,13-17
Pentru mulți probabil e puțin ciudată imaginea unui șarpe de bronz ca cel înălțat de către Moise, la care Isus face referință. De fapt Moise, cel ce îi conduce prin deșert, inspirat de Dumnezeu, vrea să revigoreze în sufletul israeliților încrederea în Cel de Sus, în iubirea lui, în grija lui paternă. Fiindcă ce se întâmplase de fapt? Era un moment al păcatului, al lipsei de încredere în ajutorul divin. După marele semne ce au dat tărie și vigoarea credinței poporului, urmează și momente dificile, tipice vieții în deșert: lipsa apei, a hranei, arșița soarelui, oboseala. Toate acestea sunt asemenea șerpilor veninoși ce năpădesc asupra poporului ales și care, simbol al dubiilor, al păcatelor și al neîncrederii, mușcă din sufletele lor și ale noastre și ne înveninează existența. Într-o astfel de situație, Moise face un șarpe de bronz și îl pune în fața poporului. Fiind un semn de Sus, tot cel ce privește la el cu încredere în cuvântul lui Dumnezeu este mântuit de veninul șarpelui neîncrederii și ascultând glasul Domnului primește din nou viața. Totul se joacă de fapt între credința sau neîncrederea în Providența Divină.
Isus folosește această imagine pentru a ne readuce aminte de imensa iubire a lui Dumnezeu pentru noi. Și noi, ca și israeliții odinioară, suntem invitați să privim la Crucea Mântuitorului și să ne aducem aminte astfel cât de mult a iubit Dumnezeu lumea. Contemplăm sacrificiul Fiului Unul născut, trimis de Tatăl pentru a fi lângă noi, pentru a lua păcatele noastre asupra lui, pentru a se sui pe Cruce și a muri în locul nostru. Crucea ne vorbește de dragostea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi. Ridicând ochii înspre ea ne mântuim de mușcătura înveninată a celui rău care încearcă să ni-l înfățișeze pe Dumnezeu ca pe un tiran.
Contemplând rănile Domnului simțim veridicitatea cuvintelor evangheliei: Isus nu a venit pentru a judeca, ci pentru a mântui. Chiar dacă mântuirea trebuia să însemne patimă, suferință și moarte.
Prin urmare crucea, din instrument de tortură, devine semn al iubirii nemărginite a lui Dumnezeu pentru noi și implicit imbold pentru credința noastră. Să ridicăm deci ochii spre ceruri cu încredere: de acolo vine mântuirea noastră!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 3,13-17
Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din
cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele
în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în
El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit
lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul
Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
