Interviu cu Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, realizat de Alexandra Cojan, pentru postul de radio ERCIS FM și ANGELUS TV – Emisiunea „Dimineți împreună”
În perioada 4-6 septembrie 2025, Cluj-Napoca devine loc de întâlnire pentru Ierarhii catolici din România și Republica Moldova, personalități academice, artiști, dar și credincioși, în cadrul unor evenimente organizate sub egida Anului Național „Cardinal Iuliu Hossu”, cu ocazia Sesiunii de toamnă a Conferinței Episcopilor Catolici din România și Republica Moldova. Mai multe informații despre aceste evenimente atât de importante ne dorim să aflăm chiar de la gazda acestor zile, Preasfințitul Claudiu Lucian Pop, Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla, invitatul nostru pe care mă bucur să-l salut alături de noi, la Radio ERCIS FM și Televiziunea catolică ANGELUS TV.
Alexandra Cojan: Lăudat să fie Isus Cristos și mulțumim pentru prezența în emisiune.
PS Claudiu: În veci. Amin. Mulțumesc și eu pentru invitație.
Alexandra Cojan: În același timp, mulțumim că ne faceți cunoscute aceste evenimente, atât de importante, într-un an atât de important, dedicat Cardinalului Iuliu Hossu, dar cumva, în această săptămână, strâns legate de evenimentele și de Sesiunea de toamnă a Conferinței Episcopilor Catolici din România și Republica Moldova. Cum se prezintă aceste zile atât de pline, Preasfințite?
PS Claudiu: Mă las inspirat de melodia pe care o ascultam, așteptând să intru în direct, „Cerul e în inima mea”. Cam aceasta cred că e ideea și la această Conferință Episcopală, dar și, în general, în viața noastră. Despre aceasta este vorba și în Anul Iuliu Hossu, despre felul în care ceea ce se întâmplă în afară noastră e important, e util, poate să ne sperie, poate să ne bucure, dar există o zonă interioară, o zonă a inimii – regăsită în limbaj biblic sau în limbajul patristic și după aceea în spiritualitatea occidentală, legată de Preasfânta Inimă a lui Isus, de Inima Neprihănită a Maicii Sfinte… Există această zonă a inimii care este doar a noastră și nimeni nu se poate atinge de acea zonă, fiindcă este templul lui Dumnezeu. Și mă gândesc la Maica Sfântă care ne dă exemplu, care din timpul vieții păstra în inima ei toate lucrurile minunate pe care Dumnezeu le făcea pentru ea, pentru Sfânta Familie, și inima ei devenea un tezaur. Cred că aceasta încercăm să facem și noi ca și creștini, aceasta trebuie să facem, să ne aducem aminte că totul pleacă din zona noastră interioară de comuniune cu Dumnezeu și că suntem singuri în camera noastră, în casa noastră, sau ni se pare că suntem singuri, că suntem în misiune ca preot sau ca episcop, sau oriunde am fi, cerul e cu adevărat în inima noastră și niciodată Dumnezeu nu ne părăsește. Cam acesta e spiritul în care am pregătit și întâlnirea Episcopilor Catolici din România.
E o mare onoare pentru Eparhia de Cluj-Gherla să găzduiască această sesiune a Conferinței Episcopilor Catolici din România, care îi reunește și pe greco-catolici și pe romano-catolici. E un semn puternic de comuniune și cu atât mai mult în Anul Iuliu Hossu încercăm să punem în lumină tocmai această comuniune esențială dintre noi. Și în sensul acesta vă mulțumesc și dumneavoastră că vă interesați de ceea ce se întâmplă la Cluj-Napoca. Și mijloacele de comunicare moderne sunt mijloc de comuniune atunci când sunt folosite așa cum trebuie.
Și profit de această ocazie să-i salut cu drag și pe toți ascultătorii dumneavoastră, cei care ne ascultă, și să-i invit la această comuniune. Avem poate mai mult ca oricând nevoie de comuniunea dintre noi, avem nevoie să ne susținem unii pe alții, să simțim că suntem în comuniune, chiar dacă suntem la distanță. Sper ca sub acest semn al comuniunii, al prezenței „CER-ului” – să nu uităm că avem un CER – Conferința Episcopilor din România e prescurtată CER… Sunt multe glume care se fac cu aceasta, deci putem spune că vine CER-ul la Cluj.
