„Viața consacrată este darul pe care Dumnezeu l-a lăsat în Biserică. (…) În mod special în Biserica noastră Greco-Catolică, mănăstirile dintotdeauna au fost focare de spiritualitate. Credincioșii au găsit acolo lumină, speranță, vindecare.” (PF Claudiu)
Sfânta Liturghie arhierească celebrată de Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla duminică, 1 februarie 2026, la Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca a fost o sărbătoare a Vieții Consacrate, la care s-au reunit persoanele consacrate din ordinele și congregațiile călugărești de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla. Între persoanele consacrate prezente, au fost: surori din Congregația Maicii Domnului (CMD), cu Maica Teodorina, Superioara generală CMD, surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare (OSBM) cu Maica Andreea, Superioara provincială OSBM, părinți și frați din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, cu ierom. Ioan Albu, Protoegumen OSBM, părinți iezuiți – din Societatea lui Isus, cu pr. Marius Taloș SJ, Superior local, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla și pr. Olivo Bosa, director al Centrului „Manresa” din Cluj-Napoca, călugări franciscani – frați minori capucini de la Târgu Lăpuș – prezența lor și un semn al Anului Sfântului Francisc în Biserica Catolică, Surori Sociale.
A fost urmată astfel o tradiție a sărbătoririi, și în cadrul eparhiei, a Zilei Vieții Consacrate celebrată de întreaga Biserică Catolică, an de an, la 2 februarie, în sărbătoarea Întâmpinării Domnului la Templu, – la inițiativa Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea. Sărbătoarea Zilei Vieții Consacrate este acea zi din timpul anului, în care vin să se prezinte în fața Domnului și a comunității credincioșilor, împreună, purtând simbolul luminii – lumânări aprinse în mâini – cei ce în mod tainic poartă în rugăciunea lor zi de zi întreaga Biserică și societate, slujindu-și aproapele în iubire și caritate, călăuzind suflete către Cristos, limanul și destinația oricărei călătorii spirituale. După o seară de rugăciune pregătitoare, în acest an desfășurată la Mănăstirea „Sfânta Macrina” a surorilor baziliene din România, – ocazie cu care au primit în suflete un cuvânt de întărire în credință de la pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general -, a urmat, a doua zi – în Duminica Vameșului și a Fariseului, înainteserbare a Întâmpinării Domnului, celebrarea solemnă din Catedrala greco-catolică clujeană. A fost un moment înălțător prin participarea Ierarhului și a multor preoți, a superiorilor și superioarelor ordinelor și congregațiilor de viață consacrată, a credincioșilor în număr mare, a studenților seminariști, înălțător prin cântările îngerești ale coriștilor din „Angeli”.
În cuvântul de învățătură, Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice a pornit de la semnificația acestei duminici, care, a spus, „marchează începutul unei noi perioade liturgice – începutul Triodului. Evanghelia de astăzi, cea cu care începe Triodul, este semnul acestei pregătiri, semnul acestei schimbări. Va fi urmată de Evanghelia Fiului Risipitor în duminica următoare, apoi de Evanghelia Înfricoșătoarei Judecăți în următoarea duminică. Toate aceste sărbători încearcă să ne lumineze pentru ca fiecare dintre noi să ne reîntoarcem la esențial”, să ne «venim în sine», precum fiul risipitor, să ne întoarcem la casa Tatălui, la viața de credință, a explicat Ierarhul. A amintit că, în perioada Triodului, Biserica, prin celebrările liturgice, prin lecturile din cadrul acestor celebrări, călăuzește sufletele „în spiritul pocăinței, al postului, ne vorbește despre relația cu Dumnezeu și despre relația cu cei din jurul nostru”.
Preafericirea Sa Claudiu a interpretat Evanghelia duminicii, „A Vameșului și Fariseului”, în care ambele personaje sunt credincioși, practicanți, dar cu o atât de mare deosebire între ei, care vine tocmai din atitudinea în fața lui Dumnezeu: mândrie la primul, spirit smerit și căință pentru păcate la cel de-al doilea. Vameșul „îl ia și pe Dumnezeu de martor, menit să-l contemple, de fapt, în rugăciunea lui. El nu cere ajutorul lui Dumnezeu, ci îl privește pe cel de lângă el, pe vameș, ca pe unul de care nu trebuie să se atingă, nu trebuie să se apropie” și mulțumește lui Dumnezeu că nu este „ca celălalt”, ca vameșul. Dar, „Isus ne invită și ne aduce aminte în continuu că suntem frați și surori”, a subliniat. Pe de altă parte, vameșul, considerat păcătos, care se și recunoaște păcătos, „prin rugăciunea lui schimbă inima lui Dumnezeu și se întoarce la casa lui mai îndreptățit decât fariseul”. A spus: „Iată două atitudini pe care le putem avea și noi, pe care le avem de multe ori. În prima duminică a Triodului, Biserica ne invită să intrăm în începutul perioadei de pregătire pentru Învierea Domnului, tocmai prin acest exemplu. Avem lumina Evangheliei care să ne arate calea, dar trebuie să ne deschidem inima pentru ca într-adevăr să intrăm pe această cale”.
