În timpul călătoriei cu avionul de la Lima spre Roma, Leon al XIV-lea a răspuns la întrebările jurnaliștilor și a vorbit despre extraordinarele manifestări de afecțiune de care a avut parte în America Latină. El a povestit că s-a simțit ”senin” încă din momentul în care a aflat că va trebui să fie supus unei intervenții chirurgicale pulmonare. A reiterat faptul că nu este „un politician”. Referitor la documentul privind Liturghia latină tradițională, Leon a spus: „Urmăm decizia lui Francisc”.
Aeronava cu care Leon al XIV-lea și jurnaliștii acreditați au călătorit de la Lima la Roma a aterizat marți, 17 noiembrie a.c., la ora 8.48, la aeroportul ”Leonardo da Vinci” din Fiumicino. S-a încheiat, astfel, a șasea călătorie apostolică a pontificatului, cu etape în Uruguay, Argentina și Peru (6-17 noiembrie 2026). Dacă ar fi să dea un nume acestei călătorii în America Latină, ar fi numit-o ”Magnifica humanitas”, la fel ca numele enciclicei sale, atât de minunată a fost experiența de a ”întâlni oameni, culturi diferite, popoare diferite, orașe diferite și zone rurale”, recunoscând totodată ”marele dar al umanității ca pe creația lui Dumnezeu”. Astfel, în timpul călătoriei cu avionul de la Lima la Roma, papa și-a exprimat entuziasmul față de cea de-a șasea călătorie apostolică a sa, care tocmai se încheiase și care a cuprins vizite în Uruguay, Argentina și Peru. ”Vă mulțumesc pentru munca depusă, sper că nu v-am obosit prea tare”, le-a spus Suveranul Pontif celor 82 de jurnaliști care l-au însoțit în acest lung pelerinaj prin cele trei țări. ”A fost, cred eu, o călătorie minunată din multe puncte de vedere”, a declarat papa vorbind în engleză, în timp ce, în spaniolă, și-a exprimat recunoștința personală față de Dumnezeu, precum și față de popoarele, comunitățile și națiunile care l-au primit în ultimele zile: ”Există o mare valoare în experiențele umane și religioase, în această experiență a devoțiunii și a credinței pe care am putut să o împărtășim în aceste zile”.
Ca de obicei când se întoarce dintr-o călătorie internațională, papa Leon răspunde spontan la întrebările jurnaliștilor, grupați în funcție de limbă. ”Dacă cineva dorește să pună o întrebare, sunt dispus să încerc să ofer un răspuns”, glumește el. Astfel, Suveranul Pontif este întrebat despre chestiuni de actualitate, precum starea sa de sănătate, intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea unei tumori și rezistența fizică de care a dat dovadă în ultimele zile, dar și despre dificultățile economice și sociale din Argentina și întâlnirile sale cu Milei, despre unele călătorii posibile în viitor (inclusiv una în țara sa natală, Statele Unite), precum și despre problemele critice cu care se confruntă lumea și Biserica, cum ar fi o eventuală revizuire a documentului motu proprio ”Traditionis Custodes”.
Juan Carlos Paullier (Zorrilla Media): Cum vă simțiți? Ați fost surprins de rezistența de care ați dat dovadă în timpul acestei călătorii?
Alții sunt surprinși de mine! Vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Adevărul este că, încă din prima săptămână - a trecut deja puțin peste o lună, după cum știe toată lumea - a fost necesară o procedură medicală destul de solicitantă. Cu toate acestea, călătoria fusese planificată de la bun început și eram hotărât să o efectuez. Așadar, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin puterea rugăciunii - am primit, literalmente, mesaje din întreaga lume - alături de o anumită determinare personală și cu sprijinul medicilor, am constatat că, în realitate, era posibil. Nu sunt la 100%, dar mă simt destul de bine. Apoi, rezistența este unul dintre darurile pe care Domnul mi le-a oferit.
În ceea ce privește Uruguayul, care pare că a rămas departe în timp, ați remarcat la un moment dat că o realitatea mică nu trebuie confundată cu lipsa de importanță. Ce exemplu concret poate oferi Biserica din Uruguay altor comunități? De ce ați decis să vizitați o țară precum Uruguayul și ce rezultate sperați să aducă această vizită, nu doar pentru catolicii uruguayeni, ci și pentru societate în ansamblu, care este atât de secularizată?
Suntem în luna noiembrie și se apropie, de acum, perioada Adventului și Crăciunul. Mă gândesc, de exemplu, la scena Nașterii Domnului - la acele sate mici în care Isus merge cu mesajul său - și la modul în care o comunitate mică poate realiza lucruri mari, nu pentru că ar fi grandioase în sine, ci pentru că credința începe asemenea unui grăunte de muștar. În Uruguay, am fost cu toții martori, și poate că unii au fost chiar surprinși, la reacția comunității catolice, și nu doar a acesteia, care a fost foarte mare. De asemenea, printr-o coincidență providențiale în programare, am putut lua parte la sărbătoarea ”Fecioarei Celor treizeci și trei”, un eveniment de o mare însemnătate în istoria comunității catolice din Uruguay. În tot acest context, se poate observa că, și într-o țară considerată seculară, unde mulți oameni nu mai practică în mod activ o credință sau o religie, iar participarea poate fi limitată sau chiar absentă, Biserica, credincioșii și creștinii au încă multe de spus. Reacția din ultimele zile a fost minunată și cred că a lăsat un semn.