Alexandra Cojan: Și nu întâmplător, cred, am ales și piesa de mai devreme, iată, totul până la urmă este Providență. Spuneam că vor fi trei zile marcate de spiritualitate, de cultură, dar și de dimensiunea academică. Aș vrea să trec puțin prin aceste evenimente pentru că sunt importante și adună oameni importanți cu ocazia lor. Joi, 4 septembrie, în Aula Magna Universității Babeș-Bolyai va avea loc Ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa Eminenței Sale Cardinal Claudio Gugerotti, Prefect al Dicasterului pentru Bisericile Orientale din Vatican, un moment important pentru Eparhia de Cluj-Gherla și nu numai.
PS Claudiu: E un moment important, Cardinalul Gugerotti a început o misiune acum câțiva ani ca prefect al Dicasterului pentru Bisericile Orientale și aceasta înseamnă că este reprezentantul Papei pentru toate Bisericile Orientale din lume. Dar el lucrează de mult în această sferă, a făcut parte din Congregația pentru Bisericile Orientale mult timp. A fost și minutant, a fost și subsecretar, a fost alături de Cardinalul Silvestrini, atunci prefect al Congregației și, deci, e un om foarte bine ancorat în realitatea Bisericilor Greco-Catolice.
E o mare onoare să-l avem aici, împreună cu noi. Bineînțeles, a fost o foarte, foarte mare bucurie momentul celebrării Sfintei Liturghii la Roma, în prezența Cardinalului Gugerotti, a fost o mare onoare că ne-a cadorisit cu prezența lui și, mai mult decât atât, ceea ce cred că a rămas în sufletele tuturor credincioșilor care erau la acea Sfântă Liturghie din Bazilica San Pietro, la finalul Liturghiei, probabil că vă amintiți, i-am oferit relicvele Cardinalului Iuliu Hossu și el a spus: „O să le iau și o să le duc la mormântul Sfântului Petru și o să le las acolo, fiindcă acolo trebuie să fie, el și-a dat viața pentru credință”.
Acum ne face și bucuria să fie împreună cu noi, cred că e o bucurie pentru toți episcopii, și romano-catolici care nu sunt direct legați de el, dar e un Cardinal al Bisericii care ne vizitează, și Biserica din România, în mod particular Episcopia de Cluj-Gherla și Universitatea Babeș-Bolyai au dorit să îi mulțumească pentru toată activitatea lui în slujba Bisericilor Greco-Catolice din toată lumea, a Bisericilor Orientale, prin acest onorific doctorat, Doctor Honoris Causa, pe care el a acceptat să-l primească.
E unul dintr-o serie de înalți prelați ai Sfântului Scaun care sunt onorați de Universitatea Babeș-Bolyai și mă bucur să fie așa. A fost o propunere pentru viitorul Papă Benedict, a fost Cardinalul Angelo Scola, a fost Cardinalul Leonardo Sandri în anii trecuți, deci face parte dintr-o serie de nume pe care Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj îi onorează, îi recunoaște și aceasta implicit este o recunoaștere și a activității Bisericii Catolice din România.
Bineînțeles, toți episcopii au fost invitați la acest moment, care e în dimineața zilei de 4 septembrie, deci înainte să înceapă lucrările Conferinței Episcopale. Lucrările vor începe după-masa, la ora 15.30, iar evenimentul academic va fi la ora 12. Da, e un eveniment care sper să interpeleze lumea academică, universitară și chiar lumea laică din zonă.
Alexandra Cojan: Un alt eveniment, de această dată cultural, de înaltă ținută, ce îmbină muzica sacră și simfonică, va avea loc vineri, 5 septembrie, de la ora 18.30, atunci când Opera Națională Română din Cluj-Napoca va fi scena spectacolului Concert „In Memoriam Cardinal Iuliu Hossu”. De ce acest spectacol concert și de ce e important să nu uităm niciodată dimensiunea culturală atunci când organizăm evenimente de acest fel, gândindu-mă că în galeria marilor personalități din România, un loc aparte îl ocupă Cardinalul Iuliu Hossu, o persoană cu o cultură vastă?
