Leon al XIV-lea a încheiat astăzi Jubileul cu cea mai mare participare din istoria Bisericii, dar ultima predică a ultimei Sfinte Liturghii jubiliare nu a lăsat spațiu unor concluzii triumfaliste, ci mai degrabă unor întrebări care pun pe gânduri și deschid calea Bisericii către viitor. Ce i-a adus la Roma pe cei peste 33 de milioane de pelerini, adevărați Magi ai timpurilor noastre, și ce au găsit ei în Biserică? Există viață în Biserică și, mai ales, există iubire față de Dumnezeu?
”Cât de important este ca cel care trece pragul Bisericii să simtă că Mesia s-a născut acolo de curând, că acolo se adună o comunitate în care s-a ivit speranța, că acolo este în derulare o poveste de viață! Jubileul a venit să ne aducă aminte că se poate începe din nou, mai mult, că suntem abia la începuturi, că Domnul vrea să crească printre noi, că vrea să fie Dumnezeu-cu-noi”: a spus papa Leon al XIV-lea la omilia Sfintei Liturghii a Epifaniei Domnului, prezidată marți, 6 ianuarie 2026, în bazilica San Pietro, celebrarea marcând în același timp încheierea Jubileului speranței (24 decembrie 2024 – 6 ianuarie 2026).
Sfânta Liturghie a fost precedată de impresionanta ceremonie de închidere a Porții Sfinte a bazilicii Sfântul Petru. În bazilică, potrivit informărilor oficiale, erau prezenți aproximativ șase mii de credincioși, în timp ce în Piața Sfântul Petru, alte zece mii de romani și pelerini care au sfidat intemperiile vremii din ultimele zile.
La omilia Sfintei Liturghii din bazilica San Pietro, papa a vorbit pe larg despre Evanghelia solemnității Epifaniei și a evidențiat contrastul de ”bucurie și tulburare, de împotrivire și ascultare, de teamă și dorință” pe care îl transmite episodul Crailor de la Răsărit, care ajung mai întâi la Ierusalim și, în cele din urmă, în fața Pruncului de la Betleem.
Această realitate interpelează viața Bisericii de astăzi, a remarcat pontiful. ”Poarta Sfântă a acestei bazilici”, a observat papa, ”a cunoscut afluxul a nenumărați bărbați și femei, pelerini ai speranței, pe cale către Cetatea cu porțile mereu deschise, către noul Ierusalim (cf. Ap 21,25). Cine erau ei și ce îi punea în mișcare? Ne întreabă aceasta cu o seriozitate deosebită, la încheierea Anului jubiliar, căutarea spirituală a contemporanilor noștri, mult mai vastă decât, probabil, putem înțelege. Milioane din rândul lor au trecut pragul Bisericii. Ce au găsit ei? Ce fel de inimi, ce fel de atenție, ce fel de corespundere? Da, Magii există și astăzi. Sunt persoane care acceptă provocarea de a risca fiecare propria călătorie care, într-o lume răvășită cum este a noastră, prin multe aspecte respingătoare și periculoasă, simt cerința de a merge la drum, de a căuta”.
În antichitate, o persoană de acest fel era considerată un ”homo viator”, iar astăzi noi ”suntem vieți pe cale. Evanghelia solicită Biserica să nu se teamă de acest dinamism, ci să-l aprecieze și să-l orienteze către Dumnezeu care îl trezește. Este un Dumnezeu care ne poate tulbura, pentru că nu rămâne nemișcat în mâinile noastre asemenea unor idoli de argint și de aur; în schimb, El este viu și dătător de viață, ca acel Copil pe care Maria l-a avut în brațe și căruia Magii i s-au închinat. Locurile sfinte, precum catedralele, bazilicile și sanctuarele, devenite ținte a pelerinajelor jubiliare, trebuie să răspândească parfumul vieții, percepția de neșters că o altă lume a început. Să ne întrebăm: există viață în Biserica noastră? Există spațiu pentru ceea ce se naște? Îl iubim și îl vestim pe un Dumnezeu care ne pune iar și iar la drum?”.