În sărbătoarea Vieții Consacrate, Preafericirea Sa Claudiu a adus aminte de „darul vieții consacrate, pe care Dumnezeu l-a lăsat în Biserică”. A amintit că, „persoanele consacrate, călugării, călugărițele, ne aduc aminte de consacrarea noastră a tuturor. Ele au gradul maxim de consacrare, dar care ne aduce aminte de Botezul nostru și de momentul în care noi, de fapt am fost scoși din această lume și dăruiți lui Dumnezeu”. A rememorat semnificația Botezului, momentul în care „am fost cufundați în apă, sau, în mod simbolic turnându-ni-se apă pe cap, ceea ce înseamnă moarte pentru lumea aceasta; am răsărit apoi prin viața nouă dată de Spiritul Sfânt”. „Viața consacrată”, a explicat, „pune în lumină acest dar al Botezului, într-o manieră radicală”. La depunerea voturilor, persoanele consacrare „ies din lume pentru a se consacra lui Dumnezeu”, dar, „de fapt este o ieșire din lume care le face mult mai prezente în lumea în care trăim. Și, după cum se știe, în mod special în Biserica noastră Greco-Catolică, mănăstirile dintotdeauna au fost focare de spiritualitate. Credincioșii au găsit acolo lumină, speranță, vindecare, ajutor pentru viața lor în mod special, pentru momentele dificile din viața lor.”
Biserica Catolică a pus Ziua Vieții Consacrate în legătură cu sărbătoarea Întâmpinării Domnului, fiindcă avem în sărbătoarea Întâmpinării Domnului un moment tainic: este Isus cu Maica Sfântă și cu Sfântul Iosif, care sunt în Templu, și avem doi profeți, Simeon și Ana, care se apropie și vorbesc despre prezentul și viitorul acestui Prunc și al acestei Familii. Ierarhul a spus: „Așa trebuie să fie persoanele consacrate. Persoane care trăiesc în Templu, în biserică, în intimitate cu Dumnezeu, în intimitatea Sfintei Treimi, și fiindcă stau atât de aproape, prin viața lor, prin alegerile lor, văd lucrurile mult mai bine decât alții. Ei vorbesc în numele Domnului”. Și, „ce înseamnă să vorbești în numele Domnului? Nu doar să vestești lucrurile viitoare, ci să vezi lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat”, adică primind, înțelegând voința lui Dumnezeu – care uneori poate fi dureroasă -, așa cum profetul Simion îi spune Maicii Sfinte că „prin pieptul ei va trece o sabie”. Dar, „trebuie să gândim lucrurile așa cum le vrea Dumnezeu. Iar dacă suntem convinși că Domnul vrea lucrurile într-un fel, trebuie să știm să mergem înainte, fără ezitare, indiferent de ce zice lumea sau cum gândește lumea.” Pentru că, „adevăratul scop al cuvintelor care ajung la Maica Sfântă este acela de a ști, prin cuvântul prorocului, că Dumnezeu are în mână tot planul”. A invitat la încredere în cuvântul lui Dumnezeu, la încredere în prezența Sa și susținerea Sa chiar și în clipe dificile, pentru a ajunge la „viața veșnică, acolo unde este moștenirea dăruită nouă, unde este Banchetul nostru”.
După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa Claudiu a rostit o rugăciune pentru persoanele consacrate. La final, pr. Anton Crișan, rector al Catedralei, i-a mulțumit Preafericitului Părinte Claudiu pentru celebrare, pentru cuvântul de învățătură, pentru comuniune. A mulțumit preoților prezenți, și, în mod special preoților călugări, fraților și surorilor – „aceste flori ale Bisericii care au fost astăzi împreună cu noi și s-au rugat împreună cu noi”. A invitat la rugăciune pentru noi vocații la viața consacrată, și, la ieșire, fiecare credincios a fost invitat să primească o iconiță cu textul rugăciunii pe care Preafericirea Sa Claudiu a rostit-o, pentru a continua și acasă să se roage pentru persoanele consacrate, pentru noi vocații, pentru împlinirea misiunii lor sfințitoare în Biserică și în lume.