PS Claudiu: Muzica, cultura, au un limbaj specific care ajunge la inima omului, dincolo de cuvinte. Și dacă e important să vorbim mult prin conferințe, prin cărți, prin evenimente specifice, să vorbim mult despre Cardinalul Iuliu Hossu, sau despre Biserici, sau despre importanța credinței, a vieții spirituale, cred că muzica reușește să ajungă la inima omului dincolo de cuvinte și am încercat să diversificăm de-a lungul Anului Iuliu Hossu mesajul vieții sale, mesajul martiriului său, mesajul credinței sale, prin diferite evenimente din zona cultural-artistică. De exemplu, la ediția de anul acesta a Festivalului de film TIFF, a fost acceptat un scurt metraj despre Cardinalul Iuliu Hossu, o manieră inovativă de a vorbi despre viața lui. Am ajuns în posesia înregistrărilor secrete făcute în timpul perioadei lui de domiciliu forțat la Mănăstirea Căldărușani, un preot din Statele Unite a ajuns la el, l-a înregistrat, înregistrările au ajuns ulterior la Europa Liberă și după aceea sunt la dispoziția publicului, și pe YouTube cred că erau bucățele din acele înregistrări. Dar maniera pe care cel care a regizat filmul a gândit-o m-a interpelat și pe mine și sunt convins că mulți oameni au rămas captivați de imagine. Ne întrebam cum putem face ca niște înregistrări audio să fie prezentate la TIFF, un festival de film. Și atunci, cel care a gândit lucrurile, a ales o manieră specială, neobișnuită, și în timp ce ascultam înregistrările, în fața ecranului apăreau diferiți credincioși – tineri, copii, persoane în vârstă -, din toate categoriile pe care o Biserică le are, și aveau căști pe urechi la rândul lor și ascultau și ei înregistrările. Și era extrem de important să privești sau să asculți înregistrările prin ochii lor, privind chipul lor. Să vezi cum zâmbesc câteodată, să vezi cum se întristează sau varsă o lacrimă și a fost din nou o manieră de a ajunge la sufletele oamenilor, nu în maniera clasică, aceea de a recita sau de a citi ceva. Cam așa ne gândim și cu spectacolul acesta: va fi un spectacol de muzică, de înaltă ținută, dar presărat cu pasaje din Memoriile Cardinalului, cu pricesne faimoase, de exemplu, din patrimoniul călugărilor bazilieni, extrem de cunoscuți în tradițiile populare. Deci va fi nu doar un spectacol clasic, ci va fi din nou un spectacol de suflet. Am vrea să nu fie doar un eveniment bifat, ci persoanele care ajung acolo și care poate nu au auzit sau nu știu foarte multe despre Cardinalul Iuliu Hossu, sau știu despre el, dar nu știu viața lui -, să îl descopere în forma artistică a armoniei, a frumuseții, care să îi ajute să înțeleagă esența mesajului lui dincolo de cuvinte.
Alexandra Cojan: Pe lângă aceste momente deosebite culturale care ne aduc arta mai aproape și care ne fac să ne înțelegem poate dincolo de cuvinte, așa cum spuneați, nu lipsește din aceste zile nici dimensiunea spirituală. Va fi celebrată Sfânta Liturghie în rit bizantin în Catedrala „Schimbarea la Față”, joi, mai apoi, vineri, Sfânta Liturghie în rit latin în biserica „Sfântul Mihail”, iar sâmbătă va fi de asemenea o sărbătoare frumoasă, pentru că vă veți aduna în Sanctuarul Arhiepiscopal Major al Mănăstirii Maicii Domnului din Cluj-Napoca și este și un moment care marchează hramul acestei mănăstiri.
PS Claudiu: Așa e, la toate aceste evenimente și la toată viața noastră baza este și trebuie să fie spirituală. Bineînțeles că de aici plecăm, de la Sfânta Liturghie, de la rugăciune și ajungem și la partea culturală, artistică… Am aflat recent că acest concert de la Operă va fi transmis în direct de TVR3 de la ora 18.30 – deci cei care nu sunt prezenți în Cluj vor putea să îl urmărească.
Bineînțeles că Sfânta Liturghie și viața spirituală este baza a tot ceea ce facem și bineînțeles și a lucrărilor Conferinței Episcopale. Așa cum am spus, și cum e obișnuința deja, în cadrul Conferinței, fiindcă suntem și episcopi greco-catolici și episcopi romano-catolici, încercăm să punem în lumină tradițiile și bisericile locale. Prima Liturghie, de deschidere, va fi în Catedrala „Schimbarea la Față”, greco-catolică, a doua zi în biserica romano-catolică „Sfântul Mihail”, o biserică extraordinar de frumoasă, și a treia zi la Sanctuarul Arhiepiscopal Major, la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj.
