„Bucuria și pacea sunt semne ale prezenței lui Dumnezeu” – PF Claudiu, la Sf. Liturghie arhierească în cea de-a III-a Zi de Crăciun, la Sanctuarul Arhiepiscopal Major – mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca
În cea de-a III-a Zi de Crăciun, sâmbătă, 27 decembrie 2025, când Biserica îl celebrează pe Sfântul arhidiacon Ștefan, primul martir, Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla, s-a aflat în mijlocul surorilor Congregației Maicii Domnului (CMD) de la mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca, Sanctuar Arhiepiscopal Major și a comunității reunite în jurul acestei mănăstiri. Sfânta Liturghie arhierească celebrată în biserica mănăstirii, i-a avut la masa altarului, alături de Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice, pe pr. Cristian David, rector al Sanctuarului, pr. vicar Traian Radu Coste-Deak și pr. Daniel Avram, vice-rector al Catedralei clujene, pr. Romulus Iușan, studenți seminariști au fost de asemenea prezenți ajutând la celebrare. Răspunsurile liturgice și colindele au fost oferite de surori și tineri dirijați de sr. Dominica CMD, la pian: Cristina Mureșan. A fost cea dintâi mare sărbătoare la care au luat parte, alături de surori, în prezența Preafericirii Sale Claudiu, după depunerea adeziunilor, membrii Fraternității „Sfânta Familie din Nazaret”, noua ramură spirituală a Congregației Maicii Domnului.
În suflete cu lumina sărbătorii Nașterii Domnului, surorile și credincioșii au ascultat cuvântul de învățătură prin care Preafericirea Sa Claudiu le-a împărtășit din „înțelepciunea nouă” – pe care o amintește Troparul Nașterii Domnului -, acea „înțelepciune care vine de sus, de la soarele dreptății, o înțelepciune pe care Dumnezeu o dăruiește”. Preafericirea Sa a evidențiat două căi: „una a oamenilor care nu l-au găsit sau nu vor să îl vadă pe Dumnezeu și o cale a fiilor lui Dumnezeu – o cale a Împărăției, care merge exact pe dos față de ceea ce lumea propune”. A subliniat: „Tot timpul găsim o cale a lui Dumnezeu și o cale a lumii, și acestea nu merg în aceeași direcție”. A vorbit despre pacea și bucuria celor care îl caută și îl găsesc pe Dumnezeu: a păstorilor, a magilor care „spune Sfânta Scriptură că ajungând la Betleem, văzând Pruncul, s-au bucurat cu bucurie mare”, bucuria fiind, astfel, semn al prezenței lui Dumnezeu. Dar, a spus, „există o altă categorie care îl caută pe Dumnezeu, dar nu ca să îl urmeze: îl vedem pe Irod, care merge în căile acestei lumi. Irod este parte din poporul lui Dumnezeu și, împreună cu poporul lui Dumnezeu așteaptă venirea Mântuitorului”, a spus, dar, „în mod paradoxal, în momentul în care aude că s-a născut, încearcă să îl găsească prin vicleșug – le spune magilor că vrea și el să se închine și să-l informeze unde este – dar, de fapt vrea să îl omoare pe Fiul lui Dumnezeu”.
Preafericirea Sa Claudiu a identificat și în prezent cele două categorii de oameni: cei care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu, credincioșii, care îl primesc în sufletele lor, se spovedesc, se împărtășesc, dar și „Irozii acestei lumi”, cei care „încearcă să îl omoare pe Isus în sufletele oamenilor”. „Și atunci”, a spus, „noi ca și credincioși, în această sărbătoare a Nașterii Domnului suntem chemați să ne bucurăm fiindcă am fost dăruiți cu această căutare a lui Dumnezeu și cu faptul că l-am găsit, l-am primit în sufletele noastre. Să ne bucurăm că prin Sfintele Taine îl regăsim de fiecare dată la Sfânta Liturghie și primim Trupul și Sângele lui, pentru aceasta putem să îi mulțumim lui Dumnezeu”, pentru „darurile prezenței Lui în viața noastră”. Dar, vedem în jur că „există aceeași cale a lumii diferită de a noastră: deși Dumnezeu se dăruiește tuturor – aceeași înțelepciune care i-a luminat pe magi, luminează toți oamenii, fără distincție -, unii aleg să se îndepărteze de Dumnezeu, sau chiar să lupte împotriva Lui. Aici este taina răului în această lume.”
De aceea, a spus, „noi suntem chemați să regăsim cu speranță, cu perseverență, în fiecare zi, taina prezenței lui Dumnezeu”. Pentru că „și noi suntem continuu atrași, calea răului încearcă să ne se ducă și pe noi în fiecare zi și câteodată mai și reușește. Atunci când urmăm calea păcatului, atunci când voința noastră se îndepărtează de voința lui Dumnezeu, faptul că ne dăm seama că păcătuim, că ne îndepărtăm, ne ajută de fapt să ne reîntoarcem la calea noastră. Știm că ne-am îndepărtat, dar știind că ne-am îndepărtat, automat, implicit, paradoxal, calea noastră se vede și mai bine, și din mila lui Dumnezeu avem toate mijloacele spirituale necesare pentru a relua calea cea dreaptă. Aceasta vedem și în cele două lecturi din această zi: îl vedem pe Ștefan, care face minuni, care vorbește cu înțelepciunea Spiritului Sfânt și mulți se convertesc. Dar sunt alții care își consolidează și mai mult calea împotriva lui Dumnezeu”, și, „încearcă să mintă, la fel ca Irod, și caută martori mincinoși pentru a-l acuza pe Ștefan de lucruri pe care el nu le-a făcut niciodată.” Dar falsele acuzații nu sunt motiv de spaimă „nici pentru Ștefan, nici pentru apostolii care merg pe urmele lui Isus”, a spus Ierarhul, evidențiind, prin exemplul lui Ștefan, și valoarea suferinței oferită lui Dumnezeu.