Elisabetta Piqué (La Nación): Vă mulțumesc, Sfinte Părinte, pentru această călătorie minunată și îmi permit să vă transmit și aprecierile noastre, întrucât noi înșine suntem complet epuizați! În timpul șederii dumneavoastră în Argentina, v-ați întâlnit de câteva ori cu președintele Javier Milei. Ne-ați putea spune cum au decurs aceste întâlniri și care a fost, în opinia dumneavoastră, cel mai important mesaj pentru guvernul lui Javier Milei? O altă chestiune semnificativă care a rămas în discuție este următoarea: l-ați cunoscut bine pe papa Francisc – de ce nu a mers niciodată în Argentina?
În ceea ce privește a doua întrebare, nu voi răspunde pentru că nu pretind, și nici nu mi-aș permite, că pot să citesc gândurile papei Francisc, deși i-am fost colaboratoare și l-am cunoscut în ultimii ani, dar și mai înainte. Dar de ce să nu lăsăm spațiu misterului? Îl putem întreba despre aceasta în viața veșnică.
L-am întâlnit deja pe președintele Milei la Roma, cu ocazia vizitei sale la Vatican. Deși el și papa Francisc au reprezentat, cu siguranță, poziții politice foarte diferite, se pare că s-au înțeles bine. Trebuie să subliniez că mesajul pe care doresc să-l transmit, mesajul pe care vreau să-l aduc, nu este politic. Deși, în unele țări, există persoane care încearcă să mă plaseze fie la dreapta, fie la stânga, ori care mă critică, preocuparea mea principală este ”Magnifica humanitas”. Despre acest lucru am discutat cu președintele Milei: despre importanța respectării ființei umane și despre necesitatea de a acorda o atenție sporită celor mai vulnerabili din societatea argentiniană. Am abordat, într-adevăr, și chestiuni economice, unele dificultăți cu care țara se confruntă în continuare de la începerea mandatului său și așa mai departe, dar, mai presus de toate, a existat o înțelegere reciprocă în ceea ce privește valoarea vieții și valoarea ființei umane în fiecare etapă a existenței, pentru că trebuie să ne străduim să colaborăm în această privință. Discuția noastră a urmat această direcție și, după cum ați putut observa - atât la sosirea sa, cât și în momentul despărțirii - el a dat dovadă de o disponibilitate sinceră de a asculta acest mesaj. Prin urmare, consider că, din acest punct de vedere, întâlnirea a fost foarte pozitivă.
Pamela Francescato (Canal 5 Noticias): Înainte de sosirea dumneavoastră, Argentina trecea, și trece în continuare, prin vremuri dificile, întunecate, sub multe aspecte. De la plecarea dumneavoastră, și după ce v-am ascultat cuvintele, ați devenit singurul subiect de discuție la televiziunile și posturile de radio din Argentina. Ne-ați lăsat o impresie frumoasă și profundă. Societatea avea nevoie de vocea dumneavoastră și de umanitatea dumneavoastră extraordinară, avea nevoie să simtă că ar trebui să continuăm să fim oameni. Ce sfat ne puteți oferi? Care este viziunea dumneavoastră?
Cred că toți începem să realizăm în ce măsură ne-am lăsat purtați de algoritmi și de o polarizare care nu este întâmplătoare ci, în multe cazuri, a fost provocată în mod intenționat. Eu consider că voi aveți un rol esențial în a-i ajuta pe toți să depășească acest tip de polarizare și să spună: să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat în Argentina în ultimele zile. Cum de oameni de dreapta, de stânga, noi toți, ne-am adunat în stradă pentru a sărbători și a ne bucura de ceva mult mai important decât orice dezbatere politică? Personal, cred cu tărie că în mesajul lui Isus Cristos - manifestând, totodată, cel mai profund respect față de cei care nu sunt creștini și care au ales o altă cale – se află îndemnul de a construi punți și de a căuta reconcilierea. Astfel, putem redescoperi aspecte ale umanității noastre comune, care merg mult mai în profunzime decât problemele ce alimentează dezbinarea, ura și polarizarea. Îmi place să cred că această vizită a contribuit, dacă nu altceva, cel puțin la trezirea, în multe inimi, a conștientizării faptului că ne putem schimba modul de gândire, că putem gândi altfel. Diferențele de opinie vor continua să existe, dar nu este necesar să recurgem la un limbaj atât de violent sau să creăm dezbinări chiar și în propria familii. Capacitatea de a dialoga, de a iubi și de a fi uniți există. Așadar, să sperăm că, semănând din nou semințe de speranță și un mesaj de unitate, în pofida dificultăților și a diferențelor dintre noi, vom căuta întotdeauna soluții pentru binele comun, pentru binele oamenilor.