Aici cred că e important să ne aducem aminte de felul în care lucrează Dumnezeu. Toată lumea știe că Biserica Catolică a pierdut enorm de mult în perioada persecuției comuniste, și Biserica Romano-Catolică și Biserica Greco-Catolică. Biserica Greco-Catolică a pierdut absolut toate mănăstirile, nici până astăzi nu s-a recuperat nici o mănăstire, ultima pierdută a fost Mănăstirea Nicula – un paradox, dacă vorbim de justiție, dar să trecem peste aceasta. Era tocmai mănăstirea unde mergea Iuliu Hossu, de unde predica, toată lumea știa de ea. E o zonă pierdută, dar cred că trebuie să mergem de la zona pierdută la harul lui Dumnezeu în prezent. Și harul lui Dumnezeu ne-a dorit această mănăstire care s-a născut frumos și într-o manieră spirituală. Aici, unde e mănăstirea la ora actuală, era o livadă în care surorile se refugiau pe vremea comuniștilor și recitau Rozariul sau rugăciunile, nevăzute de nimeni, și acum este o mănăstire. Îmi place trecerea acesta, la ce este acum, o mănăstire, care este fundamentată pe credința și rugăciunea surorilor din persecuție, care au sfințit acest loc prin rugăciunea lor.
Cred că este extrem de important să privim la trecut, dar să fim ancorați în prezent. Dacă ne uităm la trecut, doar la ce am pierdut, doar la ceea ce s-a întâmplat, că nu mai avem mănăstiri, e o zonă reală, dar riscăm să rămânem blocați în acel trecut, cu sentimente negative și care nu cred că ne duc înainte. Dacă, în schimb, fără să negăm ceea ce s-a întâmplat în trecut, știind bine zona de suferință și de pierdere care a fost, știm să privim la prezent și la ceea ce Dumnezeu ne dă acum, aici, atunci cred că lucrurile merg înainte. Fiindcă Dumnezeu face tot timpul lucrurile noi. Eu nu pot decât să mă bucur de această mănăstire, de acest minunat loc, o adevărată „Grădină a Maicii Domnului”. Aici organizăm în fiecare an Pelerinajul eparhial, la 15 august, și am dorit să fie aici și Liturghia de încheiere a Conferinței Episcopilor din România, cu prezența Cardinalului, a Nunțiului, a tuturor episcopilor, care să dea și ei o încărcătură spirituală în plus credincioșilor care vor veni.
8 septembrie este hramul mănăstirii, noi am anticipat hramul pe 6 septembrie tocmai pentru a fi împreună cu toți episcopii, și surorile au acceptat cu bucurie acest lucru. Dar, din nou, e temelia spirituală cea care contează. Bineînțeles că e o bucurie enormă că sunt episcopii aici, că avem acest eveniment, dar e o bucurie enormă că există un țesut spiritual, o bază, un fundament solid pe care credincioșii pot veni să se așeze, să își aline suferința. Icoana Maicii Domnului de aici este „Maica Sfântă – mângâietoarea celor ce plâng”, și cred că este semnificativ într-o lume precum cea de astăzi, unde avem de multe ori de plâns suferințele personale, ale familiei, ale lumii în care trăim. Să nu uităm de războaiele care sunt acum, unul la granița României, altele, foarte multe de care nici măcar nu știm… Sunt multe lacrimi care se varsă și este multă nevoie de alinare, de consolare.
Dacă vom fi aici la încheierea lucrărilor Conferinței, aș vrea ca noi toți, Biserica Catolică din România, să ne aducem aminte că suntem în mâinile Maicii Sfinte și că suntem datori să facem ceea ce ne spune Isus. Maica Sfântă întotdeauna ne orientează înspre Isus și la Nunta din Cana le spune slujitorilor: „Faceți ceea ce El vă va spune”. Cred că e important să venim aici și să ne readucem aminte că misiunea noastră este eminamente spirituală. Suntem în misiunea aceasta și ca episcopi, și ca preoți, și ca diaconi, și ca persoane consacrate, simpli credincioși, nu contează, toți creștinii suntem datori să alinăm suferința, să mângâiem. De aceea mă bucur că lucrările Conferinței se încheie aici. Va fi foarte important tot ceea ce se va discuta, chestiuni tehnice, canonice, administrative, pastorale, dar începutul și încheierea lucrărilor sunt în mâinile Maicii Sfinte, așa aș vrea.
Alexandra Cojan: Preasfințite, revin acum la final la cuvântul cu care ați început dialogul nostru și care este practic refrenul spiritual al acestui nou An Pastoral în Eparhia de Cluj-Gherla: comuniunea, refren pe care l-ați declinat atât de frumos în Scrisoarea Pastorală „Chemați la comuniune – uniți în iubire în Familia lui Dumnezeu”, scrisoare în cadrul căreia nu vorbiți doar frumos despre comuniune, ci atrageți și atenția că uneori păcatul ne sfâșie lăuntric, orgoliul și invidia ne dezbină și ne împietresc inimile. Cum ne încurajați să lucrăm în mod concret la comuniune și să ne hrănim din această comuniune, acest „a merge împreună”, „a ne îngriji de ceilalți” de care aminteați mai devreme, atât de necesar astăzi?