„Ștefan, tocmai văzând calea lor greșită, încearcă cu un ultim efort să le pună în față greșeala lor, să le vorbească despre faptul că ei sunt parte a unor promisiuni, a unor porunci primite de la îngeri și, pornind de la Avraam, încearcă să le aducă aminte că Dumnezeu a fost tot timpul lângă ei.” Ștefan încearcă să îi convertească și este ucis cu pietre. Și, spune lectura apostolului, „în timp ce Ștefan era omorât cu pietre, un pic mai încolo era un tânăr chemat Saul, care păzea hainele celor care îl omorau pe Ștefan. Iubiți credincioși, acel Saul este cel care se convertește pe Calea Damascului și devine Pavel – «vas ales» al Domnului, care va converti toți păgânii. Iată ce înseamnă suferința.” La fel, în istoria recentă a Bisericii Greco-Catolice, „din suferința Episcopilor noștri se naște noua Biserică, Biserica renăscută din sânge și din suferință, și noi suntem semnele, roadele suferinței lor. Așa lucrează Dumnezeu”. Iar în lumea de azi, în care se regăsește absurdul, lipsa de sens, nedreptăți, suferință, Preafericirea Sa Claudiu a invitat la a privi totul „cu privirea lui Dumnezeu, prin lentila Cerului”, și atunci, „vedem că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu și că totul este un plan al lui Dumnezeu”. Că suferința, moartea martirilor, „dăruiește iertare, vindecare, convertire altora – acesta este planul lui Dumnezeu”.
A chemat la speranță, pentru faptul că tot ceea ce se petrece „controlează Dumnezeu” și, „indiferent de ceea ce se întâmplă, există un plan pe care Dumnezeu îl împlinește în viața noastră și o profeție, pentru fiecare dintre noi, dacă ascultăm glasul Îngerului”. A încheiat invitând credincioșii să meargă pe urmele sfinților: a Sfântului Ștefan, a Episcopilor greco-catolici martiri, a Domnului Isus care, răstignit pe Cruce s-a rugat pentru cei care îl răstigneau, pentru că, a spus, „aceasta fac dintotdeauna oamenii lui Dumnezeu, și aceasta trebuie să facem și noi”. Un drum concret pe urmele sfinților, a Sfintei Familii au început, prin adeziunile rostite în urmă cu o lună membrii Fraternității „Sfânta Familie din Nazaret”, ramura spirituală a CMD formată din preoți și credincioși laici care, în propria stare de viață, îmbrățișează carisma acestui Institut religios de viață consacrată cu spiritualitate mariană. În momentele ce au urmat celebrării liturgice, ei s-au întâlnit cu Preafericirea Sa Claudiu, în prezența Pc. Maici Teodorina, Superioara generală a CMD. Au fost momente de colindă, comuniune și împărtășire a bucuriei marii sărbători. Mulțumindu-le pentru colind, Preafericirea Sa Claudiu a făcut un dar special noii Fraternități, a spus: „Sărbătoarea Nașterii Domnului e sărbătoarea dumneavoastră, a Fraternității «Sfintei Familii din Nazaret»”.
A explicat această alegere: „Îl cinstiți pe Pruncul Isus, pe Maica Sfântă, pe Sfântul Iosif și puteți să aplicați toate Evangheliile din aceste trei zile la starea de viață pe care ați îmbrățișat-o, la promisiunile pe care le-ați făcut. Ați ales un nume foarte frumos pentru Fraternitate – vă aduce aminte de toate harurile pe care Dumnezeu le-a revărsat în lume prin Sfânta Familie și în același timp vă responsabilizează. (…) Așa că, să trăiți Crăciunul ca sărbătoare a voastră – este sărbătoarea Fraternității Sfânta Familie. Biserica celebrează în aceste zile sărbătoarea Maicii Sfinte, pe Sfântul Iosif, strămoșii, familia – voi sunteți Familia lui Dumnezeu și ați primit acest mare dar. Să cereți întotdeauna ajutorul Sfintei Familii, să știți să ascultați glasul Îngerului atunci când vă cere să faceți ceva, și individual și la nivel de comunitate, fiindcă o să vă ceară și vă cere deja. Trebuie doar să ascultăm glasul Domnului, să vedem ce ne cere și să facem ca Iosif: să luăm Pruncul și pe Mama Lui și să mergem înainte, să fim însoțiți întotdeauna de Pruncul Isus și de Maica Sfântă, și, cu Iosif să visăm împreună și să împlinim profeția lui Dumnezeu. Sărbători binecuvântate! Și, mulțumesc de colindă!”
În numele membrilor fraternității, Pc. Maică Teodorina a răspuns Ierarhului: „Mulțumim, Preafericite Părinte, pentru că ați primit colinda noastră și ați oferit Fraternității CMD acest dar minunat: ca sărbătoarea patronală să fie sărbătoarea Crăciunului.”
