În al doilea rând, importanţa credinţei şi a mijlocirii pentru alţii şi a altora pentru noi. Isus vindecă paraliticul din evanghelie “văzând credinţa lor”, a celor patru care-l aduc la El. Nu ne mântuim singuri, ci şi datorită rugăciunilor celorlalţi: a părinţilor, a copiilor, a prietenilor şi a multora pe care îi vom şti doar în Rai. Suntem chemaţi de aceea să purtăm şi noi patul slăbiciunilor altora.
În sfârşit, sensul miracolelor: “pentru ca să vedeţi că Fiul omului are puterea de a ierta păcatele”. Pe bună dreptate iudeii spun: “Doar Dumnezeu are puterea de a ierta”. În faţa lor şi în inima noastră stă acela care poate ierta, Fiul lui Dumnezeu. Vindecarea e ceva temporar: paraliticul vindecat se îndreapta oricum înspre moarte. Lazăr înviat din morţi, va muri oricum ca şi om. Isus ne dăruieşte adevărata vindecare, cea a sufletului, cea de păcate, care ne eliberează de umbra morţii şi ne face fii ai lui Dumnezeu, creaţi din ţărână, dar meniţi să împărăţim veşnic cu Cristos!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 9,1-8
Şi venind Iisus în cetatea Sa, iată, I-au adus un
slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis
slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii
dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind
gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?
Căci ce este mai usor a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice:
Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a
ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la
casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând
acestea, s-au înspăimântat şi au dat mărire lui Dumnezeu, Cel care dă
oamenilor asemenea putere.