"Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul - 1700 de ani de la Conciliul Ecumenic de la Niceea (325-2025)" este titlul documentul dedicat adunării care a rămas în istorie pentru Simbolul proclamării credinței în mântuirea prin Isus Cristos și în Dumnezeul unic, Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Documentul conține patru capitole, aflate sub semnul promovării unității creștine și sinodalității în Biserică.
Anul acesta, la 20 mai, lumea creștină va aniversa 1700 de ani de la deschiderea primului conciliu ecumenic, cel de la Niceea, din anul 325, care a rămas în istorie mai ales pentru Crezul care definește și proclamă credința mântuirii prin Isus Cristos și credința în Dumnezeu Unul, Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Completat ulterior de Conciliul de la Constantinopol, din 381, Crezul de la Niceea a devenit, de fapt, cartea de identitate a credinței mărturisită a Bisericii. Din acest motiv, Comisia Teologică Internațională (ITC) a decis să dedice un document de circa șaptezeci de pagini conciliului care a fost convocat de împăratul Constantin, în Asia Mică. Documentul are un dublu scop: pe de o parte, dorește să reamintească semnificația fundamentală a Conciliului de la Niceea și, pe de altă parte, își propune să evidențieze resursele extraordinare ale Crezului în actualul context caracterizat de schimbări epocale, cu scopul de a le relansa în viitor.
Un alt motiv al publicării documentului este legat de contextul în care are loc aniversarea celor 1700 de ani de la Conciliul Ecumenic de la Niceea: și anume Anul Sfânt – Jubileul Speranței și coincidența datei Paștelui pentru toți creștinii, din Orient și di Occident.
Din aceste motive, documentul intitulat "Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul – 1700 de ani de la Conciliul Ecumenic de la Niceea (325-2025)", publicat în data de 3 aprilie, nu este un simplu text de teologie academică, ci se propune ca o sinteză care să însoțească crezul și mărturia sa în viața comunității creștine. În plus, la Niceea au fost exprimate pentru prima dată unitatea și misiunea Bisericii la nivel universal (de unde și titlul "ecumenic în forma sinodală a acestui parcurs, devenind astfel și un punct de referință și de inspirație în procesul sinodal în care este implicată astăzi Biserica Catolică.
Alcătuit din 124 de puncte, documentul este rezultatul deciziei Comisiei Teologice Internaționale de a aprofunda un studiu privind relevanța dogmatică a Conciliului de la Niceea. Lucrările au fost conduse de o subcomisie prezidată de preotul francez Philippe Vallin și alcătuită din episcopii Antonio Luiz Catelan Ferreira și Etienne Vetö, preoții Mario Angel Flores Ramos, Gaby Alfred Hachem și Karl-Heinz Menke și profesorii Marianne Schlosser și Robin Darling Young. Textul a fost votat și aprobat în forma specifică, în unanimitate, în 2024, și apoi supus aprobării cardinalului președinte Víctor Manuel Fernández, prefect al Departamentului pentru Doctrina Credinței de care este legată înființarea Comisiei Teologice Internaționale. După ce a primit aprobarea papei Francisc, cardinalul argentinian Fernández a autorizat, în data de 16 decembrie 2024, publicarea documentului.
Cele patru capitole care conțin reflecțiile teologilor sunt precedate de o introducere intitulată "Doxologie, teologie și proclamare" și sunt urmate de concluzie.
Primul capitol al documentului, intitulat "Un Simbol pentru mântuire: doxologia și teologia dogmei niceene" (nr. 7-47) este cel mai substanțial. Acesta oferă "o lectură doxologică a Simbolului, pentru a evidenția resursele sale soteriologice și, prin urmare, hristologice, trinitare și antropologice", cu intenția de "a da un nou impuls parcursului spre unitatea creștină". Subliniind semnificația ecumenică a Crezului de la Niceea, textul exprimă speranța unei date comune pentru celebrarea Paștelui, pe care însuși papa Bergoglio a solicitat-o în mod repetat. De fapt, la numărul 43, documentul subliniază cum acest an 2025 reprezintă pentru toți creștinii "o ocazie neprețuită de a sublinia că ceea ce avem în comun este mult mai puternic decât ceea ce ne desparte: toți împreună, credem în Dumnezeul trinitar, în Cristos adevărat om și adevărat Dumnezeu, în mântuirea în Isus Cristos, conform Scripturilor citite în Biserică și sub acțiunea Spiritului Sfânt. Împreună, credem în Biserică, în botez, în învierea morților și în viața veșnică". În consecință – se spune în documentul Comisiei Teologice Internaționale, la numărul 45, "divergența creștinilor cu privire la cea mai importantă sărbătoare din calendarul lor creează disconfort pastoral în cadrul comunităților, până la divizarea familiilor, și provoacă scandal în rândul necreștinilor, prejudiciind astfel mărturisirea Evangheliei".
Conștientizarea valorii Crezului, după șaptesprezece secole de la Conciliul Ecumenic de la Niceea alimentează și ghidează existența creștină de zi cu zi: de aceea, capitolul al doilea, intitulat "Simbolul de la Niceea în viața credincioșilor" (nr. 48-69), cu o tentă patristică, explorează modul în care liturgia și rugăciunea au fost făcute să rodească în Biserică de la acel eveniment care constituie un punct de cotitură în istoria creștinismului. "Credem așa cum botezăm; și ne rugăm așa cum credem" – amintește documentul, îndemnându-ne să ne alimentăm, în prezent și în viitor, din acel "izvor de apă vie" al cărui bogat conținut dogmatic a fost decisiv în stabilirea doctrinei creștine. Și în acest sens, documentul aprofundează receptarea Crezului în practica liturgică și sacramentală, în cateheză și predicare, în rugăciune și imnuri din secolul al IV-lea.
