Liturghia este plictisitoare? Problema este a voastră, nu a Liturghiei

De Arhiepiscopul Timothy Cardinal Dolan

“Liturghia este atât de plictisitoare...” De câte ori voi părinţii aţi auzit de la copiii voştrii spunând acest lucru duminică dimineaţa? De câte ori profesorii şi cateheţii au auzit aceasta în timp ce pregăteau copiii pentru Sfânta Liturghie? Şi, să recunoaştem, de câte ori şi noi am spus aceasta?

Ce se poate spune în faţa unei astfel de fraze atât de nefericită şi aproape profanatoare? Ei bine, în primul rând: “Nu, nu este aşa. Cineva poate spune că Sfânta Liturghie este plictisitoare, dar aceasta înseamnă că persoana are o problemă, nu Liturghia”.

În viaţă există multe activităţi importante, care sunt “plictisitoare”: vizitele la dentist pot fi astfel; oamenii care au probleme cu rinichii susţin faptul că o dializă de trei ori pe săptămână nu este o experienţă interesantă; la vot nu este cel mai distractiv. Cu toate acestea, toate cele trei lucruri sunt importante pentru sănătatea noastră şi pentru bunăstarea noastră, iar valoarea lor nu depinde de gradul de satisfacţie cu care le facem. Dar, Sfânta Liturghie este mult mai importantă pentru sănătatea sufletului nostru decât exemplele citate.

Plictiseala este problema noastră, deoarece spun sociologii, suntem obişnuiţi cu experienţe făcute la repezeală într-o manieră superficială: butonăm televizorul atunci când începem să căscăm în faţa uni program.

Slavă Domnului, valoarea unei persoane sau a unui eveniment nu depinde de faptul că poate uneori să “plictsească” sau nu.

Acest lucru este valabil mai ales pentru Sfânta Jertfă Euharistică. Noi credem că fiecare Liturghie reprezintă reînnoirea evenimentului cel mai important şi mai decisiv care a avut loc vreodată: eternul, infinitul sacrificiu de laudă a lui Dumnezeu Fiul către Dumnezeu Tatăl, pe o cruce, pe Muntele Calvarului, într-o zi sfântă de vineri.

Să ne gândim un moment: chiar şi soldaţii romani erau “plictisiţi” atunci când îşi băteau joc de Isus şi dădeau cu zarurile pentru tunica Lui, singurul lucru pe care îl poseda.

În al doilea rând, noi nu mergem la Liturghie pentru a căuta distracţie sau pentru a fi distraşi, ci pentru a ne ruga. Dacă florile de pe altar sunt frumoase, dacă aerul condiţionat funcţionează, dacă predica este scurtă şi semnificativă, dacă în jurul nostru există feţe prietenoase...cu siguranţă toate acestea ne ajută. Dar Liturghia este eficace chiar dacă toate aceste lucruri lipsesc (şi de multe ori, din păcate, este aşa!).

Sfânta Liturghie nu ne priveşte pe noi, ci pe Dumnezeu. Valoarea Liturghiei este dată de simpla dar profunda noastră convingere, bazată pe credinţă, care timp de o oră, duminica, ne face părtaşi la ceva care “trece dincolo”, suntem înălţaţi în etern, suntem părtaşi la un minister, ne unim cu Cristos în mulţumire, în dragoste, în jerfa de ispăşire oferită Tatălui. Ceea ce face Isus funcţionează întotdeauna şi nu este niciodată plictisitor. Liturghia nu este o sarcină plictisitoare care o împlinim pentru Dumnezeu, ci un miracol pe care Isus îl realizează cu noi şi pentru noi.

Într-o zi un domn mi-a povestit că atunci când era copil, inima săptămânii era pentru el prânzul cu familia în zilele de duminică. Mâncarea era bună pentru că era gătită de către mama sa, iar masa era fericită datorită prezenţei tatălui său. Chiar şi după ce s-a căsătorit şi a avut copii, duminica mergea cu familia pentru a lua prânzul împreună cu mama şi cu tatăl său. Când copiii au crescut l-au întrebat dacă într-adevăr este “necesar” să mai meargă, deoarece, uneori, era “plictisitor”. “Da, trebuie”, a replicat el, “nu mergem pentru mâncare, ci pentru iubire, pentru că mama şi tata sunt acolo”. A povestit toate acestea cu lacrimi în ochi, deoarece părinţii erau în vârstă, iar compania nu mai era atât de strălucitoare. În ciuda acestui fapt nu a lipsit nici măcar o dată: acel prânz avea o semnificaţie specială, chiar dacă mâncarea era uneori arsă sau tatăl adormea la masă. Şi acum, a spus el, ar da orice pentru a fi în continuare acolo, dar mama era moartă şi tatăl locuia într-un azil de bătrâni. Aşa că le-a rămas lor să pregătească prânzul de duminică, sperând că într-o zi cei 3 copii ai lor vor veni împreună cu soţiile şi cu fiii la masă.

Acelaşi lucru este valabil pentru prânzul duminical al familiei noastre spirituale: Sfânta Liturghie.

Unii cred că un meci de baseball este plictisitor, iar alţii cred acelaşi lucru despre muzica country. Potrivit multora prietenia, voluntariatul, familia, loialitatea şi iubirea de ţară sunt lucruri “ale trecutului”, care nu “mai ţin”. Ei bine: sunt ei cei care au o problemă!

Şi apoi vin să spună că Liturghia este “plictisitoare”....

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:www.iltimone.org