Craii de la Răsărit, a continuat pontiful, ajung la Ierusalim cu o întrebare simplă și esențială: ”Unde este cel care s-a născut de curând?” (cf. Mt 2,2). ”Cât de important este”, a reluat papa, ”ca cel care trece pragul Bisericii să simtă că Mesia s-a născut acolo de curând, că acolo se adună o comunitate în care s-a ivit speranța, că acolo este în derulare o poveste de viață! Jubileul a venit să ne aducă aminte că se poate începe din nou, mai mult, că suntem abia la începuturi, că Domnul vrea să crească printre noi, că vrea să fie Dumnezeu-cu-noi. Da, Dumnezeu pune în chestiune ordinea existentă, el are vise care îi inspiră și astăzi pe profeții săi; este hotărât să ne răscumpere din vechile și noile forme de robie; îi cuprinde pe tineri și bătrâni, pe săraci și bogați, pe bărbați și femei, pe sfinți și păcătoși în faptele sale de milostivire, în minunile dreptății sale. Împărăția sa nu face zgomot, dar ea încolțește deja pretutindeni în lume”.
”Câte epifanii ne sunt dăruite ori sunt pe punctul să ne fie dăruite! Dar ele trebuie ferite de intențiile lui Irod, de temerile mereu gata să se transforme în agresiune. «Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, împărăţia cerurilor este asaltată cu violenţă şi cei violenţi o iau prin forţă» (Mt 11,12). Această exprimare misterioasă a lui Isus, relatată în Evanghelia lui Matei, nu poate să nu ducă cu gândul la numeroasele conflicte prin care oamenii se pot împotrivi ori chiar lovi în Noul pe care Dumnezeu îl are pregătit pentru toți. A iubi pacea, a căuta pacea înseamnă a ocroti ceea ce este sfânt și tocmai de aceea e pe cale de a se naște: mic, firav, fragil ca un copil. În jurul nostru, o economie distorsionată caută să scoată profit din orice. Vedem acest lucru: piața transformă în afaceri chiar și setea omului de a căuta, de a călători, de a începe din nou. Să ne întrebăm: Jubileul ne-a educat să ne ferim de acel gen de eficiență care reduce orice la un produs și ființa umană la un consumator? Vom fi capabili, după acest an, să recunoaștem în vizitator un pelerin, în cel necunoscut un căutător, în cel îndepărtat unul apropiat, în cel diferit un însoțitor de călătorie?”.
Pagina Evangheliei despre epifanie, a spus papa la încheiere, ne arată că ”Domnul continuă să ne surprindă. El se lasă găsit. Căile sale nu sunt căile noastre și cei violenți nu reușesc să le stăpânească, nici puterile lumii nu le pot bloca. De aci provine bucuria foarte mare a Magilor care au lăsat în urmă palatul regal și templul și ies către Betleem: acesta este momentul în care ei văd din nou steaua. De aceea, dragi frați și surori, este frumos să devenim pelerini de speranță. E frumos să continuăm să fim astfel, împreună! Fidelitatea lui Dumnezeu ne va uimi din nou. Dacă nu vom reduce la monumente bisericile noastre, dacă vor fi case comunitățile noastre, dacă vom rezista uniți la ademenirile celor puternici, atunci vom fi generația zorilor. Maria, steaua dimineții, va merge mereu înaintea noastră. În Fiul ei, vom contempla și vom sluji o umanitate magnifică, transformată nu de delirul omnipotenței, ci de Dumnezeu care, din iubire, s-a făcut trup”.
După Sfânta Liturghie a Epifaniei, celebrată în bazilica San Pietro, papa a condus rugăciunea Îngerul Domnului de la balconul central al bazilicii, locul marilor evenimente bisericești, cu participarea, în Piața San Pietro, a zeci și zeci de mii de romani și pelerini care au înfruntat vremea rece și deosebit de ploioasă din ultimele zile.
