Pe tărâmul întunericului (Audio)

Meditație pentru Duminica a V-a după Rusalii (a Vindecării celor doi îndrăciţi din Gadara) Ev Mt 8,28-9,1
Întreaga Evanghelie este un mare exorcism. Ne eliberează de iluzia lăsată nouă “moştenire“ de către cel rău, prin Adam şi Eva, de a-l percepe pe Dumnezeu ca pe un stăpân aspru, ce ne îngrădeşte libertatea, deoarece vrea să-şi păstreze supremaţia. Isus ne aduce vestea cea bună: suntem fii ai lui Dumnezeu şi nu robi. Iar Dumnezeu nu este un tiran nemilos, ci un Tată iubitor, gata să jertfească totul din iubire pentru noi. Şi fiindcă şarpele continuă să-şi susure minciuna şi astăzi, e nevoie să ne aducem aminte “iarăşi şi iarăşi” de adevărata noastră identitate şi de imaginea reală a lui Dumnezeu, oglindindu-ne cât mai des în Sfânta Scriptură.

Sfântul Evanghelist Matei, în lectura de astăzi, prezintă doi posedaţi. Așa cum în altă parte prezintă doi orbi. Fiindcă întotdeauna, unul dintre cei doi suntem noi, cei care citim Evanghelia. Matei încercă să ne spună că suntem cu toţii parte a evangheliei şi că aceasta ne vorbeşte în mod direct şi personal.

E clar că avem cu toţii nevoie de exorcisme. Poate nu de cele solemne, constituite ca sacramentale în Biserică. Dar în mod cert cu toţii avem nevoie să ne eliberăm încontinuu de cel rău. Nu degeaba rugăciunea Tatăl nostru, lăsată nouă de Mântuitorul, se termină cu o astfel de invocaţie.

De fapt botezul, sacramentul prin care suntem introduşi în viaţa creştină, are tocmai acest rol: de a ne elibera de cel viclean, de a ne “umple” de adevăratul chip al Tatălui şi a ne pune astfel pe urmele lui Cristos. Iar ca botezaţi, suntem datori să trăim acest minunat dar în fiecare zi. Fiindcă, să nu ne facem iluzii: lupta continuă până la sfârşitul vieţii noastre. În fiecare zi, în fiecare clipă, cel rău va încerca în nenumărate feluri să ne insufle vechea imagine falsă.

Din păcate ne confruntăm, cel puţin din când în când, cu o tragică realitate a existenţei noastre. În anumite momente, ne lăsăm vrăjiti de şoaptele celui rău şi cochetăm atât de mult cu întunericul, încât suntem tenţati să-i adresăm lui Isus ciudata rugăciune a oamenilor din evanghelia de astăzi: “pleacă de la noi!”. Rugăciune ce seamănă periculos de mult cu vorbele celor doi îndrăciţi: “Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”.

Scăparea noastră din orice încleştare a întunericului este Maica noastră Cerească. Să ne încredinţăm ei; să-i cerem ajutorul Celei care a zdrobit prin neprihănirea ei capul şarpelui şi care e lângă noi, aşa cum ne spun misticii, chiar şi atunci când doar gândul îl înălţăm înspre Ea. Va destrăma încontinuu păienjenişul celui rău, conducându-ne mereu şi mereu, înspre Fiul ei!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mt 8,28-9,1
Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.