În numărul din ianuarie al revistei lunare "Piazza San Pietro" poate fi citit și răspunsul dat de Papa Leon unei cititoare. Nunzia, o catihetă elvețiană, a scris: "Eu semăn, dar roadele nu prea se văd. Copiii și familiile preferă sportul și distracțiile." Sfântul Părinte i-a răspuns: "Problema nu este numărul, ci sentimentul de apartenență la Biserică".
Coperta revistei din luna ianuarie 2026 prezintă un strigăt de pace care vine din inima creștinismului, din Piața Sfântul Petru arhiplină. "Pacea, imperativul timpului nostru" este titlul articolului scris de António Guterres, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care oferă o profundă analiză a încheierii Jubileului Speranței,
"Un an de har care a reînnoit fața Bisericii" este titlul unui alt articol care conține reflecțiile scriitorului Gianrico Carofiglio, autorul având convingerea că dintr-o situație de criză se poate naște "claritatea, responsabilitatea și o nouă posibilitate de alegere".
Potrivit formatului cu care ne-a obișnuit revista, numărul din ianuarie 2026 se deschide cu răspunsul dat de Papa Leon al XIV-lea unei cititoare. Nunzia, o catihetă elvețiană care locuiește în Laufenburg, un mic oraș de 620 de suflete, scrie: "Eu semăn, dar roadele nu prea se văd. Copiii și familiile preferă sportul și distracțiile". Nunzia, în vârstă de 50 de ani, istorisește cu pasiune despre angajamentul său de zece ani în formarea catihetică a copiilor care se pregătesc pentru Prima Sfântă Împărtășanie și a pre-adolescenților care fac pregătirea pentru primirea sacramentului Mirului. În scrisoare, ea desrie o realitate complicată: "Aici, în Elveția, este dificil să îi implici pe părinți și, uneori, chiar și pe copii și tineri astfel încât să pună bazele vieții pe Dumnezeu". Ea spune că familiile sunt rareori prezente și adesea indiferente față de practica religioasă; copiii sunt mai atrași de sport, muzică, smartphone-uri și distracții decât de credință. Nunzia relatează despre duminici cu biserici din ce în ce mai goale, frecventate îndeosebi de persoane în vârstă și despre eforturile ei zilnice de "a semăna semințe" atunci când solul pare arid. Însă, chiar și în astfel de condiții, chiar dacă se confruntă cu descurajarea, ea își reafirmă angajamentul, cerându-i Sfântului Părinte să se roage pentru copiii și tinerii încredințați îngrijirii sale și pentru ea însăși, ca să nu-și piardă curajul de a continua.
Iată răspunsul Papei Leon: "Problema nu este numărul, ci sentimentul de a fi o Biserică". Pontiful observă că preocupările Nunziei sunt legate de o situație care nu este diferită de cea din alte țări cu o veche tradiție creștină.
Sfântul Părinte ne îndeamnă să privim dincolo de datele legate de participare: "Orele dedicate catehezei nu sunt niciodată pierdute, chiar dacă participanții sunt foarte puțini". Pontiful relansează o provocare eclezială, spunând: "Problema nu este numărul – care, desigur, dă de gândit – ci lipsa din ce în ce mai evidentă a conștiinței de a te simți parte a Bisericii, adică membre vii ai Trupului lui Cristos, cu daruri și roluri unice, și nu simpli utilizatori ai sacrului, ai sacramentelor, poate din simplă obișnuință".
Nunziei – și celor care se confruntă cu aceleași dificultăți – Papa Leon indică o cale de urmat: "În calitate de creștini, avem mereu nevoie de convertire. Și trebuie să o căutăm împreună", amintindu-ne totodată că poarta credinței "este Inima lui Cristos, mereu larg deschisă".
Apelul final al Sfântului Părinte are rădăcini în moștenirea Papei Paul al VI-lea: "Ceea ce putem face este să dăm mărturie despre bucuria Evangheliei lui Cristos, bucuria renașterii și învierii".
