Din mila Cerului, chiar şi atunci, sau mai ales atunci când rugăciunea nu mai e decât un geamăt nesfârşit al inimii, un Călcâi cade ca un fulger din Înaltul Cerului şi străpunge întotdeauna această pânză malefică. Un Călcâi promis nouă dintru începuturi, ce apasă şi sufocă acel înfiorător şuierat. În liniştea ce se lasă, un glas răsună pentru fiecare dintre noi: “Vrei să te faci sănătos?” Avem deplina, teribila libertate de a spune da sau nu lui Dumnezeu. Isus bate la o uşă care se deschide doar din interior.
Dacă îi spunem “da”, pe urmele Maicii Sfinte, geamătul nostru se transformă în cânt de bucurie: “Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmul 26, 1-2)
Ne spun misticii că şi dacă doar gândul ni se îndreaptă spre Maica noastră, Ea este deja lângă noi. Călcâiul ei zdrobeşte pe cel ce încearcă să sufoce în noi darurile Spiritului Sfânt, în primul rând bucuria. Ni-l dăruieşte în schimb încontinuu pe Cel Unul-Născut, ce ne vindecă prin cuvântul Său: “Bucuraţi-vă!”
Să destrămăm iţele păcatelor prin Taina Mărturisirii. În aceasta Domnul ne face oameni noi şi sănătoşi încontinuu. Pe toţi. Ori de câte ori avem nevoie. Oricât de păcătoşi am fi.
Să întoarcem spatele păcatelor, aşa cum am promis la botez, abandonând astfel patul neputinţelor noastre, pentru a ne aşeza în leagănul inimii Maicii Preacurate.
Cine oare va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu?
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 5,1-15
In
zilele acelea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la
Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care
pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea
zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea
apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi
tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos,
de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de
treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că
este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în
scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară
înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi
îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua
aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de
sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce
m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. Ei l-au
întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar
cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din
mulţimea care era în acel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi
i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca
să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că
Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