PS Claudiu: Eu cred că exemplul episcopilor noștri martiri – și nu mă refer doar la Iuliu Hossu, fiindcă e important să înțelegem că vorbim de Iuliu Hossu, dar vorbim de lucrurile minunate pe care Dumnezeu le face în inima noastră și în viața noastră. Exemplul episcopilor fericiți latini, sau al sfinților și episcopilor și martirilor din toată Biserica Catolică, ne ajută să vedem că Dumnezeu este prezent în mod concret în fiecare clipă din viața noastră. Și cu cât mai mult vom ști să cultivăm comuniunea cu El, cu atât mai mult comuniunea va crește în Biserică. Acesta cred că e scopul și al întâlnirilor din cadrul Conferinței Episcopale, în România sau în alte țări, să înțelegem că suntem împreună, dar nu doar fiindcă suntem prieteni între noi, fiindcă ne înțelegem bine, ci pentru că toți îl căutăm pe Dumnezeu în viața noastră, toți căutăm comuniunea cu El.
Și acest lucru este esențial: suntem o Biserică și suntem o mare familie, Familia lui Dumnezeu, dar aceasta înseamnă că fiecare dintre noi, în fiecare zi, atunci când recită rugăciunea Tatăl nostru, se apropie tot mai mult de Tatăl nostru Ceresc, își aduce aminte că este fiu sau fiică. Atunci când ne rugăm Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te Maria, Ave Maria, ne aducem aminte de Mama noastră și de faptul că ea este lângă noi în fiecare clipă. Fratele Mihai din Prilog – am mai spus-o și cu alte ocazii – spunea că Maica Sfântă este lângă noi și când mergem înspre ea doar cu gândul. Nici măcar nu apucăm să ne rugăm, doar ne gândim la ea și ea este lângă noi. Și atunci comuniunea începe cu Dumnezeu, cu Isus, cu Maica Sfântă, cu sfinții, și aceasta aduce comuniunea dintre noi. De aceea e importantă și realitatea luptei spirituale și este extrem de gravă prezența păcatului în viața noastră, toți suntem marcați de această luptă și diviziune, pe care o ducem încontinuu.
Din fericire avem minunata Taină a iertării păcatelor, la care cu toții trebuie să recurgem pentru a ne vindeca, pentru a țese din nou haina spirituală a Botezului nostru, haina comuniunii. Dar fără să ne pierdem curajul, indiferent în ce stare am fi, indiferent în ce situație am fi, fiindcă trebuie să ne aducem aminte că Isus a venit pentru cei păcătoși, nu pentru cei drepți. Și cu cât mai mult ne simțim în această zonă de fragilitate, de slăbiciune, de păcat, ne aducem aminte că numele lui Isus este „Dumnezeu mântuiește”. Și atunci această comuniune pe care o avem cu Dumnezeu se transformă în comuniune cu frații și surorile noastre. De aceea noi spunem Tatăl nostru, nu Tatăl meu. Iar când spun Tatăl nostru, e evident că e și Tatăl meu, și Tatăl tău, și Tatăl lui, deci că suntem frați și surori, suntem o familie. Mai ales în contextul acestor frământări din lumea de astăzi, și în societatea din România, și în Europa, și în lume, și legat de războaie, și de frici, și de crize, cred că e extrem de important să ne aducem aminte de valoarea comuniunii, că nu suntem niciodată singuri, că Dumnezeu este cu noi în fiecare clipă, că Maica Sfântă ne ocrotește și ne conduce în fiecare clipă și că toți suntem o mare Familie. De aceea trebuie să ne ajutăm unii pe alții, să ne consolăm unii pe alții și să simțim această legătură a iubirii și a comuniunii în fiecare clipă din viața noastră.
Alexandra Cojan: Mulțumim, mulțumim pentru aceste cuvinte, Preasfințite, și pentru timpul acordat. Vă dorim zile binecuvântate la Cluj-Napoca și vă însoțim cu rugăciunea noastră.
PS Claudiu: Vă mulțumesc, să ne aveți în rugăciune și încă o dată îi salut cu drag pe toți ascultătorii ERCIS FM, ANGELUS TV, și le cer rugăciunea pentru toate aceste zile. Sunt zile frumoase pe care cred că Dumnezeu le-a pregătit pentru noi, dar întotdeauna e nevoie de multă rugăciune ca lucrurile să meargă după voia lui Dumnezeu.
Alexandra Cojan: Așa să fie, mulțumim! Lăudat să fie Isus Cristos!
PS Claudiu: În veci. Amin. Mulțumesc și eu!
