Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Rădăcinile papei Ioan Paul I şi acel "mereu s-a făcut aşa"

 
Rădăcinile papei Ioan Paul I şi acel "mereu s-a făcut aşa"
  • 23 Aug 2016
  • 1575

De Andrea Tornielli

Procesul de beatificare şi canonizare a lui Ioan Paul I înaintează: noul postulator, cardinalul Beniamino Stella, continuă să primească semnalări de haruri şi evaluează o vindecare inexplicabilă petrecută în America Latină, atribuită mijlocirii papei Luciani. Însă a treizeci şi opta aniversare a alegerii pontifului veneţian va fi amintit prin deschiderea pentru public a noului muzeu de la Canale d'Agordo, care este inaugurat la 26 august 2016 de cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului.

Până anul trecut amintiri, obiecte de valoare, scrisori şi publicaţii ale lui Ioan Paul I erau adunate şi expuse în unele săli din casa parohială. Acum graţie muncii răbdătoare a Fundaţiei "Papa Luciani", angajării primăriei din Canale d'Agordo, sprijinului Regiunii Veneto şi al altor entităţi şi fundaţii, a fost realizat un adevărat spaţiu muzeal, într-o casă de lângă biserica parohială: realizat cu toate tehnologiile cele mai moderne, printr-un parcurs format din imagini, video, documente şi obiecte de valoare, noul muzeu îl ajută pe vizitator să cunoască nu numai parcursul uman şi spiritual al lui Albino Luciani, ci şi contextul în care acesta a avut loc. Una dintre noutăţile cele mai semnificative ale muzeului care urmează să fie inaugurat - şi pe care Vatican Insider l-a vizitat în avanpremieră - este de fapt, alături de amintirile care au aparţinut Pontifului, descrierea mediului social şi eclezial în care era inserat viitorul Papă. departe de a fi numai o localitate pierdută în periferia montană, Canale d'Agordo a fost un mediu viu şi efervescent din punct de vedere cultural.

Una dintre figurile care au marcat mai mult vieţile locuitorilor satului, deci şi ale părinţilor lui Albino, este părintele Antonio Della Lucia, devenit paroh de Canale şi decan în 1860. Într-un context dens în probleme sociale, Della Lucia lansează şi pune în practică personal o serie de idei şi propuneri, toate menite să stăvilească fenomenul emigrator şi să refondeze o economie socială în măsură să procure noi resurse de supravieţuire. El e cel care a fondat prima lăptărie cooperativă, după un model care va fi exportat în tot regatul Italiei. Într-o vitrină a noului muzeu unul dintre responsabili, Loris Serafini, a prezentat fraza luată dintr-o scrisoare a acestui preot angajat şi popular: "Cu siguranţă că dacă îmi rămâne o fărâmă de timp, cu bucurie o dedic, în puţinul care valorez, ca să dezmint şi să distrug acel «Mereu s-a făcut aşa!»". Gândul fuge imediat la paragraful 33 din exortaţia Evangelii gaudium, road map a pontificatului Papei Francisc, care spune: "Pastoraţia în cheie misionară cere să se abandoneze criteriul pastoral comod al acelui «mereu s-a făcut aşa». Invit pe toţi să fie îndrăzneţi şi creativi în această misiune de a regândi obiectivele, structurile, stilul şi metodele evanghelizatoare ale propriilor comunităţi".

La fel de interesantă este figura parohului în timpul căruia Luciani era copil şi apoi seminarist, părintele Filippo Carli, printre primii parohi italieni care a cumpărat, în anii Douăzeci, un proiector graţie căruia dădea scurtmetraje de producţie franceză cu scenele din viaţa lui Isus, de folosit pentru catehizarea copiilor. Aşadar, catolicismul din Veneto de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea nu era deloc înţepenit şi retrograd. În schimb avea o vocaţie deosebită la angajarea socială. Angajare pe care Luciani o va moşteni în ADN de la tatăl muncitor socialist. Magisteriul lui Luciani, episcop de Vittorio Veneto, patriarh de Veneţia şi în sfârşit Papă, se inserează în acest context.

Liturghia celebrată de cardinalul Parolin şi de episcopul de Belluno în biserica parohială din Canale şi inaugurarea muzeului vor fi precedate, în ziua precedentă 25 august la ora 18.00, de prezentarea numărului special al revistei "Le Tre Venezie" (Cele trei Veneţii) dedicat în întregime Pontifului bellunez, intitulat "Ioan Paul I - Albino Luciani, un Papă actual". Cu Parolin intervin Mauro Velati, istoric şi colaborator al Positio lui Ioan Paul I; Giampaolo Romanato, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Padova; şi Stefania Falasca, editorialistă la "Avvenire" şi vice-postulatoare a cauzei de canonizare. În afară de asta, vor fi prezenţi secretarul regional al Consiliului regional din Veneto, Roberto Valente, şi primarul de Canale d'Agordo, Rinaldo De Rocco.

În introducerea volumului cardinalul Parolin scrie despre Luciani: "Faptul că prevenea din mica lume din Veneto nu le-a părut cardinalilor din primul conclav din 1978 o limită, ci un element important. Ţinutul nostru era unul care de secole a cunoscut jertfa muncii. Era pe atunci ţinut încercat de o emigraţie, care astăzi pare experienţă uitată. În timpurile în care Luciani era un preot tânăr, purta rănile a două războaie mondiale care în mod deosebit au provocat greutăţi şi sfâşieri sociale. Acea lume rurală şi muncitorească din Veneto formată din arendaşi sau din mici proprietari, din agricultori şi meşteşugari, care au cunoscut experienţa eliberării sociale, conduşi de solidaritatea cooperativismului. Ţinut în care parohii erau aproape de oameni, figuri de referinţă nu numai în domeniul religios, ci şi în cel social, conform doctrinei sociale sănătoase a Bisericii".

"Un ţinut presărat de biserici şi de capele votive - continuă secretarul de stat - împodobite de evlavia credincioşilor; ţinut de pelerinaje şi rogaţiuni, de practică religioasă asiduă şi de opere pioase. Din acest background social şi cultural, în care religia n-a fost niciodată o suprastructură, ci un ţesut de unire şi de integrare, a venit Albino Luciani. De aceea înţelegem flacăra vie pe care pontificatul său deşi scurt a trezit-o în Biserică: el se căsătorise cu "sora sărăcie", făcuse din simplitatea evanghelică stigma sa. Tocmai hainele sărăciei şi simplităţii dădeau cuvântului său sensul concreteţii, al adevărului lucrurilor; tocmai acestea au conferit figurii sale, într-o sugestivă coincidentia opositorum, faţa blândeţii şi cea a fermităţii, a înţelegerii şi a rigorii, a milostivirii şi a siguranţei în doctrină. Vechea natură din Veneto îl învăţase pe Luciani şi acel realism şi vâna fine de umor, care vine de la oamenii umili pe care i-a cunoscut încă din copilărie şi până la periferiile industriale lagunare".

(După Vatican Insider, 23 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu



Sursa:ercis.ro