Predica Cardinalului Leonardo Sandri, Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, la Sfânta Liturghie, celebrată cu ocazia inaugurării Eparhiei Sfântul Vasile cel Mare București și intronizarea primului Episcop Eparhial.
București, Catedrala Sfântul Vasile cel Mare, 30 august, Anul Domnului 2014.
Preafericirea Voastră,
Preasfinția Voastră Episcop Mihai,
Preasfințiile Voastre,
Distinse Autorități,
Preacucernici Părinți,
Cuvioase surori,
Iubiți frați și surori în Domnul !
„Cel care revarsă asupra noastră multă îndurare” (cf. Troparului zilei) vestit de Înainte-mergătorul Ioan Botezătorul – al cărui martiriu l-am celebrat ieri - Cristos, fiul lui David (cf Evangheliei), Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu, și în această Dumnezeiască Liturghie se oferă Tatălui și revărsând Spiritul Sfințitor ne oferă mântuirea, trimițându-ne ca apostoli și mărturisitori ai săi în lume.
1.Fericita celebrare de astăzi marchează începutul noii Eparhii și începutul slujirii primului său Episcop, care urmează să fie înscăunat: prin analogie, putem spune că rânduiala pe care astăzi o împlinim este precum botezul acestei Biserici particulare, într-o strânsă și minunată legătură de comuniune cu celelate eparhii ale Bisericii Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, și prin Întâistătătorul și Părintele său, Preafericirea Sa Cardinal Lucian, cu întreaga Biserică Catolică și Sfântul Părinte Francisc.
2.Precum la celebrarea botezului, este nevoie ca persoana să fie de față: așa sunteți și voi toți acum împreună cu Episcopul vostru! Sigur, cineva ar putea să spună: „Nu începem să existăm de astăzi, trăiam și înainte aici, celebram aici Sfintele Taine”. Însă de astăzi, într-un mod stabil și deplin primiți darul de a manifesta taina lui Cristos și a Bisericii: Preasfințitul Mihai este chemat să fie păstorul și învățătorul vostru. El este capul, dar în felul lui Cristos, Cel care a venit nu pentru a fi slujit ci pentru a sluji și pentru a-și da viața pentru răscumpărarea tuturor. El este capul, dar sunt și membrele lui Cristos, care sunteți voi, sfinți și fară prihană, nu pentru meritul vostru ci prin răscumpărarea sângelui prețios al lui Cristos vărsat pe cruce. Precum afirmă Sfântul Pavel în epistolă: „credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”(cf. 1Cor 2:5). Cu smerenie și încredințându-ne voinței lui Dumnezeu, ne aflăm astăzi aici pentru a conștientiza ce înseamnă să fim o Biserică, inaugurând noua Eparhie: nu avem nicio mândrie și niciun orgoliu omenesc, nu suntem împotriva cuiva, ci dorim să răsune bucuria pe care o avem de a fi primit Evanghelia lui Cristos, și pentru că avem șansa de a o vesti prin cuvântul și exemplul vieții noastre. Sunt martori ai acestui angajament ceilalți episcopi care reprezintă Bisericile Orientale Catolice din Ungaria, Grecia, Ucraina, și mulți alți prelați latini din România alte țări.
3.Evanghelia ne invită, însă, să recunoaștem și să mărturisim orbirea noastră: nu vedem, Doamne! Nu vedem deoarece de multe ori ne-am lăsat amăgiți de idoli falși - bunăstarea, progresul ca un scop în sine, plăcerea - nu te cautăm pe Tine pe căile lumii, nu te recunoaștem ca fiind prezent în cei mici și săraci! Dar Tu și acum pășești printre noi: am auzit de prezența Ta, de cuvântul Tău, de minunile Tale. Mărturisite de martirii Bisericii noastre Greco-Catolice din România, și de frați din unele Biserici de astăzi puse la încercare în Siria, Irak și Ucraina. Ție prezent aici de față și pelerin în istoria omenirii, Doamne, noi orbii precum cei din Ierihon, încă strigăm: "Doamne, Fiul lui David, fie-ți milă de noi." Nici o mulțime, nici un atașament uman nu va face ca strigătul nostru să se stingă: ca oameni răscumpărați, dorim să ne adăpăm din apele mântuirii și să li-L oferim tuturor celor care le este sete de Dumnezeu, pe Dumnezeul cel viu.