Capitolul al treilea, intitulat "Niceea ca eveniment teologic și ca eveniment eclezial" (nr. 70-102) analizează apoi modul în care Simbolul credinței și Conciliul "mărturisesc același eveniment al lui Isus Cristos, a cărui apariție în istorie oferă un acces fără precedent la Dumnezeu și introduce o transformare a gândirii umane" și modul în care acestea reprezintă, de asemenea, o noutate în modul în care Biserica se structurează și își îndeplinește misiunea. "Chemați de Împărat pentru a rezolva o dispută locală care s-a extins la toate Bisericile din Imperiul Roman de Răsărit și la numeroase Biserici din Occident" – explică documentul – "pentru prima dată sunt reuniți în Sinod episcopi din întreaga Oikouménè. Profesiunea sa de credință și deciziile sale canonice sunt promulgate ca normative pentru întreaga Biserică. Comuniunea și unitatea fără precedent trezite în Biserică de evenimentul Isus Cristos sunt făcute vizibile și eficiente într-un mod nou, printr-o structură de anvergură universală, iar proclamarea veștii bune a lui Cristos în toată imensitatea sa primește, de asemenea, un instrument de o autoritate fără precedent" (cf. n. 101).
În sfârșit, în al patrulea și ultimul capitol, intitulat "Salvgardarea unei credințe accesibile întregului popor al lui Dumnezeu" (103-120), "condițiile de credibilitate a credinței mărturisite la Niceea sunt evidențiate într-o etapă de teologie fundamentală care evidențiază natura și identitatea Bisericii, în măsura în care ea este interpretul autentic al adevărului normativ al credinței prin Magisteriu și custodele credincioșilor, în special al celor mai mici și mai vulnerabili". Potrivit Comisiei Teologice Internaționale, credința propovăduită de Isus celor simpli nu este o credință simplistă și creștinismul nu s-a considerat niciodată o formă de exoterism rezervată unei elite de inițiați. Dimpotrivă, Niceea deși datorită inițiativei lui Constantin reprezintă "o piatră de hotar în lungul drum spre libertas Ecclesiae, care este pretutindeni o garanție de protecție a credinței celor mai vulnerabili în fața puterii politice". În 325, binele comun al Revelației este pus cu adevărat "la dispoziția" tuturor credincioșilor, după cum confirmă doctrina catolică a infailibilității "in credendo" a poporului botezat. Deși episcopii au un rol specific în definirea credinței, ei nu și-l pot asuma fără a fi în comuniunea eclezială a întregului Popor Sfânt al lui Dumnezeu, atât de drag papei Francisc.
Iată, așadar, concluziile documentului cu "un o îndemn urgent" de a "vesti tuturor pe Isus Mântuirea noastră astăzi" pornind de la crezul exprimat la Niceea într-o multitudine de sensuri. În primul rând, relevanța perenă a acelui Conciliu și a Simbolului care a izvorât din el constă în a continua să ne lăsăm "uimiți de imensitatea lui Cristos, pentru ca toți să fie uimiți" și să "reînviem focul iubirii noastre pentru el", deoarece "în Isus homooúsios (consubstanțial) Tatălui... Dumnezeu însuși s-a legat de omenire pentru totdeauna"; în al doilea rând, înseamnă a nu ignora "realitatea" și a nu ne distrage atenția "de la suferințele și tulburările care chinuie lumea și par să submineze orice speranță", inclusiv prin încercarea de înțelegere a culturii și a culturilor; în al treilea rând, înseamnă să fim "deosebit de atenți la cei mici dintre frații și surorile noastre", deoarece "acești răstigniți ai istoriei sunt Cristos printre noi", adică "cei care au cea mai mare nevoie de speranță și har", dar în același timp, cunoscând suferințele celui Răstignit, ei sunt la rândul lor "apostolii, învățătorii și evanghelizatorii celor bogați și înstăriți" și, în sfârșit, înseamnă a proclama "ca Biserică" sau mai degrabă "cu mărturia fraternității", arătând lumii lucrurile minunate pentru care ea "una, sfântă, catolică și apostolică" este "sacramentul universal al mântuirii" și, în același timp, răspândind comoara Scripturii pe care Crezul o interpretează, bogăția rugăciunii, a liturghiei și a sacramentelor care derivă din botezul profesat la Niceea și din lumina Magisteriului; întotdeauna cu privirea ațintită asupra Celui Înviat care triumfă asupra morții și a păcatului și nu asupra adversarilor, deoarece nu există învinși în misterul pascal, cu excepția învinuitului escatologic, Satana, cel care dezbină. Nu este întâmplător faptul că, la 28 noiembrie 2024, primindu-i în audiență pe membrii Comisiei Reologice Internaționale, Suveranul Pontif, elogiind munca lor, a vorbit despre utilitatea unui document menit "să ilustreze sensul actual al credinței mărturisite la Niceea... să hrănească credința credincioșilor și, pornind de la figura lui Isus, să ofere și indicii și reflecții utile pentru o nouă paradigmă culturală și socială, inspirată tocmai de umanitatea lui Cristos".
O zi de studiu pe tema Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul – 1700 de ani de la Conciliul Ecumenic de la Niceea (325-2025) – va avea loc chiar pe 20 mai, la Universitatea Pontificală Urbaniana, între orele 9.00 și 19.30, cu participarea teologilor care au contribuit la redactarea documentului și a altor experți în domeniu.
