Duminică, 18 ianuarie a.c., Leon al XIV-lea a condus rugăciunea Îngerul Domnului de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic împreună cu zeci de mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru. În alocuțiunea sa, papa a vorbit despre exemplul de umilință și sobrietate al sfântului Ioan Botezătorul de a se relaționa cu Isus, mântuitorul și revelatorul omului.
”Noi nu avem nevoie de forme surogat de fericire. Bucuria și măreția noastră nu se întemeiază pe amăgiri trecătoare de succes și de faimă, ci pe faptul de a ști că suntem iubiți și voiți de Tatăl nostru care este în ceruri”: a spus papa Leon al XIV-lea, cu vocea ușor marcată de o răceală de sezon, la rugăciunea Îngerul Domnului din 18 ianuarie a.c., condusă la amiază de la fereastra Palatului Apostolic împreună cu zeci de mii și romani prezenți la amiază în Piața San Pietro. După Îngerul Domnului, papa a evidențiat rugăciunea pentru unitatea creștinilor și a făcut mai multe apeluri referitoare la dramele omenirii de astăzi.
Evanghelia duminicii (In 1,29-34), a observat pontiful în alocuțiunea sa, îl prezintă pe Ioan Botezătorul care îl recunoaște pe Isus, Mielul lui Dumnezeu și Mesia, despre care spune: ”Iată-l pe mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (v. 29). Apoi adaugă: ”Am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie cunoscut lui Israel” (v. 31). În acest fel, a reluat papa, ”Ioan îl recunoaște în Isus pe Mântuitorul, proclamă dumnezeirea lui și misiunea lui față de poporul lui Israel, după care se dă deoparte, odată încheiată îndatorirea sa, după cum dovedesc cuvintele sale: «După mine vine un bărbat care a fost înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine» (v. 30).
”Ioan Botezătorul”, a remarcat papa, ”este un om foarte îndrăgit de mulțime, atât de mult încât autoritățile de la Ierusalim se temeau de el (cf. In 1,19). Ar fi fost ușor pentru el să profite de faima sa, dar nu cedează cu nimic la ispita succesului și a popularității. În fața lui Isus, el își recunoaște micimea și lasă loc pentru măreția lui. Știe că el a fost trimis pentru a pregăti calea Domnului (Mc 1,3; cf. Is 40,3) și, atunci când Domnul vine, recunoaște cu bucurie și umilință prezența sa și se retrage de pe scenă”.
”Cât de importantă este pentru noi, astăzi, mărturia lui!”, a spus Leon al XIV-lea. ”Deseori, într-adevăr, când e vorba de aprobare, consens și vizibilitate se acordă o importanță excesivă, de așa natură încât se condiționează ideile, comportamentele și starea de suflet a persoanelor, se provoacă suferințe și dezbinări, să generează stiluri de viață și de relații efemere, dezamăgitoare, care ne țin ca într-o închisoare. În realitate, noi nu avem nevoie de aceste forme surogat de fericire. Bucuria și măreția noastră nu se întemeiază pe amăgiri trecătoare de succes și de faimă, ci pe faptul de a ști că suntem iubiți și voiți de Tatăl nostru care este în ceruri”.
”Aceasta este iubirea de care ne vorbește Isus”, a reluat Sfântul Părinte, ”iubirea unui Dumnezeu care vine și astăzi între noi nu pentru a ne uimi cu efecte speciale, ci ca să împartă osteneala noastră și să ia asupra sa poverile noastre, revelându-ne cine suntem cu adevărat și cât valorăm în ochii săi”.
”Preaiubiților, trecerea sa să nu ne găsească distrați. Să nu risipim timpul și energia urmărind ceea ce este numai o aparență. Să învățăm de la Ioan Botezătorul cum să ne păstrăm spiritul în stare de veghere, iubind lucrurile simple și cuvintele sincere, trăind cu sobrietate și cu profunzimea minții și a inimii, mulțumindu-ne cu cele necesare și găsind pe cât posibil în fiecare zi un moment special în care să ne oprim în tăcere ca să ne rugăm, să medităm și să ascultăm, altfel spus, să facem un fel de pustiu pentru a-l întâlni pe Domnul și pentru a rămâne cu El”.
”Să ne ajute în această privință Fecioara Maria, model de simplitate, înțelepciune și smerenie”, a fost invocația Sfântului Părinte.
La finalul rugăciunii Îngerul Domnului, papa a invocat binecuvântarea sa apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