4.Biserica în care ne-am adunat astăzi a fost numită de către unii ca fiind "cea mai mică Catedrală din lume," și devine de acum Biserica mamă a acestei Eparhii: mă voi referi acum la ea cu imaginile Evangheliei, a grăuntelui de muștar și a perlei. Măreția și frumusețea acestei Biserici și poate că în viitor a uneia și mai mari care va putea fi zidită, este reprezentată, mai ales, de pietrele vii care sunteți voi. Isus ne spune că grăuntele de muștar este cel mai mic dintre toate celelalte semințe, dar atunci când este semănat, planta devine un copac care crește și în care păsările își fac cuib. Pentru fiecare dintre noi acesta este o chemare la umilință, deoarece conștienți fiind de limitele noastre, ne încredințăm Domnului, care dă grăuntelui puterea să încolțeascăscă și dea roade, și disponibilitatea de a deveni o casă primitoare pentru toată lumea. Doresc ca poporul lui Dumnezeu din Eparhia Sfântul Vasile cel Mare, să fie capabil de relații autentice în propria familie, la locul de muncă, în contextul vieții sociale și civile. Precum adesea ne amintește Papa Francisc, ospitalitatea și acțiunile noastre pastorale trebuie să fie adresate îndeosebi celor săraci: să nu uităm pilda "cetății dragostei" pe care Ocrotitorul vostru, Sfântul Vasile, a construit-o la porțile Cezareei, ca un loc de milă și ajutorare .
În aparenta puțină însemnătate a unei stridii, se află frumusețea pură a unui perle de o mare valoare: chemarea pe care ți-o adresez, mică Biserică Greco-Catolică din București, este de a face să strălucească harurile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat. Am menționat mai devreme exemplul martirilor, mai ales al episcopiilor care sunt pe calea beatificării, a cărui mărturie a fost reamintită recent la Roma într-o conferința, în Biserica Sfântului Bartolomeu de pe Insula Tiberina.
În mod special, să depuneți întotdeauna eforturi pentru a face mereu luminoasă mărturia comuniunii ecleziale. Mai întâi de toate, cu frații și surorile noastre de tradiție latină, ocazie cu care salut pe Înalt Preasfinția Sa, Arhiepiscopul Ioan Robu, dar, de asemenea, cu Biserica Ortodoxă din România, cu Patriarhul Daniel, pe care îl voi întâlni în această după-amiază. Să ne străduim împreună să înfăptuim dreptatea și adevărul, să facem în fiecare zi gesturi de împăcare, repetând des cuvintele patriarhului Iosif, vândut ca rob în Egipt, dar care a ajuns sa le spună celor care l-au îndepărtat: "Îi caut pe frații mei".
5.Sunt oare prea mari aceste cereri? Oare trezesc în noi vreo rezistență umană? Să nu ne descurajăm și să nu ne oprin din cursa care îl are drept scop pe Cristos însuși și comuniunea sfinților! Dacă suntem conștienți că trăim astăzi botezul Eparhiei Sfântul Vasile cel Mare, chiar el ne amintește că "cel botezat devine precum Cel dintru care s-a născut" (Sfântul Vasile, Moralia, XX, 2: PG 31,736d) - și tot el ne mai spune - "cei care au primit harul botezului au primit, de fapt, puterea și tăria de a-i plăcea lui Dumnezeu" (S.Bas Regulae brevius tractatae, 10: PG 31, 1088c.).
6.Din toată inima ne unim Sfântului Părinte Papa Francisc, pe care l-am întâlnit joi dimineața și care mi-a cerut să vă aduc salutul și încurajarea Sa și să vă ofer Binecuvântarea Sa apostolică. Preasfintei Fecioare Maria, Steaua noii evanghelizari, cea plină de har, bucuria întregii creații, îl încredințăm pe Sfântul Părinte, Biserica Universală, și în special astăzi Biserica Greco-Catolică Română, cu bogata sa istorie de credință mărturisită până la martiriu. Amin.
